luni, 2 martie 2015

Și a fost, la Sala Calderon, Aniversarea Ion Lazu -75





















Scriitorul zilei: Radu Gyr


ilazu.blogspot.com/2012/03/scriitorul-zilei-radu-gyr-poezii.html


Poezia zilei: Radu Gyr

Dragoste, IV

Parca-mi lipseau o aripă, o coastă,
un braț puternic sau un mare vis.
Eram ca izgonit din paradis,
ca bântuit de ciumă și năpastă.

Si te-așteptam, cum creanga de cais
așteapta, primavara, floarea castă,
sau cum potirul sfântul vin și-adastă
și spada-nfriguratul pumn deschis.

Te-adulmecam în pânde lungi, ca lupul,
si-n calea ta mă așterneam chilim...
Minunea ta, ce har îmi umple trupul?

Ce coastă-mi dai, ce braț de heruvim?
De tine-s plin, cum e de faguri stupul,
si aripi prind în cerul tău sublim.



Din volumul Anotimpul umbrelor, Editura Lucman, 2010
Preluare de pe Internet.



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006




21 martie. Zi plină de mişcări iscusite. Plec la prima oră spre staţia de microbuze din Zefirului, iar la 8:15 pornim spre Slatina. Dimineaţă cu soare prin ceaţă, tot peisajul redus la tonuri de maroniu, crem, beige, sepia: păduri, şiruri de plopi, sălcii şi răchite ieşind din albia contorsionată a vreunui pîrîiaş; cuiburi de ciori în perdelele de pădure de pe lîngă şosea, iar de la un moment dat, ghemotoace de vîsc, tocmai în vîrful celor mai de sus crengi. Oare cum le culeg ţiganii, în prag de iarnă? Trebuie că aceşti negi vitali stînd acolo sub cer au o putere a lor, căci sunt verzi şi în toiul iernii. Mirişti crem, porumbişti argintii, adesea netăiate, rămase pe cîmp peste iarnă. (Se pomenea așa ceva pe vremea copilăriei mele? Nu e asta o risipă de neacceptat?) Zone largi aflate şi acum sub apă, bălţi dese – numai de n-ar ploua în următoarele zile, cum prevăd meteorologii. Trei ore în şir văd pe geam numai nuanţe de bej şi crem şi argintiu, ca în expoziția unui pictor manierist. Case ca pete mai albe în pîcla depărtării.
Dar revin la pădurile de foioase din perdelele ce însoţesc autostrada. Mi le-am închipuit că vor înverzi, peste cîteva săptămîni şi mi-am spus cu deplină convingere că desigur, cele pe care le văd acum, cu nuanţe de bej-vernil sunt tot ce poate fi mai de efect, ca grafică. Şi aceste nuanţe se asortează arăturilor, la fel de maronii-crem-bej. Un maestru ar scoate minunăţii din această temă. Ca să nu spun că la întoarcere, pe la ora 17-18, dungile prelungi ale umbrelor plopilor de pe marginea şoselei îşi apropiau brusc vîrfurile, într-un frumos efect; iar la saltul peste inflexiunile reliefului, peste mici unduiri şi viroage, aceste tuşe negre, prodigioase dădeau efecte aproape halucinante, pe fondul miriştilor cu striuri şi peste fîneţe necosite. Îţi venea să le desenezi, să nu mai uiţi aceste efecte spectaculoase...
Am stat în spatele şoferului care tot drumul, vreo 3 ore a vorbit pe celular cu un alt coleg de şoferie. Se pare că făceau proba unui nou tip de cartelă sau de abonament. Pe moment, tentat de ideea de a-l înregistra, ca să-l mixez în textul schiţei mele despre întîlnirea cu Doru Ş.



Fotografii de la Sala Calderon (I.Lazu-75), IV 



Adăugaţi o legendă