Scriitorul zilei, Petru Ursache, n. 15 mai 1931
1)
Alți scriitori:
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
27 iulie, continuare: Mîhnit, revin acasă, îi spun Lidiei, ca să știe și să nu-şi facă iluzii pe termen lung. Atît a fost şi gata! Iar pe internet, primesc un mesaj crîncen de la acelaşi Murgeanu, care se vede că nu se dezminte. Că titlul... că începutul i s-a părut catastrofal... că am scris mai mult ca el, că sunt prolix şi alte de-astea. Păcat, păcat… Însă eu mă obişnuisem cu buşelile, de la sălbaticul meu coechipier Gherasie. Aşa că înghit, trec la treabă, recitesc partitura mea, pînă la sfîrşitul cap. IV, căci I.M. mă previne că nu merge mai departe cu lectura pînă nu mai tai din text. Iar peste textul lui nici nu-mi arunc ochii, tare sictirit. Fiind al lui nu poate fi decât perfect. De ce mi-or fi căzînd atît de rău aceste şuturi? Poate pentru că nu mă consider un adevărat scriitor, ci doar un condeier sîrguincios, căruia i-au ieşit cîteva paragrafe onorabile, în vreo carte sau alta. Pe cînd Murgeanu scrie cu aplomb, asta face impresie. Nu asta i se cere scriitorului? Desigur nu analize, nu idei, ci superbie, talent, o spunere peremptorie... Să-i spun că Matei Călinescu scrie capitole de două ori mai lungi decît Ion Vianu? Poate nici n-a observat. Însă amorul propriu e ca o orbire, nu alta. Văd ce-a scos el, mai scot şi eu 3-4-5 pagini şi asta e totul. Dar nu-mi merge internetul, să-i fi trimis versiunea definitivă şi să poată citi mai departe, chiar cotonogindu-mă rău.
Fotografii: Întoarcerea din Elada - o poveste cu nori...,III
1)
S-a născut în comuna Popeşti, jud. Iaşi, a făcul Liceul Naţional din Iaşi, absolvit în 1951, cînd a devenit student la Filologie, cu licenţa în 1956. Doctoratul în 1971. Profesor universitar, conducător de doctorate în etnologie, folclor, estetică, istorie literară. Începuse în 1958 o carieră universitară la aceeaşi Facultate, ca asistent, apoi a urcat treptele ierarhiei didactice: lector, conferenţiar şi a devenit profesor universitar la catedra de Literatură română şi literatură comparată, 1992-2001.
Debut în revista Scrisul bănăţean, 1958. A urmat un şir impresionant de cărţi publicate, la cele mai prestigioase edituri din ţară:
Volume publicate (selectiv): „Sezătoarea” în contextul folcloristicii (1972), Poetică folclorică (1976), Prolegomene la o estetică a folclorului (1986), Eseuri etnologice ( 1986 ), Titu Maiorescu. Esteticianul (1987), Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade ( 1993 ), Etnoestetica (1998), Mic tratat de estetică teologică (1999), Cazul Mărie. Sau despre frumos în folclor (2001),
Sadovenizînd, sadovenizînd. Studiu estetic si stilistic (2005), Înamorati întru moarte. ErosPoesis la Cezar Ivănescu (2006), Antropologia, o stiintă neocolonială (2006), Etnosofia (2006 ),
Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade, editia a doua, revăzută si dezvoltată (2008),
Mic tratat de estetică teologică, editia a doua (2009), Omul din calidor, 2012; Mioriţa, 2013.
Citeşte mai mult: http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=1329&Itemid=112
http://www.omniscop.ro/slider/petru-ursache-%E2%80%93-80/
Sadovenizînd, sadovenizînd. Studiu estetic si stilistic (2005), Înamorati întru moarte. ErosPoesis la Cezar Ivănescu (2006), Antropologia, o stiintă neocolonială (2006), Etnosofia (2006 ),
Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade, editia a doua, revăzută si dezvoltată (2008),
Mic tratat de estetică teologică, editia a doua (2009), Omul din calidor, 2012; Mioriţa, 2013.
Citeşte mai mult: http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=1329&Itemid=112
http://www.omniscop.ro/slider/petru-ursache-%E2%80%93-80/
***
Magda Ursache şi Petru Ursache sunt prietenii mei prin cărţi. Puţini prieteni din această categorie, însă minunaţi. După ani şi ani de când ne citim prin reviste, ne-am şi întîlnit de câteva ori, la târguri de carte, la lansări ale editurilor Ideea Europeană şi Eikon, la Premii literare, dar şi la recitalul Eminescu-Frumoasa fără corp, pe care Lidia Lazu l-a dat la Casa Eminescu din Grădina Copou, pe 15 iunie 2009, la 120 ani de la trecerea în eternitate a Poetului naţional. Foarte simplu spus, prietenia noastră îşi are temeiul în admiraţia pentru scrisul temeinic al celuilalt, în încrederea deplină cu privire la calitatea intelectuală şi de conştiinţă a prietenilor cu care viața ne-a îmbogățit. Ea se bazează pe iubirea de frumos, de adevăr, pe respectul demnităţii umane, iar simplul gând că perechea Ursache există, acolo, pe Bulevardul Copou din Dulcele Târg, unde încă nu i-am vizitat, dar de unde primim cu promptitudine noile cărţi apărute și mesaje de solidarizare intelectuală, ne umple de bucurie şi, cu o vorbă mare, ne vindecă de tot răul vieţii literare, în care de voie-de nevoie ne mişcăm. Sfatul lor prietenesc şi competent, de la distanţă, ne-a fost mereu folositor, fie că era vorba de lista scriitorilor propuşi pentru plăci memoriale, de lista celor ce merită să fie înscripţionaţi pe Memorialul scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist. Poate părea de necrezut, dar nici un scriitor bucureştean nu a găsit cu cale să scrie despre cele 200 plăci memoriale pe care le-am fixat în Capitală. Sau despre cealaltă iniţiativă a mea, cu scriitorii victime ale terorii roşii. A făcut-o Magda Ursache, . Cei doi prieteni ieşeni au primit cu viu interes romanul meu Veneticii, despre refugiul basarabenilor din primăvara lui 1944 şi despre tot ce-au pătimit ca exilaţi în propria ţară.... Cuvintele lor de apreciere, de înţelegere m-au făcut să cred că n-am perseverat într-o eroare, cum se mai întâmplă condeierului. Revederea cu cei doi Ursache ot Yassi este de fiecare dată o emoţie aleasă şi o mică sărbătoare sufletească.
***
"Oliolio, frate răzleţ,
N-ai venit să ne mai vezi
Cât mai sunt grânele verzi!
Că dacă se vor usca,
Mult om plânge şi-om ofta.
Cum te plâng surorile
Pe toate cărările..."
Cu aceste versuri de început ale unei balade basarabene, dintr-un manuscris inedit al lui Th. Roşculeţ, datat 1929-1930, se deschide ultimul capitol al studiului monografic Omul din calidor, despre scriitorul Paul Goma şi despre opera sa, publicat în anul 2012 de Petru Ursache la editura clujeană Eikon. În autograful cu care m-a dăruit autorul se specifică: "această carte despre un martir al verbului "de la Nistru pân-la Tisa". Poate că n-ar mai fi nimic de adăugat, peste cele precizate de autorul însuşi în această dedicaţie: Paul Goma -, un martir al scrisului. Punct. Este esenţialul în "cazul Goma".
Mă grăbesc să spun că este o carte fără pereche în istoriografia românească, deschizătoare de drumuri în domeniu. S-a adunat multă gheaţă istorică între Prut şi Nistru, de fapt în spaţiul de insecuritate dintre Rusia şi restul Europei... Mi-l închipuiam pe Paul Goma ca un crucişător ce sparge această gheaţă seculară. Iar de curând îl simt pe Patru Ursache precum un al doilea spărgător de gheaţă, trăgînd o altă pârtie, cu intenţia de a se alipi celui precedent, în lucrarea lor temerară...
Am citit cartea "în dârdoră", subliniind, notând, făcându-mi însemnări - e un eseu teribil, ce desfundă izvoarele istoriei recente şi le lasă să curgă în voia lor, dezgrădite, după legile naturale. Este vorba despre izvoarele a ceea ce iubim şi gândim noi ca întruchipând românitatea, o parte dintre intelectualii acestor vremuri de restrişte. Dar cum se vor fi întâlnit cei doi: Goma şi Ursache, în această iniţiativă? Afirmă P.U.: "Dacă toate se pun cap la cap, însăşi viaţa lui Paul Goma este o capodoperă". Ce ştiam noi despre Paul Goma, de-i vom fi citit cărţile, romanele, jurnalele, pamfletele? Că este un om incomod, certat cu toată lumea, intratabil. Ai spus asta şi ai încheiat capitolul. Cine are timp de despicat firul în patru? (probabil chinezii, în stare să sculpteze într-un fir de păr o caravană de cămile...) Noi, nu! L-am clasat pe Goma, nu ne mai pierdem timpul cu un "caz" ca acesta... Ci vine Petru Ursache şi, pornind de la trista constatare că "Nu cunosc alt scriitor român căruia să i se fi impus o grilă de receptare mai nedreaptă şi mai de nepătruns în propria cultură, spre cititorul de acasă...", cu o răbdare şi o atenţie şi o putere de cuprindere şi de înţelegere unice la noi, eseistul ieșean "ia la mână" tot ce a scris Paul Goma într-o viaţă de om, descâlceşte, analizează, compară, pune în discuţie toate aspectele literare, toate implicaţiile sociale, politice, ideologice, mereu chestionând textul: de unde vine, cu ce îndreptăţire, în ce scop, cu ce mesaj? şi întrebând viaţa de zi cu zi a scriitorului: în ce împrejurări, cu ce constrângeri, din ce cauză s-au întâmplat toate nenorocirile, cumulate într-o singură existenţă? Ce a însemnat pentru Goma copilăria în satul Mana din preajma Orheiului, ce a însemnat refugiul în Transilvania, arestarea tatălui, liceul stalinist, studenţia curmată, arestarea, dizidenţa, iar arestarea, lupta cu cenzura, cărţile interzise, Mişcarea Carta 77, exilul, lansarea la nivel european, colaborarea la Europa liberă, cu tot ce i-au adus acestea, în bine, dar mai ales în rău şi în mai rău. Un temperament de luptător inflexibil, care nu are decât o lumină călăuzitoare: Adevărul şi numai adevărul! Adevărul lui, desigur, dar care musai să fie spus până la capăt, peste toate reticenţele şi prudenţele şi... Despre tot ce s-a trăit în România sub comunişti, dar şi ce s-a întâmplat mai înainte, în perioada basarabeană. Pe cine mai interesează cu adevărat la noi, azi, problema Basarabiei şi a Bucovinei, teritorii răpite şi iar răpite, prin Diktat, apoi prin Tratate la nivel mondial, parafate de toate puterile lumii democratice, pe cât de nedrepte în fapt, nemiloase, mutilante? O cauză pierdută, o problemă închisă, nu? Câţi ani vor mai trece, un deceniu, două, cinci? şi nu se va mai şti ce-a fost cu românii din Basarabia şi Bucovina, ce teribile pătimiri i-au strivit, sub tăvălugul asiatic... Rusia merge mai departe, Uscaina merge mai departe, se vor şterge şi ultimele dovezi etnice despre preexistenţa românilor în Maramureşul istoric, în nordul Bucovinei, chiar în Basarabia. Vor fi moldoveni cu patalamale europene, pe când noi nu vom fi decât nişte români perdanţi la roata istoriei. Gurr-ra!
Au trecut 22 de ani de la Revoluţie şi Paul Goma este în continuare privat de cetăţenie şi de drepturile ce decurg din aceasta. La 75 de ani nu a fost chemat în ţară, sărbătorit nici atât. Cei de dincolo de Prut, mai parşivi, s-au făcut a-l invita, însă fără...
Şi, în această situaţie ce părea să se înfunde definitiv, apare Petru Ursache, să arunce în aer toată urzeala care-l însingurează-îmbălsămează-ocultează pe Scriitor; eseistul şi savantul ieşean repune lucrurile în adevărata lor lumină, le redă înţelesul furat, ocultat, răstălmăcit de 5 decenii. Dar cine este Petru Ursache?Profesorul, nu? Doctor în etnografie, folclor, estetică, istorie literară. A făcut dovada că îi sunt cunoscute îndeaproape datele esenţiale cu privire la români, la istoria naţională, la viaţa socială și culturală, la folclorul, dar şi la credinţele populare, la creştinism şi ortodoxie. I-a asimilat pe marii folclorişti, etnografi, antropologi din celălalt veac. A fost acesta un bun temei pentru a se apropia de fenomenul cultural din contemporaneitate, dincolo de amatorism. A studiat îndeaproape literatura carcerală, imensă, preţioasă, încă neevaluată ca fenomen paraliterar, de conştiinţă, a stăruit pe aspectele de martiriu ale insului încarcerat, cele prin care ne sunt îndreptăţite aspiraţiliile de naţiune ce-şi merită locul în istorie. Martirii din sistemul concentraţional românesc, dar şi conaţionalii noştri de dincolo de Prut, neantizaţi în Gulagul sovietic.
Cine atunci să-l înţeleagă mai bine pe Paul Goma cu ale sale cărţi despre "Basarabia răpită": Din Calidor, Arta refugii, Basarabia, Săptămâna roşie, câte altele. Îl poţi departaja pe scriitor de copilăria sa, de trecutul şi de amintirile sale, de suferinţa învăţată deodată cu azbuchea? Asta niciodată. Paul Goma nu este un ficţional în sensul curent al cuvântului; el scrie în devălmăşie, după un dicteu al firii sale rebele, neadmiţând constrângeri formale, însă mereu depunând mărturie despre ce-a trăit şi gândit şi suferit - şi despre care îşi pune şi ne pune neîncetat întrebările cele mai ardente, esenţiale. De ce ne-a fost smulsă Basarabia în 1812? De ce am recâştigat-o abia în 1918, în ce împrejurări? De ce ne-a fost răpită încă o dată în iunie 1940? Pe mîna cui am pierdut-o? Cum s-au întâmplat realmente lucrurile, la nivel continental dar şi la nivelul satului Mana, unde o familie de învăţători români a suportat toate ponoasele inimaginabile. Cum s-au comportat minoritarii ruşi şi evrei la momentul Ocupaţiei? În decursul acelui an, din iunie 40 până în iunie 41? Atenţie!, era o ocupaţie, teritoriul a fost cedat fără împotrivire, fără rezistenţă armată, fără un singur glonţ tras... Concret; cum ar fi de justificat violenţa la nivel de etnie a evreilor, care s-au dedat la crimă organizată? Paul Goma prezintă faptele, de alţii contestate, ori ocultate, şi caută mobilurile acestor atrocităţi. Şi care ar fi explicaţia că, peste un an, la înaintarea armatelor germano-române spre Nistru, s-a trecut, cu sau fără ordin explicit, la curăţarea teritoriului de elementul evreiesc? Principal act de acuzaţie împotriva românilor: "invadatori şi fascişti". Termeni cu care au fost îndoctrinaţi timp de 50 de ani locuitorii dintre Prut şi Nistru, de rusificatorii aduşi pentru a-i dislocui pe localnici - şi propaganda nu a încetat nici azi. Or, Paul Goma consideră că lucrurile trebuie repuse în adevăraţii lor termeni. Scrie Săptămâna roşie. Îşi pune în cap toată stânga vest europeană, majoritar evreiască. Cum?!? Ce vrei să spui dumenata? Evreii au comis atrocităţi în iunie 1940? Minciuni sfruntate! Se înţelege, ei ar vrea să nu se vorbească decât despre Holocaust, despre evrei ca victime. Dar vine Paul Goma, singurul scriitor care simte că nu are nimic de pierdut, dacă este vorba să repunem adevărul în drepturile sale. Vine apoi Petru Ursache şi ne prezintă cazul Wiesel, laureat Nobel, descins la Sighet, ca să vadă locurile natale, strada de unde i-au fost ridicaţi cei din familie, pentru Aushwitz. Dar refuzând să facă nişte paşi, pentru a vizita cimitirul săracilor şi Memorialul de la Sighet, unde a avut loc o hecatombă a intelectualităţii româneşti, sub indicaţiile comuniştilor cominternişti evrei de la noi. Aceste lucruri cu obstinaţie dosite, bruiate, ca să nu se vorbească niciodată despre greşelile evreilor, de dinainte de război, din vremea flagelului, de după aceea şi în continuare.
Omul din calidor, o carte care sparge încă o dată gheaţa ideologico-politică, spre a se drena Marele Rău al Istoriei contemporane. Prin darea în vileag a tuturor mârşeviilor, indiferent cine le-ar fi comis şi sub ce imbold, ordin etc.
***
Pentru cei interesaţi de problema Basarabiei ocupată şi reocupată de ruşi şi de sovietici, cu graniţe mereu schimbate, sfârtecate, împărţită între Republica Rusă şi Ucraina, ca să nu se mai ştie ce şi cum, citiţi o prezentare sintetică făcută de Liviu Ioan Stoiciu pe blogul său, pe data de 16 mai, Ziua de doliu pentru Basarabia, la 200 ani de la Anexarea de Imperiul ţarist, prilej cu care teritoriul Moldovei dintre Prut şi Nistru a fost botezat Bessarabia: http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/05/de-la-o-anexare-la-alta-a-basarabiei-zi-de-doliu-la-chisinau-urss-a-vrut-sa-desfiinteze-romania-despre-praful-imperiilor/#more-32097
***
"Oliolio, frate răzleţ,
N-ai venit să ne mai vezi
Cât mai sunt grânele verzi!
Că dacă se vor usca,
Mult om plânge şi-om ofta.
Cum te plâng surorile
Pe toate cărările..."
Cu aceste versuri de început ale unei balade basarabene, dintr-un manuscris inedit al lui Th. Roşculeţ, datat 1929-1930, se deschide ultimul capitol al studiului monografic Omul din calidor, despre scriitorul Paul Goma şi despre opera sa, publicat în anul 2012 de Petru Ursache la editura clujeană Eikon. În autograful cu care m-a dăruit autorul se specifică: "această carte despre un martir al verbului "de la Nistru pân-la Tisa". Poate că n-ar mai fi nimic de adăugat, peste cele precizate de autorul însuşi în această dedicaţie: Paul Goma -, un martir al scrisului. Punct. Este esenţialul în "cazul Goma".
Mă grăbesc să spun că este o carte fără pereche în istoriografia românească, deschizătoare de drumuri în domeniu. S-a adunat multă gheaţă istorică între Prut şi Nistru, de fapt în spaţiul de insecuritate dintre Rusia şi restul Europei... Mi-l închipuiam pe Paul Goma ca un crucişător ce sparge această gheaţă seculară. Iar de curând îl simt pe Patru Ursache precum un al doilea spărgător de gheaţă, trăgînd o altă pârtie, cu intenţia de a se alipi celui precedent, în lucrarea lor temerară...
Am citit cartea "în dârdoră", subliniind, notând, făcându-mi însemnări - e un eseu teribil, ce desfundă izvoarele istoriei recente şi le lasă să curgă în voia lor, dezgrădite, după legile naturale. Este vorba despre izvoarele a ceea ce iubim şi gândim noi ca întruchipând românitatea, o parte dintre intelectualii acestor vremuri de restrişte. Dar cum se vor fi întâlnit cei doi: Goma şi Ursache, în această iniţiativă? Afirmă P.U.: "Dacă toate se pun cap la cap, însăşi viaţa lui Paul Goma este o capodoperă". Ce ştiam noi despre Paul Goma, de-i vom fi citit cărţile, romanele, jurnalele, pamfletele? Că este un om incomod, certat cu toată lumea, intratabil. Ai spus asta şi ai încheiat capitolul. Cine are timp de despicat firul în patru? (probabil chinezii, în stare să sculpteze într-un fir de păr o caravană de cămile...) Noi, nu! L-am clasat pe Goma, nu ne mai pierdem timpul cu un "caz" ca acesta... Ci vine Petru Ursache şi, pornind de la trista constatare că "Nu cunosc alt scriitor român căruia să i se fi impus o grilă de receptare mai nedreaptă şi mai de nepătruns în propria cultură, spre cititorul de acasă...", cu o răbdare şi o atenţie şi o putere de cuprindere şi de înţelegere unice la noi, eseistul ieșean "ia la mână" tot ce a scris Paul Goma într-o viaţă de om, descâlceşte, analizează, compară, pune în discuţie toate aspectele literare, toate implicaţiile sociale, politice, ideologice, mereu chestionând textul: de unde vine, cu ce îndreptăţire, în ce scop, cu ce mesaj? şi întrebând viaţa de zi cu zi a scriitorului: în ce împrejurări, cu ce constrângeri, din ce cauză s-au întâmplat toate nenorocirile, cumulate într-o singură existenţă? Ce a însemnat pentru Goma copilăria în satul Mana din preajma Orheiului, ce a însemnat refugiul în Transilvania, arestarea tatălui, liceul stalinist, studenţia curmată, arestarea, dizidenţa, iar arestarea, lupta cu cenzura, cărţile interzise, Mişcarea Carta 77, exilul, lansarea la nivel european, colaborarea la Europa liberă, cu tot ce i-au adus acestea, în bine, dar mai ales în rău şi în mai rău. Un temperament de luptător inflexibil, care nu are decât o lumină călăuzitoare: Adevărul şi numai adevărul! Adevărul lui, desigur, dar care musai să fie spus până la capăt, peste toate reticenţele şi prudenţele şi... Despre tot ce s-a trăit în România sub comunişti, dar şi ce s-a întâmplat mai înainte, în perioada basarabeană. Pe cine mai interesează cu adevărat la noi, azi, problema Basarabiei şi a Bucovinei, teritorii răpite şi iar răpite, prin Diktat, apoi prin Tratate la nivel mondial, parafate de toate puterile lumii democratice, pe cât de nedrepte în fapt, nemiloase, mutilante? O cauză pierdută, o problemă închisă, nu? Câţi ani vor mai trece, un deceniu, două, cinci? şi nu se va mai şti ce-a fost cu românii din Basarabia şi Bucovina, ce teribile pătimiri i-au strivit, sub tăvălugul asiatic... Rusia merge mai departe, Uscaina merge mai departe, se vor şterge şi ultimele dovezi etnice despre preexistenţa românilor în Maramureşul istoric, în nordul Bucovinei, chiar în Basarabia. Vor fi moldoveni cu patalamale europene, pe când noi nu vom fi decât nişte români perdanţi la roata istoriei. Gurr-ra!
Au trecut 22 de ani de la Revoluţie şi Paul Goma este în continuare privat de cetăţenie şi de drepturile ce decurg din aceasta. La 75 de ani nu a fost chemat în ţară, sărbătorit nici atât. Cei de dincolo de Prut, mai parşivi, s-au făcut a-l invita, însă fără...
Şi, în această situaţie ce părea să se înfunde definitiv, apare Petru Ursache, să arunce în aer toată urzeala care-l însingurează-îmbălsămează-ocultează pe Scriitor; eseistul şi savantul ieşean repune lucrurile în adevărata lor lumină, le redă înţelesul furat, ocultat, răstălmăcit de 5 decenii. Dar cine este Petru Ursache?Profesorul, nu? Doctor în etnografie, folclor, estetică, istorie literară. A făcut dovada că îi sunt cunoscute îndeaproape datele esenţiale cu privire la români, la istoria naţională, la viaţa socială și culturală, la folclorul, dar şi la credinţele populare, la creştinism şi ortodoxie. I-a asimilat pe marii folclorişti, etnografi, antropologi din celălalt veac. A fost acesta un bun temei pentru a se apropia de fenomenul cultural din contemporaneitate, dincolo de amatorism. A studiat îndeaproape literatura carcerală, imensă, preţioasă, încă neevaluată ca fenomen paraliterar, de conştiinţă, a stăruit pe aspectele de martiriu ale insului încarcerat, cele prin care ne sunt îndreptăţite aspiraţiliile de naţiune ce-şi merită locul în istorie. Martirii din sistemul concentraţional românesc, dar şi conaţionalii noştri de dincolo de Prut, neantizaţi în Gulagul sovietic.
Cine atunci să-l înţeleagă mai bine pe Paul Goma cu ale sale cărţi despre "Basarabia răpită": Din Calidor, Arta refugii, Basarabia, Săptămâna roşie, câte altele. Îl poţi departaja pe scriitor de copilăria sa, de trecutul şi de amintirile sale, de suferinţa învăţată deodată cu azbuchea? Asta niciodată. Paul Goma nu este un ficţional în sensul curent al cuvântului; el scrie în devălmăşie, după un dicteu al firii sale rebele, neadmiţând constrângeri formale, însă mereu depunând mărturie despre ce-a trăit şi gândit şi suferit - şi despre care îşi pune şi ne pune neîncetat întrebările cele mai ardente, esenţiale. De ce ne-a fost smulsă Basarabia în 1812? De ce am recâştigat-o abia în 1918, în ce împrejurări? De ce ne-a fost răpită încă o dată în iunie 1940? Pe mîna cui am pierdut-o? Cum s-au întâmplat realmente lucrurile, la nivel continental dar şi la nivelul satului Mana, unde o familie de învăţători români a suportat toate ponoasele inimaginabile. Cum s-au comportat minoritarii ruşi şi evrei la momentul Ocupaţiei? În decursul acelui an, din iunie 40 până în iunie 41? Atenţie!, era o ocupaţie, teritoriul a fost cedat fără împotrivire, fără rezistenţă armată, fără un singur glonţ tras... Concret; cum ar fi de justificat violenţa la nivel de etnie a evreilor, care s-au dedat la crimă organizată? Paul Goma prezintă faptele, de alţii contestate, ori ocultate, şi caută mobilurile acestor atrocităţi. Şi care ar fi explicaţia că, peste un an, la înaintarea armatelor germano-române spre Nistru, s-a trecut, cu sau fără ordin explicit, la curăţarea teritoriului de elementul evreiesc? Principal act de acuzaţie împotriva românilor: "invadatori şi fascişti". Termeni cu care au fost îndoctrinaţi timp de 50 de ani locuitorii dintre Prut şi Nistru, de rusificatorii aduşi pentru a-i dislocui pe localnici - şi propaganda nu a încetat nici azi. Or, Paul Goma consideră că lucrurile trebuie repuse în adevăraţii lor termeni. Scrie Săptămâna roşie. Îşi pune în cap toată stânga vest europeană, majoritar evreiască. Cum?!? Ce vrei să spui dumenata? Evreii au comis atrocităţi în iunie 1940? Minciuni sfruntate! Se înţelege, ei ar vrea să nu se vorbească decât despre Holocaust, despre evrei ca victime. Dar vine Paul Goma, singurul scriitor care simte că nu are nimic de pierdut, dacă este vorba să repunem adevărul în drepturile sale. Vine apoi Petru Ursache şi ne prezintă cazul Wiesel, laureat Nobel, descins la Sighet, ca să vadă locurile natale, strada de unde i-au fost ridicaţi cei din familie, pentru Aushwitz. Dar refuzând să facă nişte paşi, pentru a vizita cimitirul săracilor şi Memorialul de la Sighet, unde a avut loc o hecatombă a intelectualităţii româneşti, sub indicaţiile comuniştilor cominternişti evrei de la noi. Aceste lucruri cu obstinaţie dosite, bruiate, ca să nu se vorbească niciodată despre greşelile evreilor, de dinainte de război, din vremea flagelului, de după aceea şi în continuare.
Omul din calidor, o carte care sparge încă o dată gheaţa ideologico-politică, spre a se drena Marele Rău al Istoriei contemporane. Prin darea în vileag a tuturor mârşeviilor, indiferent cine le-ar fi comis şi sub ce imbold, ordin etc.
***
Pentru cei interesaţi de problema Basarabiei ocupată şi reocupată de ruşi şi de sovietici, cu graniţe mereu schimbate, sfârtecate, împărţită între Republica Rusă şi Ucraina, ca să nu se mai ştie ce şi cum, citiţi o prezentare sintetică făcută de Liviu Ioan Stoiciu pe blogul său, pe data de 16 mai, Ziua de doliu pentru Basarabia, la 200 ani de la Anexarea de Imperiul ţarist, prilej cu care teritoriul Moldovei dintre Prut şi Nistru a fost botezat Bessarabia: http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/05/de-la-o-anexare-la-alta-a-basarabiei-zi-de-doliu-la-chisinau-urss-a-vrut-sa-desfiinteze-romania-despre-praful-imperiilor/#more-32097
 |
| Radu Voinescu, Magda Ursache, Petru Ursache, la Târgul Gaudeamus, 2009 |
 |
| Magda Ursache, Petru Ursache şi Eugenia Ţarălungă, la MNLR, nov. 2010 |
 |
| Remus Valeriu Giorgioni, Petru şi Magda Ursache, Valeria Tăicuţu, la Alegerile USR 2009 |
 |
| Magda Ursache |
Alți scriitori:
Aurel Martin, n. 1926
Sonia Larian, n. 1931
Horia Pătrașcu, n. 1938
Ioan Barbu, n. 1938; citește mai mult:
http://uniuneascriitorilorsibiu.ro/index.php/ioan-barbuIon Lazu - O pagină de jurnal, 2006
27 iulie, continuare: Mîhnit, revin acasă, îi spun Lidiei, ca să știe și să nu-şi facă iluzii pe termen lung. Atît a fost şi gata! Iar pe internet, primesc un mesaj crîncen de la acelaşi Murgeanu, care se vede că nu se dezminte. Că titlul... că începutul i s-a părut catastrofal... că am scris mai mult ca el, că sunt prolix şi alte de-astea. Păcat, păcat… Însă eu mă obişnuisem cu buşelile, de la sălbaticul meu coechipier Gherasie. Aşa că înghit, trec la treabă, recitesc partitura mea, pînă la sfîrşitul cap. IV, căci I.M. mă previne că nu merge mai departe cu lectura pînă nu mai tai din text. Iar peste textul lui nici nu-mi arunc ochii, tare sictirit. Fiind al lui nu poate fi decât perfect. De ce mi-or fi căzînd atît de rău aceste şuturi? Poate pentru că nu mă consider un adevărat scriitor, ci doar un condeier sîrguincios, căruia i-au ieşit cîteva paragrafe onorabile, în vreo carte sau alta. Pe cînd Murgeanu scrie cu aplomb, asta face impresie. Nu asta i se cere scriitorului? Desigur nu analize, nu idei, ci superbie, talent, o spunere peremptorie... Să-i spun că Matei Călinescu scrie capitole de două ori mai lungi decît Ion Vianu? Poate nici n-a observat. Însă amorul propriu e ca o orbire, nu alta. Văd ce-a scos el, mai scot şi eu 3-4-5 pagini şi asta e totul. Dar nu-mi merge internetul, să-i fi trimis versiunea definitivă şi să poată citi mai departe, chiar cotonogindu-mă rău.
Ieri din nou la Viața R., după ce obţinusem Cererea de
sponsorizare de la MLR. Vorbesc cu Carbarău şi apoi cu Florentin Popescu. Îl
felicit pentru serialul Blendea, el pentru numirea la Viața R. Nu-i mai spun că
e pe sponci... promite iar să-mi citească romanul. Data viitoare am să-i spun:
Cu cronicile, dacă nu le publici la timp, în loc să-l ajuţi pe om la nuntă, îl
ajuţi la înmormîntare... Îşi scoate pe bandă cărţile la editura Bibliotheca,
din Tîrgovişte, fără să plătească un leu; i se dau 60 de exemplare şi 5
milioane de fiecare carte. I-a ajutat, e şi în Comitetul Hasdeu etc. Mă bate
gîndul să scot şi eu acolo vreuna dintre cărţile care aşteaptă...
Aseară dă telefon din Ardeal Mircea Cîrstea, nu-i spun
ce ştiu de la Şarambei, ca să-i tihnească vacanţa; discreţie inutilă, căci la urmă îmi spune că a
aflat de la Şarambei că el va trece la RPS. Ar fi o soluţie salvatoare pentru
el, zice.
Călduri prea mari, cad oamenii pe stradă... Iar Tăriceanu se izbeşte în botul unei maşini
de pe contrasens, printr-un noroc doar o luxaţie la piciorul stîng. Să vedem
dacă nu e ceva mai grav, totuşi. În schimb Haisam a şters-o peste graniţă,
desigur cu ajutorul celor care erau obligaţi să-l păzească. Acum, dat în
urmărire generală. Demisii ale celor de la vîrf, dar nici un semn că lucrurile
se vor lămuri şi că vinovaţii vor plăti pe măsura faptei lor.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu