marți, 5 mai 2015

Salutări din Grecia !










Scriitorul zilei: George Uscătescu, n. 5 mai 1919 - d. 11 iunie 1995


            

Din părinţi învăţători, s-a născut la Creţeşti, lângă Târgu-Cărbuneşti, jud Gorj, a făcut şcoala primară în comuna natală, a mers apoi la liceul din Tg. Jiu, absolvit în 1937 şi a urmat Literele, Filosofia şi Dreptul în Bucureşti. În 1940, remarcat de N. Iorga,  primeşte o bursă în Italia, unde obţine trei doctorate strălucite, iar din 1943, datorită războiului civil din Italia, se stabileşte în Spania, parcurgând o exemplară carieră universitară la Madrid, urmându-i la catedră lui Ortega y Gasset şi lui Eugenio D'Ors, apoi la Barcelona, Valencia şi Santander. A predat la universităţii europene şi de pe continentul latino-american, a devenit profesor onorific la nu mai puţin de 11 universităţi din lume.
Debutul cu poezii în 1939. A înfiinţat revista Destin în care şi-au publicat contribuţiile marii noştri oameni de cultură din exil: Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ştefan Baciu etc.
S-a remarcat ca om de litere, poet şi eseist, dar şi ca filosof al culturii, sociolog, politolog, publicând sute de lucrări, scrise în spaniolă, italiană, franceză, germană, traduse apoi în engleză, portugheză şi greacă, despre filosofi ai antichităţii sau ai Evului Mediu şi, în mod foarte eficient contribuind la cunoaşterea în toată lumea a operei lui C. Brâncuşi, pornit de pe meleaguri gorjene. Excelenţa studiilor sale a fost răsplătită cu cele mai prestigioase premii spaniole: Premiul lumii latine, Paris, 1957, Premiul Unităţii europene, Roma, 1964, Premiul Naţional de Literatură din Spania, 1970. După 1989 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Îi fuseseră publicate, înainte de 1989, trei tratate: Erasmus, Brâncuşi şi arta secolului, Ontologia culturii.
Un spirit universal, pe cât de românesc "în cuget şi simţire", prezentat ca atare de Zoe Dumitrescu-Buşulenga (este şi ziua domniei sale astăzi!) şi de Constantin Noica. Nu îndeajuns cunoscut în cultura noastră, şi care merită a fi re-descoperit, frecvantat, urmat...

Citeşte mai mult: http://www.judetulgorj.info/personalitati-gorj/74-george-uscatescu.html
 http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Usc%C4%83tescu
 http://agonia.ro/index.php/article/234308/index.html


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

5 iulie. O performanţă chiar mai mare decît aceea de a scrie o operă care să-ţi aducă faima este aceea de a rămîne un om normal şi de bun simţ. De cîte ori văd cu ochii mei care este preţul pentru a ieşi în faţă, ca literat, tot de atîtea ori bunul meu simţ mă somează să mă trag de-o parte. De teamcă s-ar umili partea cea mai adevărată a firii mele. Niciodată frate cu Dracul.
6 iulie. L-am condus pe ultimul său drum pe bunul coleg şi prieten Liviu Scarlat. La exact 5o de ani din vara cînd ne-am cunoscut, în timpul examenelor de admitere la Geologie. La cămin împreună, apoi la aceeaşi gazdă, în Viitorului 71, pînă ne-am făcut un rost, fiecare. În ’63 s-a însurat el cu Nana, axact un an mai tîrziu eu cu Lili. Apoi la aceeaşi întreprindere, în sediul din Griviţei 64, pînă în ’70, după aceea în Chibrit. Mereu ţinînd legătura, văzîndu-ne pe la petrecerile cu colegi.

Îl visasem în noaptea cînd a murit. Dau telefon Nanei şi îmi spune că şi Căpşunica l-a visat, în aceeaşi noapte. Probabil că sufletul lui a umblat pe la prieteni... De fapt unele vise cu el apar în Ruptura, poate şi în Sălbaticul, roman pe care l-a citit cu mare atenţie, felicitîndu-mă. „Să mori, să dormi. Să visezi, poate...”. În speranţa că şi cei dragi, rămaşi afară, îi visează pe cei duşi, cum şi scriu în poemul dedicat lui Mircea. Nă anunţase Dan Nica, la rîndu-mi îl anunţ pe Gaiţă, iar pe Iuri, Florin, Emil etc nu-i găsesc la telefon. Azi apar la biserică: Gaiţă, Ţiba cu Liliana, Rodica Serghie, Pupa, Nica, Erika, Gică Popa, Căpşunica, Angela cu Sandu, Mircea Setel, Lucică Bulgaru cu fiică-sa, Cîmpeanu, Pîslaru, alţii de la Minister. Îl privesc pe prieten: slăbit rău, galben pământiu la faţă, probabil ciroză... Angela a slăbit rău, şi-a scurtat părul, e în mare doliu, vine din spate şi mi se sprijină de umăr, plînge. Apoi îmi spune că are probleme cu sănătatea, internări, chiar cînd am invitat-o la recital. Sandu tace, prevenitor. Pupa îmi laudă în transă cartea despre Gherasie: o carte care ne arată aşa cum eram, dar respectînd demnitatea noastră. Setel foarte ataşat, zîmbăreţ, are familie la Miercurea-Ciuc.
Va urma 


Ion Lazu - Sonete ... altfel, VII.
(Şarje amicale la un venerabil sonetist)

Dubla oglindire

Oglinzi precum Stendhal, ce defilează
Pe drum, avem în fiece odaie,
Dar cea mai importantă e în baie
Unde mă rad, iar soața se machează.

Dar, cum s-a spus, îmbătrânesc și ele,
În clarul lor se-adună ca o ceață –
Au pete, negi și riduri cum o față
Când se boțește luminoasa-i piele…

Doar una e de-a pururea curată,
Nu minte, nu înșeală, nu trișează –
E conștiința ce rămâne trează
Și adevărul verde ți-l arată.

În ea privesc când te descriu pe tine.

Ci eu, de fapt, mă studiez pe mine.



Ion Lazu - Fotografii din Anavisos, III