Scriitorul zilei, Vasile Andru, n. 1942          

        

Sucevean din comuna Muşeniţa, din părinţi agricultori, îşi face şcoala în comuna natală, liceul la Siret şi Rădăuţi, după care urmează Filologia din Iaşi, secţia franceză-română. Profesor de liceu, apoi asistent la Institutul Pedagogic din Suceava, 1967-1975, se strămută la Bucureşti, ca redactor. Debutase cu publicistică încă în 1969, apoi se consacră prozei scurte şi romanului, editând nu mai puţin de 25 titluri. Între timp s-a orientat spre practicile sapienţiale, spre isihasm şi textele iniţiatice, beneficiind de stagii la Roma, Paris, în India, la Athos, în Australia.

Urmărindu-i iniţiativele isihaste, psihoterapeutice, textele, pelerinajele, interviurile, este mai greu de stabilit cărei religii tradiţionale ar putea fi ataşat Andru. Declarat creştin ortodox el este într-o asiduă căutare a unor modalităţi personale de a intra în dialog cu divinitatea, cu sine însuşi, ca esenţă umană. Este însă în afară de orice dubiu vocaţia interogativă şi rîvna isihastă a  personajului care reuşeşte să facă prozeliţi, lucru foarte rar la noi.

Scrieri literare: Yutlanda posibilă (1970) - debut în volum; Mireasa vine cu seara (1973);Mirele (1975);Arheologia dorinţelor (1977);  Noaptea împăratului  (1979  ;O zi spre sfârşitul secolului (1983);Turnul (1985) ;Progresia Diana (1987);Muntele Calvarului  1991;Memoria textului (1992);Proză, eseuri, interviuri (1995);Un univers cu o singură ieşire (1997);Păsările cerului (2000) - premiul internaţional Balkanika 2000;Cel mai îndepărtat paradis (2001)

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Andru

 http://www.edituraherald.ro/authordetail.asp?cod_autor=146

http://www.rostonline.org/rost/nov-dec2004/andru.shtml 

Poezia zilei, George Bacovia, m. 22 mai 1957

Nervi de primăvară                                                               

Primăvară...

O pictură parfumată cu vibrări de violet.

În vitrine, versuri de un nou poet,

În oraş, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri şi păreri ...

O lungă desertare zvoneşte împrejur,

E clar şi numai soare.

La geamul unei fabrici o pală lucrătoare

Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

Apar din nou ţăranii pe hăul de câmpie,

În infinit pământul se simte tresăltând :

Vor fi acum de toate cum este orişicând,

Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? !

 Urmăriţi câteva fragemente dintr-un recital Lidia Lazu: George Bacovia - Amurg violet, susţinut la Tinerimea Română, împreună cu pianista Ilinca Dumitrescu şi fagotistul Vasile Macovei.

BACOVIA

Pansele negre...:

http://www.youtube.com/vatch?v=-bQEYKn9Cww

CARBONIZATE FLORI, NOIAN DE NEGRU:

http://www.youtube.com/vatch?v=Ri-WUOShcqA

muzica sonoriza orice ecou:

http://www.youtube.com/vatch?v=43vDBXXQC7E

acorduri, arpegii, armonii:

http://youtu.be/poBpN8oapvE

Alte fragmente se află pe YouTube.com

.

Alţi scriitori:

Andrei Mureşanu, n. 1816

I. C. Chiţimia, n. 1908

Maia Belciu, n. 1926

Ion Călugăru, m. 1956

Matei Gavril, m. 2008

  

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

12 august. După ce am apucat să cunosc un om, nu mai pot să-l urăsc. Dacă face mari greşeli, dacă mă nedreptăţeşte şi mă dezamăgeşte, nu simt decît milă şi ciudă. Nici măcar nu am energie să-l dispreţuiesc. Dispreţul înseamnă lipsa dorinţei de a cunoaşte şi înţelege.

Mă tot mir că oamenii nu „simt” că nu e înţelept să faci eforturi disperate pentru a eradica o obsesie, să te vindeci de ea, ci e mai în firea lucrurilor să încerci să convieţuieşti cu ea şi să o deturnezi, de s-ar putea, în ceva creativ, constructiv.

Insul cărunt din cărucior. Prietenii l-au părăsit, iar biata familie cîndva terorizată de alcoolicul casei, acum are de tras cu el. Te poţi aştepta ca un astfel de om să fie de o mare bunătate, blajin şi îngăduitor cu cei din familie? Să fi devenit un înţelept? Da’de unde!

Mătura, mătura!!! La casele staţiei de metrou Dristor, un ins cu mături în spinare. Mături splendide, făcute la mare meserie. Ai zice că pentru gunoaiele tot mai multe, care ne asaltează. Dar deja gospodina nu mai dă cu mătura clasică... asta a devenit încă o meserie fără desfacere. Scrisul nu e în aceeaşi situaţie?

Va urma

Fotografii...