6 ianuarie: Ionel Teodoreanu, n. 6 ianuarie 1897 - d. 3 februarie 1954.

    

  

    

Născut la Iaşi ("dulce târgul Ieşilor" este o expresie ce-i aparţine), dintr-o familie de intelectuali (tatăl avocat, mama profesoară de pian la Conservator, cu antecesori de acelaşi calibru, printre care Gavriil Musicescu), Ionel Teodoreanu, fratele mai mic al lui Al. O. Teodoreanu (Păstorel), şi-a făcut şcoala primară la Bucureşti, Liceul internat de la Iaşi şi Dreptul în acelaşi oraş, luându-şi licenţa în 1920, şi devenind foarte curând unul dintre faimoşii avocaţi-scriitori, alături de Barbu Delavrancea. În acelaşi an se căsătoreşte cu Ştefana Lupaşcu, viitoarea scriitoare Ştefana Velisar Teodoreanu. De timpuriu se raliază grupului literar de la Însemnări ieşene, în frunte cu Garabet Ibrăileanu, care vedea în el un talent de mare viitor. Începând cu primul număr al nou apărutei Vieţi romîneşti  publică fragmente dintr-un roman în trei volume care îl va face celebru în epocă: La Medeleni, 1924.  Privit cu mefienţă de G. Călinescu, care îi reproşa stilul încărcat, baroc, "medelenismul" şi metaforita, Ionel Teodoreanu este în interbelic scriitorul poate cel mai cunoscut şi citit, publicând aproape anual câte un roman. În 1935 dă o frumoasă carte de dragoste  Lorelei. În 1938 se mută la Bucureşti, pe urmele Vieţii româneşti. Începe seria romanelor şi scrierilor memorialistice, de mare succes, pandant al mai vechiului roman Uliţa copilăriei, 1929. Apar pe rând:  În casa bunicilor, 1938,  Masa umbrelor,  1941, Întoarcerea în timp,  1946, deşi în paralel scrisese alte romane precum  Prăvale Baba, 1940,  Tudor Ciaur Alcaz, în 4 volume, 1940-1942. Idolatrizat de cititorul român romanţios, este taxat aspru de Călinescu în Istoria... sa din 1941.  Divinul critic o face şi cu alţi scriitori, poate pentru simplul motiv că aveau succes de public. După cum am văzut însă, alţi scriitori îl ţineau la mare preţ, inclusiv Liviu Rebreanu.

Îl întâlnisem în biblioteca unchiului meu, alături de Sadoveanu. Dar cele mai importante cărţi ale sale le-am citit spre sfârşitul anilor 60, poate pentru că era asociat de culturnici grupului de la Viaţa Romînească, lui Ibrăileanu în primul rând, care avea idei de stânga. Aşa ne-am putut nutri din opera unor Calistrat Hogaş dar şi din scrierile memorialistice ale lui Mihail Sevastos. Oricum, G.Topârceanu era foarte sus în preferinţele noastre, la acea vârstă, dar şi: Păstorel, Ionel Teodoreanu, Ion Minulescu. La Medeleni, Uliţa copilăriei, În casa bunicilor, Masa umbrelor, sunt cărţile minunate ale adolescenţei mele întârziate. Şi o carte stranie, pentru gusturile mele de atunci: cartea de poeme, apărută postum, La porţile nopţii. Să nu se înţeleagă că Ionel Teodoreanu era reeditat în acei ani - îi citeam cărţile procurate pe sub mână, din biblioteci particulare precum cea a unchiului meu din Craiova Ca să sporească legenda scriitorului-avocat imbatabil, se spunea că scriitorul murise sărac, neluat în seamă, într-o noapte din iarna de pomină a lui 1954, când nămeţii au atins 2 m înălţime. Ar fi  fost găsit îngheţat, în nămeţi...

Mai târziu, când s-a publicat corespondenţa lui Ionel Teodoreanu cu alţi confraţi, m-am mirat să citesc mărturisirea că nici unul dintre personajele sale nu este inspirat din realitate, ci absolut toate sunt rodul imaginaţiei scriitorului. O mărturisire prea tranşantă, ce m-a şocat. Practic n-aş fi vrut să aflu care este sorgintea acelor personaje: în realitate, în imaginaţie, câtă vreme ele trăiau intens, în scrierile dragului de Ionel Teodoreanu.

 

*

După încercări nereușite în str. Romulus nr. 55, unde mi-a fost imposibil să intru în dialog cu proprietarii, le-am pus placă memorială scriitorilor Ionel Teodoreanu și Ștefana Velisar-Teodoreanu pe fațada imobilului din Intrarea Mihai Eminescun nr. 8, la sugestia prietenului poet I. Murgeanu, care mi-a furnizat amănuntul că vila respectivă îi fusese donată lui Ionel Teodoreanu de Comunitatea evreiască, pentru că le câştigase un proces cu miză uriaşă...)

Imaginea apare şi în albumul  Literaturile Bucureştiului, ed. MNLR, 2010.

 

                                                                                                    

Poezia zilei: Ion Minulescu, n. 6 ianuarie 1881- m. 1944

 

 

 

De vorbă cu Iarna

 

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal...
Era-mbrăcată ca şi-acum un an, 
Cu aceeaşi albă rochie de bal, 
Păstrată vara sus, pe Caraiman...

Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi...
Eram într-un compartiment de clasa I, 
Cu geamul mat, pietrificat de ger, 
Şi canapeaua roşie de pluş, 
Sub care fredona-n calorifer, 
Sensibil ca o coardă sub arcuş, 
Un vag susur de samovar rusesc...

Şi-am coborât în gară, pe peron, 
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte...
Venea din Nord, 
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen şi Björnson, 
De-acolo unde, -n loc de soare
Şi căldură, 
Înfriguraţii cer... Literatură...
Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine, 
Curmale, portocale şi lămâi, 
Şi din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti...

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte, 
Ce mare eşti, 
Ce bună eşti, 
Ce caldă eşti!... 

 

 

Ion Lazu, (n. 6 ian. 1940, com. Cioburciu, jud. Tighina, Basarabia) 

 

  

 

Vechi cuvinte...

 

Ziua mea se despică

Dintr-un cuvînt, din nişte cuvinte -

De la creştet pînă-n rărunchi

Ca de-un fulger fierbinte

 

Nu-mi fac speranţe, nu-mi e nici frică

Trăind prin largi ocoale

Şi brusc viaţa mi se despică

Doar citind vechi cuvintele tale.

 

  

 

Alţi scriitori:

Ion Budai Deleanu, n. 1760 –m. 1820

Ion Heliade Rădulescu, n. 1802 – d. 27 aprilie 1872

Ion Lazu, n. 1940,  vezi: www.ion lazu crispedia.ro

Ion Drăgănoiu, n. 1943 – m. 2003

Stelian Țurlea, n. 1946