Scriitorul zilei: Mihai Ursachi, 17 februarie 1941 / d. 10 martie 2004
Si nu se mai aude... Prin vaste nebuloase
Mai ratacesc departe, stinghere si disperse,
Ca niste fluturi-îngeri; nici semn nu mai ramase,
Si caile-s pierdute, pe care totusi merse.
„Se-aprinde si se stinge mereu dupa masura.”
O, nu se va aprinde nicicând si nicairea
Întocmai ca aceea de sfânta si de pura,
Cum nu s-a mai aprinde în sufletu-mi iubirea...
...................................................................
La ce sa se jeleasca aceea ce-a fost ceara
Obscura si inerta, sortita consumarii,
Când razele plecate din sine în afara
Lumina sunt si viata, din moartea lumânarii?
Spre lacul perfectiunii duc drumurile sfinte,
Si pânza lui subtire cu-a cerului e una,
Pe care delireaza febrila si fierbinte
Corabia, nebuna.
Acolo se aude. Concentricele valuri
Emise dintru sine spre tainicele sfere,
Chemate sunt la sine din lacul fara maluri
Situat la înaltime, umbrit de conifere.
II
În pânzele apei se înfasoara
Cu funii de raze la cer se pogoara
În limpede groapa
Sapata în apa.
Deasupra lui zac rânduri de lespezi stravezii
Cioplite din cristaluri albastre-asa de clare,
Încât nici nu exista: pe ultima-n tarii
Clipeste-ncrustata hipnotic Ursa mare.
III
Faclii din ceara vietii aprindeti, si cununa
De chiparos si laur gatiti pentru-necatul
Ce cârmuie prin stele Corabia nebuna.
Pâna-n înaltul apei i-atât de-adânc întinsul,
Bataile de clopot abia daca-l strabatu-l,
Ca zvonul sarbatorii s-ajunga pân’ la dânsul...
***
Un poet singuratic, dintr-o comună ieşeană, trăind în orgolioasă simplitate, totuşi reuşind să se impună încă de la debut şi să rămână la o cotă foarte înaltă în estimările criticii literare.
Liceul la Botoşani, facultatea de filosofie la Iaşi; însă în 1961, deci la doar 20 de ani, este arestat pentru motive politice. După 3 ani la detenţie la Jilava, beneficiază de un decret de amnistiere. Îşi va relua studiile universitare, de data asta la germanistică- Iaşi, absolvind ca şef de promoţie, 1965-1970. Neconformist, încă în 1981 a emigrat în Statele Unite, stabilindu-se în Texas, la Fort-Wort, apoi în California, unde a făcut carieră universitară, specializat în limba germană. Îşi ia doctoratul cu o temă despre influenţa filosofiei lui Haidegger în poezia lui Paul Celan. Încă în ţară fiind, tradusese din mari poeţi germani: Holderlin, Schiller, Celan. Revenit în România imediat după revoluţie, a fost numit director al teatrului Vasile Alecsandri din Iaşi, de unde demisionează după doi ani, din motive de neadecvare... Unul dintre membrii fondatori ai Alianţei Civice. Din 1996 profesor sociat la Literele din Iaşi.
I-am citit poemele enigmatice, chiar ciudate, ce par făcute, dar care, într-un mod insidios reţin atenţia lectorului. Criticul Alex Ştefănescu, scrie la moartea poetului: "face poezie de la distanţă", şi pune aceasta pe seama atitudinii senioriale a poetului. Oricum, faima îl premergea. L-am zărit de câteva ori, nu mai mult de trei, în compania altor poeţi ieşeni (nici aceia cunoscuţi mie decât din vedere şi mai mult din lecturi), ce descindeau la intervale în Bucureşti, probabil la conferinţe de breaslă, unde nu am participat.
Titluri: Inel cu Enigmă (1970), Missa Solemnis (1971), Poezii (1972), Poemul de purpură și alte poeme (1974), Diotima (1975), Marea înfățișare (1977), Arca (1979), Zidirea și alte povestiri (1978; ed. a II-a revăzută, 1990), Poezii (1996), în colecția "Poezia română contemporană" îngrijită de Mircea Ciobanu, Nebunie și lumină (Ed. Nemira, 1999) , Inel cu Enigmă. Opere complete (Ed. Cartier, Chișinău, 2002), Benedictus (2002).
Mihai Ursachi
Missa solemnis
ISi nu se mai aude... Prin vaste nebuloase
Mai ratacesc departe, stinghere si disperse,
Ca niste fluturi-îngeri; nici semn nu mai ramase,
Si caile-s pierdute, pe care totusi merse.
„Se-aprinde si se stinge mereu dupa masura.”
O, nu se va aprinde nicicând si nicairea
Întocmai ca aceea de sfânta si de pura,
Cum nu s-a mai aprinde în sufletu-mi iubirea...
...................................................................
La ce sa se jeleasca aceea ce-a fost ceara
Obscura si inerta, sortita consumarii,
Când razele plecate din sine în afara
Lumina sunt si viata, din moartea lumânarii?
Spre lacul perfectiunii duc drumurile sfinte,
Si pânza lui subtire cu-a cerului e una,
Pe care delireaza febrila si fierbinte
Corabia, nebuna.
Acolo se aude. Concentricele valuri
Emise dintru sine spre tainicele sfere,
Chemate sunt la sine din lacul fara maluri
Situat la înaltime, umbrit de conifere.
II
În pânzele apei se înfasoara
Cu funii de raze la cer se pogoara
În limpede groapa
Sapata în apa.
Deasupra lui zac rânduri de lespezi stravezii
Cioplite din cristaluri albastre-asa de clare,
Încât nici nu exista: pe ultima-n tarii
Clipeste-ncrustata hipnotic Ursa mare.
III
Faclii din ceara vietii aprindeti, si cununa
De chiparos si laur gatiti pentru-necatul
Ce cârmuie prin stele Corabia nebuna.
Pâna-n înaltul apei i-atât de-adânc întinsul,
Bataile de clopot abia daca-l strabatu-l,
Ca zvonul sarbatorii s-ajunga pân’ la dânsul...
***
Un poet singuratic, dintr-o comună ieşeană, trăind în orgolioasă simplitate, totuşi reuşind să se impună încă de la debut şi să rămână la o cotă foarte înaltă în estimările criticii literare.
Liceul la Botoşani, facultatea de filosofie la Iaşi; însă în 1961, deci la doar 20 de ani, este arestat pentru motive politice. După 3 ani la detenţie la Jilava, beneficiază de un decret de amnistiere. Îşi va relua studiile universitare, de data asta la germanistică- Iaşi, absolvind ca şef de promoţie, 1965-1970. Neconformist, încă în 1981 a emigrat în Statele Unite, stabilindu-se în Texas, la Fort-Wort, apoi în California, unde a făcut carieră universitară, specializat în limba germană. Îşi ia doctoratul cu o temă despre influenţa filosofiei lui Haidegger în poezia lui Paul Celan. Încă în ţară fiind, tradusese din mari poeţi germani: Holderlin, Schiller, Celan. Revenit în România imediat după revoluţie, a fost numit director al teatrului Vasile Alecsandri din Iaşi, de unde demisionează după doi ani, din motive de neadecvare... Unul dintre membrii fondatori ai Alianţei Civice. Din 1996 profesor sociat la Literele din Iaşi.
I-am citit poemele enigmatice, chiar ciudate, ce par făcute, dar care, într-un mod insidios reţin atenţia lectorului. Criticul Alex Ştefănescu, scrie la moartea poetului: "face poezie de la distanţă", şi pune aceasta pe seama atitudinii senioriale a poetului. Oricum, faima îl premergea. L-am zărit de câteva ori, nu mai mult de trei, în compania altor poeţi ieşeni (nici aceia cunoscuţi mie decât din vedere şi mai mult din lecturi), ce descindeau la intervale în Bucureşti, probabil la conferinţe de breaslă, unde nu am participat.
Titluri: Inel cu Enigmă (1970), Missa Solemnis (1971), Poezii (1972), Poemul de purpură și alte poeme (1974), Diotima (1975), Marea înfățișare (1977), Arca (1979), Zidirea și alte povestiri (1978; ed. a II-a revăzută, 1990), Poezii (1996), în colecția "Poezia română contemporană" îngrijită de Mircea Ciobanu, Nebunie și lumină (Ed. Nemira, 1999) , Inel cu Enigmă. Opere complete (Ed. Cartier, Chișinău, 2002), Benedictus (2002).
ion lazu: fotografii de autor - poveste de iarnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu