8 ianuarie: Lucian Vasiliu,  n. 6 ianuarie 1954, Puieşti-Bârlad

   

  

 

***

Sunt un om blindat

Numai în dreptul inimii se află o spărtură,

prin care pătrunde

Corbul

şi mă fură

...dar tu eşti superbă,

rezemată cum stai

de gardul bisericii parohiale.

*

Arlechin

Se lasa umbra cu masca ei de fier peste masca
mea de ceara cu intunericul peste intunericul ochilor, 
cu ignoranta peste ignoranta mainilor pline de 
sange tarandu-se oarbe, nestiind incotro ma indrept
n-a mai ramas nimic din tot ce ai facut
(acestea imi sunt dictate acum la masina de scris)
timp in care se lasa umbra cu masca de cenusa
peste masca mea de plumb peste gura de aur a schizofrenilor
mii de pantere asteapta
iesirea in arena
copil nascut intr-o seara cumana
rece si oculta
cand se lasa umbra cu masca ei de fier
peste masca mea de
arlechin palid si gol 

*

De foarte departe

 

De foarte departe se vede: carnea mea
fumega carnea miroase a busuioc si a mort viu atat de stravezie atat de inexistenta -ea sustine alergarea la jocurile olimpice sustine lectura din autori apocrifi sustine dreptul la vot al viermelui fara de care nu exista nici bucurie nici intristare
De foarte departe se vede : asemanarea mea desavarsita cu
Tatal -de el imi amintesc batranii heruvi avertizandu-ma:
carnea ta miroase a busuioc si a mort viu atat de stravezie atat de inexistenta
De foarte departe se vede: versul acesta este cel mai egoist din cate am scris.
El contine o cantitate apreciabila de trotil, gata sa arunce in aer depozitul de osanale al derizoriului. in acest loc se petrece o deturnare de sensuri: deschid parasuta deasupra vaii
Barladului -voi descinde in mijlocul ostenilor lui
Dimitrie
Cantemir
De foarte departe se vede: poezia mea poarta aceeasi camasa de sapte ani.
Sangele patruns prin tesatura a reusit sa o inroseasca -atat de lent pe nestiute

(cartita dintii isi asmute)
De foarte departe se vede: pana la dementa iubesc pendula ucigatoare: chiar acum imi despica inima si craniul

*

Stampa

Barbati albastri negri galbeni indigo. Femei brune blonde roscate verzi. Batrani copii columbe caini. Descrierea continua : pancarte esarfe portrete fanfare Un Stadion ? Nici vorba despre magie alcool sinucidere. In marea aglomeratie contemplu esafodul — Dama de pica e inconjurata de centauri Cineva atriga : „Hai la pepeni ! La pepeni ! Harbuji ! Lubenite ! De sub blanuri de vulpi i-am cules, sunt proaspeti ca fetele cu lazi de zestre !" intr-un loc mai ferit, sobolanii Bosch si Bruegel rod insemnarea de pe tricoul de campion : „U.S.A. - BOX • 1929" De pe acoperisul unei cladiri, un inger arunca petarde : Poc ! Poc ! Poc ! Pe piept are tatuata bomba atomica. O parte a multimii aplauda. O parte huleste. O parte isi innoada sireturile.

 

 

***

 

Poetul a urmat liceul la Bârlad, apoi o şcoală de biblioteconomie, înscriindu-se la Filologia ieşeană, pe care o absolvă în 1980. Din 1981 este angajat la Muzeul Literaturii din Iaşi, unde devine director în 1990. Ales preşedinte al Filialei Iaşi a USR, apoi în Consiliul de conducere USR. În 1990 fondase noua serie a revistei Dacia literară, devenindu-i redactor şef în 2007. Debutul poetic în Convorbiri literare şi debutul în volum în 1981, cu Mona-Monada, după care urmează destule volume, dintre care: Despre felul cum înaintez, Mierla de la Casa Pogor, 1994, Dincolo de disperare, 1995, Lucianograme, 1999, Atelier de potcovit inorogi, 2003 şi câteva antologii. Tradus în limbi străine, antologat în diferite selecţii tematice. Neocolit de premii naţionale: Labiş, Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, obţine şi alte premii la vârf.

 

  

Alţi scriitori:

Aurel Tita, n. 1915

Haralambie Grămescu, n. 1926

Ovidiu Pecican, n. 1959

Sarina Cassvan, m. 1978 –n. 1894