duminică, 10 mai 2015

Elada! Elada!








Scriitorul zilei: Nicolae Țone, Nicolae Tzone, n. 10 mai 1958


 
           

 Nicolae Ţone s-a născut în satul Malu din preajma oraşului Giurgiu. A făcut facultatea de ziaristică şi a practicat-o cu fervoare, între timp descoperindu-ni-se şi ca un poet de nebănuite disponibilităţi, totodată frust şi livresc, confesiv şi fabulatoriu - , o îmbinare foarte specială, fără alt termen de comparaţie la noi, şi care este marca recunoscută Tzone - coabitare lirică viabilă între avânturi neoromantice irepresibile, în expansiune vizionară dezlănţuită, în incursiuni intempestive prin timpi, medii, lumi cosmice şi înapoi, spre miezul incandescent al Pământului, dar şi din viitor înspre trecut, şi din moartea morţii şi stingerea din proximitate spre noi începuturi, pe de o parte  şi un avangardism redivivus, bine asimilat, jucat cu nonşalanţă, întors pe toate feţele, "exploatat la sânge", pe de altă parte - e vorba despre sângele Poeziei, desigur.
Au rezultat câteva volume de poeme alternative, unele revărsânsu-se asemenea unui fluviu, în despletire şi regăsire a vadului liric şi alte poeme precum lamele de Toledo, dense, concentrate, retezate din scurt, prin tehnici laser. Nicolae magnificul, Capodopera maxima, Oase de înger, sunt titlurile a trei volume-eveniment, cărţi bibliofile, ceea ce nu spune decât o parte de adevăr, somptuoase, cu prea-bogată ilustraţie grafică, ele însele nişte performanţe editoriale demne de invidiat. Nu este vorba de vreo risipă în faptul că textele sunt reluate în reproducere olografă facsimilată, ele consună cu ilustraţiile, creând o ambianţă aparte, expresivă cu deosebire, reconfortant-belferească, sugerând viziunea autorului cu privire la universul său liric.
Alte titluri: Eminescu al nostru, dialoguri cu..., 1994 şi Manualul de literatură, 2004, o antologie  nouăzecistă: Daniel Bănulescu, Mihai Gălăţanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Floarea Ţuţuioanu, Nicolae Ţone, Lucian Vasilescu, 678 pagini format mare, care a stârnit admiraţie, invidii, duşmănii. Ne mai mirăm?
Mai trebuie spus că Nicolae Tzone este un cercetător împătimit al mişcării de avangardă din ţară şi din lume, că a făcut stagii de documentare în Israel, la Paris, la New-York; că este autorul unei expoziţii itinerante prin ţară şi prin marile oraşe ale Europei, cuprinzând cca 500 de reproduceri fotografice după piese de bază ale autorilor avangardişti. A înfiinţat Institutul de Cercetare a Avangardei din România şi din Europa ICARE, cu editură proprie; a iniţiat an de an simpozioane internaţionale cu prestigioase participări din partea specialiştilor în avangardă din lume. A editat revistele Aldebaran şi Facla literară, care s-au vândut uimitor de repede, solicitate fiind şi în străinătate; a tradus masiv din avangardiştii francezi (Claude Sernet) dar şi din opera franceză a lui Tristan Tzara; i-a promovat la cel mai înalt nivel pe Gherasim Luca, Stefan Roll (la centenar), dar şi pe H.H.Maxy, Sesto Pals, Paul Păun, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, mulţi, mulţi alţii. A editat manuscrisele lui Ion Vinea, a publicat ediţii anastatice din revistele avangardiste: Unu, Integral, Urmuz etc etc.
În 1991 a înfiinţat editura Vinea, promovând nu doar vechea avangardă, dar şi pe onirişti, pe optzecişti, debutându-i pe tineri, inclusiv pe milenarişti, cu un fler inegalat. Editor prodigios, a iniţiat nu mai puţin de 10 colecţii, printre care cea de Ediţii Definitive, reluând formula de la Fundaţiile regale, unde şi-au găsit locul toate marile nume ale poeziei contemporane, de la Al. Lungu, Leonid Dimov, Ion Caraion la Liviu Ioan Stoiciu, Constantin Abăluţă, Nora Iuga şi Angela Marinescu. La un moment dat editura Vinea scotea pe piaţa literară aproape 80% din producţia de poezie din ţară. Activitatea editurii Vinea, este, oricât ar cârti unii, deja un capitol de istorie a literaturii contemporane.

Citeşte mai mult:  http://www.romlit.ro/nicolae_one_i_nicolae_tzone
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_%C8%9Aone
http://agonia.ro/index.php/article/13976165/index.html
http://revistaramuri.ro/index.php?id=1362&editie=53&autor=de%20Nicolae%20Tzone

***
Am lucrat vreme de 10 ani la editura Vinea, împărţind munca redacţională cu "magnificul" N.Tz. Participând la târguri de carte, la lansări, la vernisaje, la turnee prin ţară. Am publicat eu însumi la Vinea două volume de poeme şi două romane: Veneticii şi Sălbaticul, iar Lidia un număr de patru volume de poetii. Nu am să adaug aici nici un cuvânt despre omul devotat Poeziei şi Cărţii, despre delicatul prieten Nicu Ţone. Însă îl asigur/şi vă asigur că Jurnalul meu din toţi acei ani, însumând cca 1000 de pagini, este înţesat cu însemnări despre colaborarea nostră prietenească (citeşte benevolă-gratuită) la reputata Editură Vinea.
***

Poezia zilei: Șerban Codrin, n. 10 mai 1945

Balada drepturilor de autor

(4)
Pe sacerdotul dacă-aş face-o, cel
Mai credincios iluminând cerneala,
Un domn contabil ţine socoteala,
Foarte-încruntat, întotdeauna chel;
Acont, impozite, dobânzi, decont,
Neliniştea mi se îmbogăţeşte
Şi am, utopic şi poeticeşte,
Vedenii şi-ameţeli cu-un orizont
De constelaţii în ardent urcuş    
Şi-un turn cu ceas la ore-înălţătoare
Din darurile mele-în gura mare
Solemn declamă, însă cu retuş,
         Căci statu-i pândă şi fiscalitate
         Pe-eternitate mai întâi de toate.

(5)
Cu fabrici de  pasteluri şi-elegii
Aducătoare numai de profituri
Să-mi cumpăr o cutie de chibrituri,
Împăietor de fantasmagorii,                            
Le şlefuiesc până îndeajuns
Dughene şi bazaruri le consacră;
Pe faţă, marfa-mi vând, sublimă, acră,
Stupidă, după vremuri, sau pe-ascuns
Degustătorilor de-esenţe prea
Hipnotic distilate-în arsenale
De-elipse, antiteze ireale,
Nefaste bunătăţi la cacealma;
         În faliment, goliţi atelierul,
         În schimb, de neatins, lăsaţi-mi cerul.

(6)
Rapsod şi trubadur, bard şi poet,
Merg la talcioc duminica, agale,
Maidanul dincolo de mahalale,
Doar cât să-mi cumpăr noduri la şiret;
Un traficant de vorbe, mâncăcios
Din bronzul propriilor monumente,
Mi-întinde-o palmă cu-ultrasentimente
Cerşite pe 30 de-arginţi în jos;
Stropşit de crivăţul impetuos
Cu numărul o mie la sandale,
Îi dezertez fără-echivoc din cale
Şi-o aţă din cămaşa lui Hristos
         Aş rupe-o cu-ochii ridicaţi la stele
         Să o-împletesc iluziilor mele.

ion lazu:
Poemul de dimineaţă
       Lui Nicolae Ţone

Poemul de dimineaţă
Se trezeşte brusc, prea din timp
De un ceva ce s-ar putea să fie
Un şoarece umblând la cursă.
Îşi ţine suflarea şi tusea nervoasă
Ascultă furişarea intrusului,
Fâşâitul tensiunii în timpane
îşi ţine ochii strânşi –
nu vrea să-i deschidă
în lumina ca de lapte afumat.
Aruncă o privire spre cursa
Ocolită cu sadism de şoarecele
Care şi-a făcut toată noaptea de lucru
Prin paiele căpătâiului de la celălalt pat;
Închide iute ochii la loc, înciudat,
Usturându-l. Simte o durere difuză în cap
O lipsă de vise în minte
O lipsă de chef în piept
Şi o lipsă alături şi o pompă de sânge.

Poemul de dimineaţă
Se întoarce cu faţa în sus
Ascultă cocoşii, ascultă câinii, ascultă satul
Desluşind foşnirea firelor de ceaţă
Din norii ce s-au strâns în faţa soarelui
Să-i ascundă ivirea;
Şi, prin acest auz dureros, anapoda,
Întrerupt de semnalele morse
De fâşâit şi foieli oculte,
Prin usturimea pleoapelor cusute,
Prin acest protest al viscerelor încleştate ca un ghem,
Asvârlit din vâslă în vâslă,
Din treaptă în treaptă
De firele părului destinzându-se pe trup.
Poemul de dimineaţă uită brusc de sine
Şi se şterge în apa somnului.
1980 Alexeşti


Alţi scriitori:
Ion Horea, n. 1929
Radu Albala, m. 1994




Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

14 iulie 06. Ziua Franţei, paradă pe Champs-Elisee. La VR vine Grişa Gherghei, parcă mai viguros ca ultima dată cînd ne văzurăm. Ne amintim multe, îmi povesteşte cum se ducea la Zaharia Stancu pentru împrumuturi – îl simpatiza, dar şi reciproca. ZS ar fi vrut să i se spună excelenţă, fiind membru în Consiliul de Stat, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, etc; Da, maestre, îl aproba mucalitul G.G. Odată, aşteptîndu-l la şosea pe ZS, alături stătea un domn cu bască mare şi cu o manta lungă de plastic, galben-aurie. Ieşit de la puşcărie, fără mijloace de existenţă. Petre Ţuţea. Fost guvernator al Băncii Naţionale. GG îl duce la ZS, acela îl pune pe Ţuţea să facă o cerere şi îi oferă un ajutor social, atunci 700 lei, ceva la limită. Tot aşa i-l duce pe Radu Gyr, din fostul guvern legionar, ZS îi dă şi aceluia tot 700 lei şi, în particular, îl întreabă pe GG dacă nu cumva o face înadins, cu aceste prezentări de foşti, ca să-l aibă la mână.
Iar peste exact 40 de ani fiica lui Gyr, Simona Popa, vine la Ziua cu o cerere de reabilitare a lui Gyr, singurul nereabilitat. Grişa publică scrisoarea de protest şi seara, la redacţie, primeşte un telefon: Ce faci, jidane, te-ai dat cu legionarii? Îi spun: Poate a fost chiar un evreu. El se cam miră. Şi îi povestesc scena cu evreul de la lansarea lui Evtuşenco. Mai sunt şi evrei proşti, ori extremişti, zic.
Între timp sosise Got, ne povesteşte că în Israel există nişte sate cu fundamentalişti, care te ucid dacă faci focul vinerea, nici maşinile nu au voie să treacă pe lîngă satele lor, statul a făcut şosele ocolitoare. Sunt toleraţi pentru că anumite nuclee din Apus le trimit fonduri mari, pentru a menţine nucleele dure ale Sionismului. Îi spun că ar trebui editată o hartă cu răspîndirea islamului în ţările europene-americane şi a albilor în lumea arabă, ca să conştientizeze oricine cît sunt islamiştii de intoleranţi, fundamentalişti. GG se dovedeşte foarte la curent cu istoria religiilor.

Mai povesteşte cum era la Almanahul Literar, condus de Ben Corlaciu: acela îi dă un vraf de poeţi să aleagă doar 100 poezii pentru suplimentul Poesis. În două exemplare. El şterge numele cu chimic, citeşte, selectează 100 de poezii valabile, apoi constată că lipsea Zaharia Stancu, Ion Brad şi alţi corifei. Dar nu renunţă. Corlaciu nu vrea să ducă lista selectată, se duce Grişa la Stancu, acele vede, zice: Acum n-ar fi un capăt de ţară că lipsesc eu, dar Poesis nu poate apărea nicicum dacă lipseşte Ion Brad, cutare şi cutare. Pînă la urmă a adăugat încă 6 sau şapte titluri.
(Din Gândirea înceată, în manuscris)
Va urma 

Fotografii de la Sunion, Attiki - Templul lui Poseidon


Perforația prin care se asigura legătura dintre coloane

Așa se fixau între ele blocurile din zidul templelor



Între cele două surori

Andrei, Lidia, Sanda, Ionu


Templul lui Poseidon, în depărtarea antichității...