7 ianuarie: Mircea Sântimbreanu, n. 7 ianuarie 1927 - d. 10 august 1999
Născut la Băiţa, în ţara Zarandului, Mircea Sântimbreanu s-a făcut
cunoscut şi îndrăgit ca scriitor de cărţi pentru copii. Probabil un rol în
această alegere să-l fi avut faptul că la începutul carierei sale a fost
profesor la o şcoală generală de cartier din Bucureşti (care acum îi
poartă numele). Cu şi fără
ghiozdan, Lângă groapa cu furnici, Recreaţia mare, Extemporale, Mama mamuţilor
mahmuri, Mi s-a terminat caietul - sunt
titluri care indică domeniul în care s-a plasat autorul, dar atestă şi umorul
cu care a abordat subiectele sale din lumea copilăriei şi şcolarităţii. Trebuie
să ne închipuim efectul extraordinar pe care îl realiza autorul la apariţiile
sale printre şcolari, dacă avem în vedere faptul că era un om cu deosebire
înalt, parcă dintr-o lume a uriaşilor. Însă mereu cu un zâmbet mucalit şi bonom
pe faţă, jucându-şi cu haz rolul de Guliver în ţara piticilor - făcea asta şi
printre confraţii de condei, pentru că, repet, diferenţa era bătătoare la ochi.
Avea umorul să spună despre sine: Sunt cel mai mare scriitor român. Şi
privindu-i carura intimidantă, nu aveai temei să-l contrazici.
Trebuie
să fi avut mare succes cu cărţile sale pentru copii, dar nu numai succes
editorial, căci prin anii şaizeci îl ştiam deja Preşedinte al Studioului
cinematografic, unde va fi domnit pe puţin un deceniu, dacă nu chiar două.
Oricum, în 1970, când am câştigat marele premiu la primul concurs de subiecte
de film, m-am adresat în mod firesc dlui Sântimbreanu. Expeditiv, căci mereu
foarte ocupat, toţi trăgând de el, regizori, actori, actriţe mai ales, mi-a
notificat din mers, pe holul Casei Scânteii că trebuie să-mi găsesc un regizor.
Ceea ce pentru un director al Cinematografiei va fi fost floare la ureche,
pentru mine s-a dovedit ceva ce m-a depăşit. Nu s-a ales nimic din marele
premiu. Iar în fapt fusese o mişcare hazardată a CCES acest concurs, s-a
renunţat imediat, cinematografia avea clientela ei sigură, devotată, pe cât de
bine plătită... Apoi l-am avut ca director la editura Albatros, pe când
scoteam romanul Curtea
interioară, după
ce schimbasem trei edituri. Cartea i-a plăcut, mi-a declamat pe loc o
cronică vorbită, foarte laudativă, de faţă cu colaboratorii din editură, care
până atunci îmi făcuseră destule obstrucţii, cum se mai întâmplă...
Nu doar că părea un uriaş, dar în spatele chipului bonom se
ascundea un temperament de luptător, de învingător. Lupte mari va fi avut şi la
direcţia cinematografiei, unde controlul era draconic, dar le-a avut mai
departe şi ca director de editură, pentru că scriitorii sunt orgolii abisale,
iar cenzura, pe faţă dar mai ales ascunsă îşi făcea datoria fără milă. La prima
conferinţă a scriitorilor de după Decembrie, Mircea Sântimbreanu s-a prezentat
de şase ori la microfon, insistând, necedând, deţinător al soluţiilor
salvatoare, al adevărurilor
peremptorii...
***
Pe data de 30 august 2007, deci la 6 ani de la dispariţia scriitorului, i-am pus o
placă memorială pe faţada imobilului din str. Hrosto Botev nr. 8, S.II.
Imaginea apare şi în albumul Literaturile
Bucureştiului, ed. MNLR, 2010.
Poezia zilei: Ştefan Baciu, n. 29 oct. 1918 - m. 7
ianuarie 1993
Liceu
Sonetiști
de câlți și-alviță
președinți de plastilină
înveliți în foi de viță
decorați cu naftalină
ciubucari honoris-causa
flașnetari de iarmaroc
vă consumă menopauza
ard castanele în foc
amirali de corăbioare
ideologi de mucava
căutatori de pete'n soare
șefuleți fără perdea
caractere de nămol
pseudonime de halva
mumii de la Tekirghiol
închiriați pe-o acadea
Alți scriitori:
Ion Frunzetti, n. 7 ianuarie 1918– d. 11 sept. 1985
Ileana Roman,
n. 1940
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu