Salutări din Elada !
Scriitorul zilei, Dragoş Vrânceanu, n. 14 februarie 1907- d. 4 mai 1977
Poezia zilei: Dragoş Vrânceanu
Numai în plutele bătrâne
Ion Lazu - Sonete ... altfel, VI
(şarje amicale la un venerabil sonetist)
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
FOTOGRAFII DIN ANAVISOS - ATTIKI
Scriitorul zilei, Dragoş Vrânceanu, n. 14 februarie 1907- d. 4 mai 1977
Din familie de intelectuali cu ascendenţă pastorală din zona Băbeni-Vâlcea, şi-a făcut liceul la Bălţi şi Iaşi, mergând pentru studii de Litere şi Filosofie la Florenţa, unde îşi ia doctoratul în filosofie. Din 1932 lector de italiană la Academia Comercială.
Debutase în 1928, primul volum de poezii: Cloşca cu puii de aur apare în 1934. Revine abia în 1965 cu Columne, urmate de Poemele transhumanţei, 1968, Migdalul înflorit a doua oară, 1972 şi Cântecul vremurilor, 1973. A publicat în Italia o antilogie de poezie românească, 1962, a tradus din poeţi italieni contemporani şi a dat un volum de Întâlniri cu scriitorii italieni, 1972.
Citeşte mai mult:http://www.crispedia.ro/Dragos_Vranceanu
***
Numai în plutele bătrâne
Numai în plutele bătrâne
care foşnesc mai uşor ca aerul,
se pot ascunde zilele.
De fiecare dată când mă întorc
le simt cum s-au strâns roi sub pleoape,
ca nişte ciorchini de struguri de ape.
Prin perii de tufe
peştii s-au prins.
Ajung la prund pe calul aprins.
Am adus peste ierburi în spate,
ca pe o tolbă cu proiecte,
un alt suflet cât o cetate.
Între pădure şi marele râu
am galopat fără frâu.
Dulci stele ale Ursei
Un umblet mi-a fost viaţa,
buimac în prada gândului
copleşit de întâmplări.
A scăpărat pe la răspântii
soarele spărgând norii
topiţi apoi în ploi.
Mai afund am încercat
să merg în mine.
Totdeauna am revenit
Să mă refac
în casa de sub pădure,
intrând la adăpostul copilăriei.
O cicatrice după alta
mi s-au aşezat pe trup –
ca nişte dulci stele ale Ursei.
Alţi scriitori:
Leon Baconski, n. 1928
Ion Lazu - Sonete ... altfel, VI
(şarje amicale la un venerabil sonetist)
Ad aquas Hercules
Sunt munți,
prăpăstii. Și e Cerna-n vale.
Ce tare-ai dat
cu coatele, golane,
Să te ițești
aici, la Herculane,
La cura cea cu
apele termale!
Acum ce-ar fi?
Să le halești meniul,
Să dormitezi în
apă, cum godacul
Și prea alene,
cum îți este placul,
Să estimezi
femeilor șasiul.
Poate vreuna, ca
să se amuze,
S-o învoi să-arunce
o ocheadă
Spre-un fost
hercul, bun doar pentru paradă
Și… mare meșter
iscusit la scuze…
Sunt munți, prăpăstii. Iar ce spune Cerna
Rimează-n draci
cu perna… și cu berna…
3 iulie 2006, continuare: Dar primul după mine venise Cîrstea, care foarte
cordial îmi mulţumeşte pentru cronică. Este foarte onorantă. Şi sunt primul
care scrie despre el, naşul lui literar. Îi spun că aşa trebuie procedat cînd
îţi place o carte, dacă nu scriem noi, nimeni nu ne va lua în seamă, literatura
are de pierdut... Îi spun că aş fi vrut să apară cronica fără ca el să ştie...,
dar nu se poate, zice, fiindcă materialele trec pe la el. Fiind toţi, inclusiv
dl Cornel Mihai Ionescu, venit pare-se din Apus, profesor suplu şi cu ochelari,
îi amintesc că despre noi doi a scris cîndva Dragoş Vrînceanu în Luceafărul, articolul Poeta Artifex. Şi că apoi, după debutul
nostru, un Marcel Pop Corniş de la Timişoara , articolul de sinteză a
debuturilor din acel an: Trei debuturi de
excepţie, al treilea în chestiune fiind Titi George Câmpeanu. Pare să nu
ştie de articol, i-ar plăcea să-l citească. Îl întreb pe Caius de ce n-a venit
la lansarea lui Evtuşenco şi începem o discuţie foarte animată. Le spun cîte
ceva din ce-am aflat despre E.E. Apoi despre totalitarisme.
Discutarea numărului a început cu întîrziere, LIS mai
avea de pus în ordine materialul, dar s-a dovedit de cea mai înaltă factură,
aşa că la urmă am spus că va fi un număr grozav, iar Caius a conchis că nu mai
există ceva la acest nivel în ţară, poate nici prin vecinătate. Şi că nu merită
Uniunea Scriitorilor aşa ceva, poate că V.R. ar trebui să treacă la rectorate.
Ceva de acest gen. Cred că pune la cale transferul de la US. Îl conduc pe scări
şi îl felicit pentru poemul din ultimul număr VR, despre Lepanto. Aprecierea
mea îi cade bine, mai ales că deja ştie că în redacţie nu prea i se citesc
articolele. Îmi promite că vine la Slatina, dar să-l ţin la curent.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu