29 ianuarie: Gheorghe Brăescu, n. 29 ian. 1871 - d. 15 martie 1949
S-a născut la Iaşi, ca fiu al unui
arendaş. Şcolarizare problematică, adolescenţă aventuroasă, ajungând să facă
doi ani în legiunea franceză africană. Revine şi urmează o şcoală de ofiţeri,
dar alege să fie profesor la o şcoală de subofiţeri şi inspector cultural al
armatei. În Primul război mondial, ca maior în timpul campaniei din Transilvania
este rănit, îşi pierde braţul drept, dar drama personală nu se încheie aici,
căci ajunge prizonier la nemţi, într-un lagăr din vestul Germaniei. În 1918, cu
grad de general, este trecut în rezervă, la 47 de ani. Începe să frecventeze
cenaclul Sburătorul, foarte bine primit de Lovinescu. Se lansează pe
piaţa literară, colaborând la numeroase reviste ale vremii.
Dar de unde îi venise lui Brăescu ideea
lansării în literatură? O împrejurare în sine plină de tâlc: În lagărul german,
ca să-şi amuze camarazii de suferinţă, începe să spună istorioare cazone,
descoperindu-şi înzestrarea nativă. Schiţe umoristice, 1922; Schiţe
vesele, 1924; Un scos din pepeni, 1926; Alte
schiţe vesele, 1928; La
clubul decavaţilor, 1929. Publică şi câteva romane, inspirate din cele trei
medii pe care le cunoştea îndeaproape: cel cazon, cel sătesc şi cel al
mahalalei bucureştene: Moş Belea, 1927; Conaşii, 1935; Margot,
1942, însă rezultatele îi dezamăgesc pe cititorii vremii, încântaţi de
schiţele sale scrise impecabil stilistic, concetrat, cu vervă, cu umor
irezistibil. Scrie şi teatru, însă numai Ministrul este pusă în scenă.
Memorialistica sa din Amintiri se citeşte cu oarecare interes pentru
atmosfera dezinhibată a anilor de copilărie ai autorului.
*
I-am pus o placă memorială în str. Mecet nr. 24, colț cu Popa Nan,
sectorul III. Imaginea casei cu placă memorială apare şi în albumul Literaturile Bucureştiului, ed.
MNLR, 2010.
Poezia zilei, Mihai Moșandrei, n. 1896
Ora virgiliană
De poţi, mai cântă, liniştit şi clar,
Tihna veche şi potolită a casei,
Petunia ca sângele de iepure amar
Danţând sub cerul vânăt al terasei,
Postavele pădurii, şi noaptea din tălăngi,
Şi panoplia veche, şi geanta-nsângerată,
Cu pene de ieruncă, sub scuturări de crăngi,
Pendula ce susură şi pâinea miresmată.
În aerul de vârfuri, prin auritul rai,
Când inima scânteie, cu bradul către cer,
Ascultă-ţi viaţa dusă, când vântul cimpoier
Sfâşie lin făgetul şi-al frunzelor alai.
Alţi scriitori:
Paul Constant, n. 1895
Mircea Popa, n. 1939
Matei Vișniec, n. 1956
Ion Lazu - Imagini din Cișmigiu, alaltăieri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu