vineri, 10 februarie 2012

Scriitorul zilei: Mariana Marin; Lidia Lazu-performance; fotografii de autor



Scriitorul zilei: Mariana Marin, n. 10 februarie 1956 - d. 2003



Elegie - O, vinovăţia şi spaima


O, vinovăţia şi spaima
în faţa adevărurilor sugrumate!
Cine va depune mărturie
pentru crimele împotriva noastră?
Cuvintele simple de acum,
înşurubate în singurul trup,
pe care îl pot da morţii,
vă vor face mai buni?
Nu sunt o fiinţă morală.
Cine, trăind, ar putea rămâne
curat şi integru?
Dar uneori, în nopţile de vară toridă,
când încep să cobor scara evoluţiei acestei specii,
gândesc şi văd cu ochiul din frunte,
însingurat şi zdrobit.

Se aud atunci cântări şi blesteme 
într-o limbă în care altădată visam...
 
***


Bucureşteancă, a făcut Filologia şi a participat la Cenaclul de Luni condus de N. Manolescu. S-a încadrat în numita Generaţie 80, sau "generaţia în blugi".
Volume de poezii: Un război de o sută de ani, 1981, 2001; Cinci, 1982 (alături de Alexandru Mușina, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter); Aripa secretă, 1986; Atelierele, 1990, Mutilarea artistului la tinerețe, 1999, Zestrea de aur (antologie), 2002.

Din Intruşii: Odiseea plăcilor memoriale, în manuscris:
11 aprilie 2007O zi pentru identificarea adresei poetei Mariana Marin, dincolo de Barajul Dunării, căci spre marginea urbei există şi o alee Barajul Bistriţei, precum şi un bloc de la sfrşitul alfabetului: Y7, cu 10 etaje, vezi bine, ca să încapă aici cei care n-au mai încăput în Bucureşti...; soare printre norişori, printre copaci deja înfrunziţi, inclusiv castanii, nu şi plopii, mai e până să ajungă seva acolo, foarte sus..., după ezitări şi stăruinţe, ajung la adresă şi o doamnă amabilă Stroe Valeria, preşedintă, îmi dă acordul. Dar nu se prea ştie ce a devenit poeta după plecarea de aici. 
(...)
24 august 2997: 
O luăm înapoi, nimerim pe Barajul Bistriţei, găsim destul de repede J7, o sun pe dna S. Valeria, coboară, ne conectăm, punem placa, apar câteva vecine, impresionate, una a locuit chiar deaspura poetei Mariana Marin, era foarte cumsecade, deşi... Şi bine că am pus placa, să rămână măcar o aminire... În sfârşit, o vorbă de bun simţ. Mariana Marin se mutase în 97 de la blocul lor, unele locatare nu ştiau nici până astăzi că poeta a murit încă din 2003. Le repet: o mare poetă şi un om interesant. Însă nu am cunoscut-o personal, ci doar am auzit de faima ei printre colegii de generaţie şi apoi de moartea ei.






Fotoreportaj:  Portret de poet: Petru Solonaru la Sala J.L. Calderon. 
Recital de excepţie: actriţa LIDIA LAZU - După amiaza unei nimfe...:

Într-o sală de la parter, dovedită neîncăpătoare, a fost prezentată creaţia poetică a lui Petru Solonaru. La vedere se aflau volumele de poezie: ÎN, OR şi Tetraion. Ne-a primit gazda, dna directoare, cu vorbe bune la vreme protivnică. Emil Lungeanu l-a prezentat pe autor, un poet insolit, singular în peisaj, ce-şi forjeajă un limbaj propriu, la limită, spre a transmite un conţinut filosofic cu deosebire original, incitant. Au mai vorbit despre poezia foarte solicitantă a lui Petru Solonaru: Costache Ariton, Marian Dumitru, Dinu Grigorescu, Radu Cârneci, un domn care s-a făcut mesagerul lui Florentin Popescu şi al lui Laurian Stănchescu. Exprimarea criptică, îâncifrată, spunerea aluzivă, nu degenerează în manierism , poetul nu se revendică de la Ion Barbu, dar nici nu riscă să facă prozeliţi, şcoală, căci merge pe un drum foarte personal. A fost auzit de câteva ori cuvântul genialitate, referitor la poetul Petru Solonaru, care a citit un număr de 15 rubayate, extrem de bine strunite stilistic. S-a vorbit despre un limbaj privilegiat, cel al zeilor, cu adresă la textul Zamolxeion. În sală, mulţi scriitori cunoscuţi mie, dar şi alţii, pe care nu-i ştiu decât din vedere, cu toţii pasionaţi de literatură, co-participativi la maximum, notându-şi tot timpul spusele vorbitorilor. În ce mă priveşte, de data asta m-am pomenit fără uneltele reporterului: pix şi notes - pare de necrezut,  dacă nu descalificant! Paguba este a mea, fiindcă s-au spus multe lucruri de mare subtilitate. S-a sugerat ca amfitrionii să găsească o modalitate de a înregistra opiniile participanţilor, foarte interesante, adesea mai valoroase decât cronicile scrise.
La final, actriţa şi poetesa Lidia Lazu a vrăjit auditoriul citind magistral poemul După amiaza unui faun, de Stephan Mallarme, într-o nouă traducere, foarte iscusită, a aceluiaşi Petru Solonaru. La sfârşit, aplauzele nu mai conteneau. Autorul traducerii, încântat peste măsură - totuşi cu o uşoară bănuială că el nu s-a prea mai văzut.

Scriitorul Emil Lungeanu şi poetul Petru Solonaru


Ion Lazu: fotografii de autor: