miercuri, 11 martie 2015

Scriitorul zilei: Ion Pillat,  n. 11 martie 1891- d. 17 aprilie 1945 

Balcic

Balcic, nostalgic cum e luna, 
Albind peretii râpelor pustii, 
Podind pe valuri licărite bruma, 
Veghind cu basme moarte vremuri vii.
Balcic, încins cu ziduri de cenuşă.
Balcic, cuprins cu murmur de fântâni, 
Încununat cu ceruri de brânduşă, 
Împodobit cu semne din păgâni, 
Cu dealurile surelor camile, 
Cu case vechi: încremenite oi, 
Balcic, păstorule din alte zile, 
Cobori pe ţărmul biblic pân-la noi.
Cetate mai bătrâna decât mortii, 
Loc sfânt, ca tineretea de senin:
Migdalii să-nflorească pragul portii
Când în lumina ta mă-nchin.





***
Fiul unui boier şi parlamentar moldovean dintr-o veche familie citată şi de Cantemir în Descriptio Moldaviae şi al celei de a doua fiice a marelui politician Ion C. Brătianu, a făcut clasele primare în particular, petrecându-şi copilăria la moşiile Florica-Argeş şi Miorcani-Rădăuţi-Prut; a teminat liceul la Sf. Sava, 1905, după care împreună cu alţi doi fraţi mai mici şi-a continuat studiile la Paris, mai întâi liceul, apoi înscriindu-se la Sorbona, pentru cursuri de Istorie şi Geografie, dar şi de Drept. Îşi va lua două licenţe la Paris, în 1913 şi 1914. Dar revine în ţară pentru campania din Bulgaria. 
A frecventat cenaclul lui Al. Macedonski, căruia i-a publicat volumul Focuri sacre.  În 1916 repetă gestul cu George Bacovia, editându-i volumul Plumb. Debutase el însuşi în 1911, publicat de Titu Maiorescu, în Comvorbiri literare. Primul volum: Visări păgâne, 1912, iar în 1914, Eternităţi de-o clipă. Preluase conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu şi Horia Furtună. În 1919 volumul Amăgiri, în 1921 o antologie tematică: Poezia toamnei. În 1923, Pe Argeş în sus, considerată capodopera sa, apoi Satul meu, 1925, dar şi o Antologie a poeţilor de azi, împreună cu Perpessicius. 
Între 1927 şi 1931 face mai multe călătorii: în Grecia, Spania şi încă de două ori în Grecia, editând Caietul verde, 1932, apoi Scutul Minervei, 1934. Devine membru corespondent al Academiei în anul 1936. Alte titluri: Ţărm pierdut, 1937, Balcic, 1942 şi în acelaşi an o antologie din lirica germană, plus volumul Împliniri. În 1944 îi apare o antologie de Poezii, în 3 volume, cuprinzând lirica dintre 1906 şi 1941. Moare la doar 54 de ani, în 1945, în urma unui atac cerebral.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat
 http://www.scribd.com/firkiry/d/26937266-Ion-Pillat

Din Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale
18 aprilie 2007: (...)  Merg în vecini, dincolo de Dacia, pe strada Al. Philippide, la nr. 9, unde a locuit familia Pillat, iar acum actorul Nicu Constantin, cum deduc din spusele unui domn pe care-l abordez la intersecţie. S-a născut în anii 60, deci nu ştie de fosta stradă Pia Brătianu, de faptul că toată această stradă era pe vremuri a familiei Brătianu, necum de Ion şi Dinu Pillat. Zic: dar nici strada M. Eminescu nu s-a numit aşa, ci Romană. Nu ştie, el a fost la şcoală pe strada M. Eminescu. Dar ce se întâmplă? Sunt eu mai bucureştea decât oamenii născuţi în acest cartier? Intru în curtea lui Nicu Constantin, sun, iese o doamnă ca la 60 de ani, zâmbet ceva mai tânăr, amabilă, da, a auzit că sus ar fi locuit Ion Pillat şi apoi fiul acestuia, Dinu. Apoi moştenitorii, care aveau drept şi asupra terenului de alături, au vândut şi o firmă străină a construit acel imobil pentru sedii de firme. Dar mai bine ştie maestrul, doamna îmi dă telefonul lui. Îi spun de Eugen Barbu, da, erau în vizite cu dna Marga Barbu, însă de vreun an n-a mai fost pe la ea; de curând a văzut-o pe stradă pe sora mai mică, o femeie înaltă, dar nu a abordat-o. Zic: Am vorbit cu cele două la telefon, ceva mi s-a părut în neregulă. Da, ultima dată când s-au vizitat, Marga abia se mişca, iar pe de altă parte parcă a luat-o razna, fabulează. A găsit-o aranjând cărţile lui EB. Îmi spune că bine fac cu plăcile memoriale, ştie că pe strada M. Eminescu colţ cu Tunari-Drobeta, spre benzinărie, tot aşa, a fost dată jos placa memorială a unui scriitor, nu-i ştie numele. Păi nu e vorba despre Perpessicius? Să dau telefon dimineaţa după 9:30- sau pe la 14.30 ca să-l prind pe Nicu Constantin.
Ies, merg pe strada Drobeta, caut, întreb, nu găsesc urma plăcii dată jos, poate la vreun imobil renovat, de nu se mai cunoaşte. Merg în Piaţa Spaniei, mă uit pe hartă şi mi se pare prea departe să ajung pe jos în Hristo Botev şi în Ion Ghica. Trafic îngrozitor. Smog teribil. Stau şi privesc pe cealaltă parte a străzii statuia lui C. Nottara. Din staţia lui Murgeanu schimb cu 135 şi ajung în cartier, abia mai mişcându-mi picioarele, după o zi grea, în care am realizat mai puţin decât ieri..


Alţi scriitori:
Iosif Naghiu, n. 1932
Octav  Sargeţiu, m. 1991
Vlaicu Bârna, m. 1999



Ion Lazu: O pagină de jurnal, 2006

8 mai. Trei zile la Sebeş-Alba şi în satul lui Blaga. Plecăm sîmbătă de dimineaţă cu un microbuz care ne face să-l aşteptăm aproape două ore. În echipă, Lucia Mureşan cu doi studenţi de-ai ei (este decan la o facultate din Spiru Haret), George Motoi şi un domn Roman, fost medic, om la 82 de ani, de fel din Sălişte, mărginimea Sibiului. Pe drum şi apoi în cele 3 zile îmi spune o mulţime de lucruri din istoria pastorală-transhumanţa, din viaţa lui de medic în Minister, epidemiolog, cu un an de deplasare în Wietnamul de Nord, la înapoiere, după o săptămînă de vizită în toată China, cu cîteva autocare, revin pe Transsiberian, 7-8 zile, apoi oprire la Moscova, vizită la Leningrad... Etc. Şi tot de la acest domn aflu amănunte din viaţa lui Blaga, al nouălea copil din familia preotului Izidor Blaga, el însuşi fiu de preot – şi al Anei Moga, din altă familie de preoţi ce coboară în timp pînă la 1700.

Suntem primiţi de factorii locali, se dovedesc a fi noul director al Centrului Cultural LB şi fostul director, care în ocazii de vîrf  îl ajută pe titular. Mîncăm şi plecăm pe jos cu dl R. spre centrul oraşului, cale de 5-8 minute, căci am fost cazaţi la un motel de la intrarea în burg. Acolo, comunicări pe tema Blaga, inclusiv Ovidiu Drimba despre Blaga şi premiul Nobel, o frustrare pentru noi toţi; un prof.dr. Gh. Pavelescu, studentul preferat, despre Blaga Profesorul, iar în rest, profesori de la Cluj, Arad, Sibiu, Tg. Mureş, Iaşi, Tg. Jiu şi din străinătate: Ion Miloş, din Suedia şi Ion Taloş de la Koln. Un Radu Rotaru, de la Iaşi, conferinţă elevată, glas de actor sobru, sensibil, apoi o prezintă pe studenta americancă Cristine X, care citeşte o cuvîntare într-o românească pe care a învăţat-o în doar 6 luni. Se dau nenumărate premii de creaţie literară şi premii pentru grafică pe tema Blaga, precum şi alte premii, cam pentru toată lumea care s-a implicat pînă la această a 26-a ediţie a Festivalului Blaga. Iar la 19:00 recitalul celor patru, cu Lucia M. în tonul ei aspru, inconfundabil, ce-i drept ştiind poeziile pe dinafară, pe când G.M. citeşte dintr-o mapă neagră cele vreo 6 poezii pe care ar fi putut să le înveţe pe dinafară dacă nu mai demult, cu prilejul celeilalte veniri la Sebeş, în anul precedent, măcar în aceste 5 ore de călătorie cu microbuzul... Oricum, prestaţia lui a fost destul de slabă, cum remarca dna Paula Romanescu, de alături; iar cei doi studenţi foarte oarecare, dacă nu luăm în seamă că Ina s-a băgat peste recitarea lui GM, moment jenant!... Incheiere ca la Cîntarea României, cor de patru: Sat al meu ce porţi în nume - Sunetele lacrimei… Şi sentimentul că n-a fost ce trebuia să fie.
Va urma 


Fotografii...