miercuri, 27 mai 2015

Trei lucrări de Mihai Caranica la Sala C. Brâncuși de la Palatul Parlamentului
Adăugaţi o legendă

 


















Scriitorul zilei. Tudor Țopa,  n. 27 mai 1928 - d. 10 august 2008      

    

Bucovinean din Cernăuţi, dintr-o familie de intelectuali: bunicul profesor la Teologie, tatăl profesor de istorie, mama directoarea Liceului de fete, şi-a început liceul în Cernăuţi dar a survenit refugiul şi a continuat studiile la liceul Sf. Sava şi la Dimitrie Cantemir, apoi face Facultatea de Pedagogie din Bucureşti, licenţa în 1957. Profesor, bibliotecar la BCS şi BCU, curator al unor importante expoziţii, apoi cercetător la Institutul de Pedagogie, de unde a şi ieşit la pensie. Scriitor de sertar, cum îl consideră Barbu Cioculescu în evocarea prietenului său, un cărturar inveterat, meloman, om singuratic şi elitist, s-a manifestat ca traducător al unor scriitori ruşi-sovietici, precum Bednâi, Krutilin, Ceakovski sau francezi: H. Taine, Stendhal, H. Focillon, iar ca  romancier a publicat târziu (fapt pentru care este considerat ca făcând parte din Şcoala de la Târgovişte) şi parcimonios, două romane: Încercarea scriitorului, 1975 şi  Punte, 1985, prelucrări ale unor jurnale, impresionând prin stil şi compoziţie ingenioasă, dar nemulţumindu-i pe amicii scriitori care s-au văzut "încondeiaţi".  În fond, este reacţia dintotdeauna a persoanei devenită personaj, chiar cu numele schimbat - iar scriitorul, care mereu îşi clamează libertatea condeiului, cade în păcatul de a nu accepta regula simplă a jocului. Se tot întâmplă...

Citeşte mai mult: http://www.romlit.ro/tudor_opa_scriitor_i_personaj
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_%C8%9Aopa


Poezia zilei,  Lidia Lazu: 

***

Caii aleargă şi ploaia-n şiroaie
Curgându-le-n coame
a-nmiresmat tot satul
şi-a limpezit copacii

pun mâna la ureche
să aud paşii tatei

dar ropotul ploii
dar tropotul cailor
dar clopotul cerului
mă poartă pe sus
ca pe-o răstignită
spre poarta
din neant

8 iulie 1983 



Alţi scriitori:
Corneliu Buzinschi, m. 2001
                                             


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006


1 sept., vineri. Nu merg la VR, pentru că nimeni nu mă solicită. Data trecută am stat pe coridor aproape 2 ore şi n-a venit dna Tupan cu cronica. De dimineaţă fusesem la Şarambei, am făcut astfel rost de numărul lui Got, dar şi de cel următor, al lui LIS. Culmea stupizeniei: dacă Got îl scosese pe Andru de la redactori şi numai bine nu e ca o revistă respectabilă să aibă doar doi redactori, în numărul lui LIS nu numai că acesta nu mă repune în drepturi, ci reapare Andru – semn cel puţin al unei neglijenţe lamentabile, dacă nu al unei perfidii – dar cred că LIS n-a ajuns pînă acolo... Îi arăt aceste lucruri lui Şarambei şi se vede – sau se bine-preface că habar nu are. Îi spun că am scris o cronică de 6 pagini la Cîrstea şi i se pare foarte mult. Îmi arată că MMMaftei a scris 2 pagini despre o întreagă trilogie. Îi zic: Dar Bîrna scrie despre Danilov chiar în acest număr 10 pagini. Dar se vede că nu e pe fază, ştie să facă pe şeful, însă nu e ins de profunzime. Îi pare rău că lucrurile s-au terminat aşa, însă de vină e numai Caius, care nu i-a spus nimic, care a doua zi nu trebuia să le dea în mînă demisia scrisă, lucru indubitabil, pentru că lui i s-a trimis originalul. Nu se mai putea face nimic… Oare? Putea să blocheze acea demisie, să n-o înregistreze, etc. În  schimb el îmi acreditează că nu se mai putea face nimic. Și că C. nu prea mai avea timp pentru revistă. Reiese că problema lui LIS nu s-a pus, că Got va mai sta pînă spre vară. Deci iese la pensie după 70 de ani, caz fără precedent!, zic eu. Ca să mă consoleze, spune că nu m-aş fi înţeles cu un om ca Got. Îi spun că aveam de gînd să caut nişte sponsorizări pentru un internet la VR şi zice că e foarte simplu să li-l dea el, dar nu a găsit că este cazul. LIS şi Cîrstea au internet acasă. Am şi eu, zic, dar e vorba de unul la redacţie, să nu mai fie dependentă de alţii. În fine, o discuţie alandala, cam nesinceră. Acest episod, la VR, este, cum îi spusesem lui Caius la Slatina, un episod jenant.
Aseară, la sala Oglinzilor, nu chiar plină, lipsind mulţimea de scriitori pe care i-ar fi interesat direct tema, Manolescu şi Simion pornesc discuţiile pe tema Scriitorii şi Securitatea, Preşedintele arătînd că Uniunea a fost cel mai important punct de rezistenţă împotriva îndoctrinării; se spuneau în Consiliu lucruri care îi îngrozeau pe cei din CC. Alegerile erau secrete şi de la un moment dat nu s-au mai ţinut şedinţele, fiecare dădea vina pe altul şi aşa am rezistat ca uniune de creaţie. Simion nu spune mare lucru, pare indignat că o doamnă intră în intimităţile de familie ale lui Marin Preda. În general, nu se rostesc nume. Din sală, cîţiva, mai tăios Nedelcovici, care pare într-un oarecare conflict cu conducerea.
Mă indispune Stelian Tănase care face valuri, declarase deja la emisiunea lui că el de 15 ani studiază arhivele CNSAS şi că e îngrozit cîţi au turnat dintre scriitori. El nu poate da nume, pînă nu pune CNSAS verdictele, în schimb are în proiect o carte pe acestă temă. Mereu făcînd pe gazetarul care slujeşte adevărul din dosare, mereu căutînd să dea lovitura de presă, să fie spectaculos, să caute faimă. Fără nici o grijă pentru imaginea scriitorilor în ansamblu. Se supără rău Ioana Diaconescu şi protestează, însă Tănase plecase, probabil să facă o nouă emisiune. Nu înainte de a merge la prezidiu, ca să-i şoptească cine ştie ce listă lui Manolescu, care desigur că e interesat să afle cît mai multe.
Va urma



Tablouri dintr-o expoziție, I 

Paula Craioveanu și lucrarea sa



Doru Drăgușin


Notre Damme din Paris