Scriitorul zilei, Geo Şerban, n. 20 mai 1930
Geo Șerban la Galeria Dialog, 22 XI 2010 |
S-a născut la Iaşi, ca fiu al unui militar, şi-a făcut gimnaziul la Bucureşti, urmând apoi Liceul militar de la Curtea de Argeş, iar în final Filologia bucureşteană, 1949-1953. A debutat în Revista literară a lui Miron Radu Paraschivescu, în 1951 îngrijeşte un volum de Traian Demetrescu. Devine redactor la Flacăra, la Steaua, la Viaţa Românească de unde trece la Secolul XX, tot ca redactor. La Realitatea evreiască îngrijeşte o serie de scriitori avangardişti: B. Fundoianu, Paul Celan, Mihail Sebastian, Ovid S. Crohmălniceanu, Zigu Ornea.
Volumul Exegeze cuprinde 8 studii despre Bălcescu, Russo, Odobescu, Arghezi, Călinescu, Vianu. Se remarcă prin contribuţii din cercetarea atentă a publicaţiilor din Interbelic. Ispita istoriei, 1980 este scrisă cu stil, expresivitate, interesante portretizări, pune în evidenţă izvoare noi stabilite prin cercetare şi relevă vocaţia europeană a literaturii române. Cronici la ediţii din Macedonski, Vianu, Delavrancea. Idei trăite reliefează paragrafe specifice unor mari scriitori din Interbelic. Altă operă: Întâlniri cu Marcel Iancu, 2011.
Marian Popa îl semnalează ca editor, critic şi istoric literar stăpân pe materie şi argumentând convingător. N. Manolescu îl citează doar în două ocazii, legat de interpretarea publicisticii lui Călinescu şi a Jurnalului lui Mihail Sebastian.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Geo_Serban
http://www.observatorcultural.ro/Geo-%C4%B9%C5%BEERBAN*authorID_13-authors_details.html
http://www.observatorcultural.ro/Semnal-editorial-Geo-%C4%B9%C5%BEerban-Intilniri-cu-Marcel-Iancu-Editura-Hasefer-2011*articleID_26251-articles_details.html
***
Un domn de aleasă urbanitate, - veşnic tânăr, putem spune asta de-acum - cu care mă intersectez la Biblioteca Academiei, la vernisaje de expoziţii, (dovada şi fotografia de mai sus), la simpozioane ale Avangardei, ba şi la filme de Cinematecă - vezi pe acest blog relatarea despre Calul din Torino. S-a întâmplat să-l consult cu privire la adresele unor scriitori din Interbelic: Ion Călugăru, I. Peltz, Anton Holban, etc, dar în mai toate cazurile era vorba despre străzi care între timp au dispărut ...
Alţi scriitori:
Dan Mănuca, n. 1938
Ion Pas, m. 1974
Poezia zilei: Nicolae Labiș
Primele iubiri (I)
Azi, iată, am văzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei în goană să se-adune
Şi către el privirile-şi ţintesc-
Un codru nesfârşit de coarne brune,
În care mii de stele strălucesc.
Sosind din dunga zării de argint,
Vin păsările-mi mari de sărbătoare
Şi-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind,
Un ocean de aripi mişcătoare.
Întreaga lume-a sufletului, vie,
Palpită-ntr-o frenetică beţie.
Palpită-ntr-o frenetică beţie.
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmându-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii-
Cristalurile cântecelor grele-
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cântec sfânt:
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
Îi spun lui IM că sunt în continuare intrigat de
compromisurile cu moda pe care nu ezită să le facă un scriitor de talia unui
John Updike, a cărui carte o citesc acum. Fascinat de inteligenţa lui vie şi
cuprinzătoare, dar mîhnit de pasajele licenţioase, sordide chiar. Zice: Dar le
citeşti, nu?, în om adesea vorbeşte diavolul care l-a ispitit şi ne ispiteşte.
Eu: Citesc acele pasaje, dar nimic nu mă convinge şi nu se prinde de mine, le
citesc ca să ajung la sclipitoarele lui eseuri. Dar le citeşti?, insistă el.
Repet: Ca să ajung la eseuri, etc. Şi nu-i spun, cum mi-e felul, tot adevărul
despre textul lui, în care de cîteva ori răbufneşte împotriva femeii, a
Blandianei, a lui Ghelmez, a lui Cezar Ivănescu, tăind în carne vie, atît
despre cei morţi cît şi despre vii. Ca să nu mai spun despre ultimul lui text, Literatura este un scandal, scris în mod
vădit cu scopul de a face scandal, de a-i şoca pe cititori. Plus cuvintele
triviale, cur, clitoris etc. Ţine neapărat să nu se piardă acest mic text, dar
l-aş întreba dacă, după propria sugestie, acolo nu vorbeşte drăcuşorul din
mintea lui.
Îi spusesem totuşi: Această idee, cu literatura ca
scandal şi scriitorii ca oameni făţarnici, orgolioşi, infernali în speţă ce-ar
fi?... or, noi nu am venit spre literatură cu astfel de impulsiuni, eu cel
puţin nu am venit pentru succes, glorie, etc. Da, acceptă el, nu am venit cu
aceste idei, dar am ajuns la ele, în final. Şi ce e la gura lui... însă nu-i
spun nimic. Întrebîndu-mă totuşi ce o să spună lumea. El crede că scandalul va
atrage atenţia; eu în schimb cred că nici un scandal nu va fi, lumea literară
nu va da fuga să ne citească. În schimb puţinii mei cititori se vor foarte
mira. Vor da din cap. Se vor simţi jenaţi.
Continuă să susţină că mă expun cu încîntare, încîntat
de mine. De cărţile mele. O să scrie o exegeză Radu Voinescu, care atît de flatant
a scris despre mine. Pe cînd lui i-am dat să citească în pripă o printare din Sălbaticul. El mereu a avut parte de
improvizaţii. Păi, zic, nu era vorba despre un şpalt, ci despre cartea
propriu-zisă, legată dar cu o copertă pusă de mine, pentru faptul că încă nu
ieşise coperta adevărată. Şi reiese că încă nu s-a edificat asupra acelui
roman. Îi atrag atenţia că şi el a relatat în mare detaliu cum a scris Confesorul, cum a scris Via, cum a scris Iisus etc. Vrea să acrediteze ideea că noi ne certăm cu îndîrjire nu
pe fondul problemei ci pe titlul cărţii. În fapt, el de un an tot vine cu
propuneri despre Glorie, un titlu care mie nu-mi spune chiar nimic. Iar eu abia
acum am venit cu o propunere. Ce e aia Himera de apartament?!, făcea amicul,
intrigat. Ca apoi să admită titlul Himera
literaturii.
Va urma
Emilian Galaicu Păun și Constantin Abăluță . la un târg de carte, 2010. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu