5 ianuarie: D. Ciurezu, n. 7 noiembrie 1897 – d. 5 ianuarie 1978

 

 

Unul dintre scriitorii uitaţi este şi D. Ciurezu, totuşi poet bine receptat cu primele sale două volume de versuri, răsplătite fiecare în parte cu premii ale Academiei. Susţinut la debut de Goga, apoi şi de Mihail Sadoveanu, care l-a propulsat cercetător-şef la secţia Academiei din Cluj. L-a folosit în anii proletcultului pentru elaborarea romanului de tristă faimă Mitrea Cocor, pe care scriitorul trecut cu arme şi bagaje în tabăra învingătorului bolşevic l-a publicat sub semnătură, însă cedându-i „negrului” remuneraţia aferentă.

Fiu de ţărani din Pleniţa doljeană, a făcut şcoala primară în satul natal, gimnaziul la Craiova, a început liceul la Al. Lahovary din Rm. Vîlcea, dar a fost mobilizat pe front, luptând la Oituz. După conflagraţie, şi-a terminat liceul în particular, a urmat Literele şi Filosofia din Bucureşti şi a publicat poezii, devenind redactor şi colaborator la revistele literare ale vremii. O lirică de sorginte tradiţionalist-vitalistă, preluând şi prelucrând producţia orală oltenească, de la colinde, descântece, până la balade şi poveşti haiduceşti,  şi deasemeni angajând un creştinism intuitiv, nedogmatic.

Odată cu instaurarea comuniştilor, nu s-a mai putut încadra la proletcultism decât în modul subteran amintit mai sus, ca negru al maestrului său de pe vremuri Mihail Sadoveanu. A reuşit să subziste, în schimb dicţionarele şi istoriile literare din vremea comunismului l-au pierdut pe parcurs. Şi măcar de-ar fi fost singurul caz; din păcate, asta era regula.

 

Opera: 
Răsărit (Craiova, 1927); 
Pământul luminilor mele (1940);
Cununa soarelui (1942 şi ed. a II-a, 1971, cuvânt înainte de Al. Piru); 
Sus la nunta stelelor (1994). 

 

 

Poezia zilei: D. Ciurezu

 

Cad fulgi mari de noapte şi zăpadă

 

Doamne,

Cad fulgi mari de noapte şi zăpadă

Pe drumuri şi pe satul meu

Şi înţeleg cât poate-un Dumnezeu,

Când mintea mea nu poate să mai vadă.

 

Se 'ntind chilimuri albe pe uluci

Şi urmele în urma noastră pier

— Un sat uitat între pământ şi cer

Cu-o lume de poveri şi de năluci.

 

Ce-Ţi putem da din tot ce-avem,

Din simplitatea noastră de cătun,

În noaptea asta ninsă de Ajun,

Când stau la geam şi din văzduh te chem.

 

N'avem decât colinde şi copii

Şi mâinile trudite ce se 'nchină,

Pîstrând 'n ele un licăr de lumină

Din soarele ce cură pe câmpii …

 

 

Leo Butnaru, n. 5 ianuarie 1949 

     

            

 

  În al zecelea cer

 

Nu doar cele nouă ceruri danteşti -
în al zecilea cer se află poezia - în
cerul gurii lui Dumnezeu...


Cum citește sfântul

Cum citeşte un sfânt?
Întâi
de la privirea lui
se aprinde primul cuvânt
care
cu flăcăruia sa
luminează următorul cuvânt
ce se aprinde şi el
în continuare de rând
luminând
şi aprinzând
al treilea cuvânt
ce-l luminează
şi-l incendiază pe următorul...

Anume aşa citeşte un sfânt
cuvânt cu cuvânt
ce se aprind
pe următorul cuvânt luminând
aprinzând...

Anume aşa - luminează
aprinde
arde
cuvânt după cuvânt
fără a lăsa urme
scrum de sens
mai rarefiat
mai dens
încât
nimeni nu ştie ce a citit
totuşi
un sfânt...

 

 

 

Alţi scriitori:

Emil Gârleanu, n. 1878 –m. 1914

Bazil Gruia, n. 1909 –m. 1995

George Dan, m. 1972 –n. 1916

Tamara Gane, m. 1992 –n. 1909

Ioan Petru Culianu, n. 1950 –m. 1991