miercuri, 22 februarie 2012

Scriitorul zilei: Tudor Muşatescu

Scriitorul zilei: Tudor Muşatescu, n. 22 februarie 1903 - d.4 noiembrie 1970

  Fiul unui profesor şi avocat, musceleanul câmpulungean începe liceul în urbea natală dar îl termină la Sf. Sava, 1919, după care se înscrie la Litere şi Drept, terminându-le pe ambele în  1924, la 21 de ani, cu Magna cum laude. Pentru scurt timp profesor şi avocat, le abandonează pentru gazetărie şi literatură, în speţă teatru. Colaborase la rampa încă din liceu, se afirmă cxu brio în lumea scenei şi în gazetărie, aşa că între 1930 şi 1940  a fost Inspector general al teatrelor. Scriind încă din copilărie, la 9 ani terminase o feerie,  în curând editează o revistă Ghiocelul. Inteligent, spiritual, cu umor cât carul, ironic sau sarcastic după caz, nimic nu părea să i se refuze acestui favorizat al Muzei; un răsfăţ pe care, cu generozitate, l-a revărsat asupra conaţionalilor săi. Trebuie menţionat că piesele sale au fost jucate în multe dintre capitalele Europei. A fost un continuator al tradiţiei scenice caragialiene, subiectele fiind inspirate din lumea târgurilor provinciale, despre năravuri burgheze, politicianism, carierism etc;
cu ceva din bonomia lui Ion Minulescu la început, cu altceva din dramaturgia comico-sentimentală a lui Mihail Sebastian, s-a individualizat ca personalitate originală, dând zeci de piese, sute de adaptări, localizări etc, greu de demarcat de opers originală. Este de ştiut că debutase la Paris, în 1823, la doar 20 de ani!, cu o piesă originală, scrisă direct în franceză: Focurile de pe comori. Un volum de poezii: Vitrinele toamnei, 1925, titlu ce subliniază "privirea ca la teatru", detaşarea ironică. O înzestrare scriitoricească de tot neobişnuită. Inteligenţa sa briantă era însoţită de cele mai potrivite mijloace de punere în scenă a ceea ce este fals, găunos, ridicol. Un posibil continuator ar putea fi Ion Băieşu, cu ai săi Tanţa şi Costel, unde se scoate umor din situaţii absurde, din comedia limbajului, din automatisme, calchieri, incultură, pleonasme, dezacorduri  (mereu acelaşi "moft român").. Sunt irezistibile textele din culegerea Doresc ca micile mele rânduleţe..1945. Pentru cine le citeşte, umor inepuizabil, pentru interpret un succes garantat. Patentul Tudor Muşatescu, infailibil.
Cîteva titluri care au făcut epocă: Panţarola, 1928; Sosesc diseară, 1931; Titanic Vals, 11932; "...escu", 1933; Visul unei noţi de iarnă, 1937; Domnişoara Butterfly, Domnul cu camelii, A murit Bubi, Geamandura, 1950. Etc.
Mereu în revistele de umor, cu schiţe, parodii, cugetări, calambururi, totdeauna spiritual, elegant, niciodată trivial. Epigrama, satira, aluzia, întoarcerea pe dos a ceea ce se ştie şi se crede despre lucruri, situaţii şi persoane. 
Permanenţa pe piaţa culturală şi în conştiinţa concetăţenilor a spiritului ironic muşatescian dădea seamă despre faptul că viaţa însăşi se însoţea de comedie, de umor congener, chiar şi sub calapoadele realismului socialist.
În perioada formării mele, în studenţie şi încă vreun deceniu după aceea, scrisul lui Tudor Muşatescu era în atenţia tuturor, tonic şi inevitabil, căci inepuizabil - mereu prezent pe scenă, la televizor, în revistele de cultură, unde avea rubrici  săptămânale, de nu chiar zilnice. Epigrame, cugetări, calambururi, cu un cuvânt: "muşatisme". Era inepuizabil, oricum, ca însăşi comedia lumii. Poate pe atunci, în conştiinţa tinerilor numai Topârceanu mai avea un statut aşa de ridicat.
***
I-am pus o placă memorială în str. Luigi Catzavillan, unde locuieşte fiul dramaturgului, el însuşi actor - cum altfel?!

Din Odiseea plăcilor memoriale, în manuscris:

14 august 2007:  Apoi spre Luigi Cazzavilen, sun la Bogdan Muşatescu. Îi spun dlui Muşatescu că au dat din nou Titanic Vals, la moartea lui Moţu Pitiş. Mi se plânge de soacră-sa, la 80 de ani, soţia unui Luca Dumitrescu, scriitor de care-mi vorbise şi data trecută: senilă, aflată în grija lor şi pe care niciun azil nu vrea să o primească. Iar el a avut de curând o operaţie complicată, acum sora tocmai îi schimba pansamentele.Aştept. Vorbim de-ale teatrului. Ieşim, stabilim locul plăcii, ne dă curent electric, fixăm placa. Ne despărţim cu vorbe bune.  De-ar merge tot aşa, căci în maşină avem nu mai puţin de 12 plăci..








poezia zilei 
 ion lazu: Totul
Dintr-o dată faţă în faţă cu un gând
De care mi se părea că atârnă totul.
Ce-ai făcut ieri şi alaltăieri? Ce te-a fră-
mântat în ultima vreme?
Faci un efort să-ţi aduci aminte şi-ţi dai seama
Că nu ai ce alege.
Totul s-a şters, un colb vânturat. Şi totuşi:
Nu sunt de neglijat cele câteva gânduri
Înfiorări şi spaime
Cu care te alegi
Dintr-o trezire în miez de noapte –
În timp ce în jurul tău
Lumea e cufundată în
Întuneric, tăcere compactă şi somn
Ca de moarte.
Ce intense trăiri s-au decupat
Precum o copcă în gheaţa groasă
În chiar mijlocul morţii!
          Octombrie 1998

ion lazu: fotografii de autor