vineri, 13 martie 2015

Scriitorul zilei: Romulus Rusan,  n. 13 martie 1935.


Născut la Alba Iulia, va face studii politehnice la Cluj, încheiate în 1957. Debutase deja cu critică literară şi reportaje, redactor la diferite reviste literare: Tribuna, Viaţa studenţească, Cinema, Tribuna României. Pornind la drum cu două volume de reportaje din zona industrială (Rîul ascuns, 1963 şi Expresul, 1964), va continua cu jurnale de călătorie, un exemplu fiind America ogarului cenuşiu care a înregistrat un succes extraordinar, cu cărţi despre arta filmului, dar şi cu cărţi de proză scurtă, remarcabile fiind Roua şi bruma, apoi Cauze provizorii.
După Decembrie 1989 împreună cu soţia sa, poeta Ana Blandiana, a fost fondatorul Alianţei Civice, 1994, fondatorul Memorialului de la Sighet, 1993, al revistei Memoria, promotor al altor iniţiative privind studiul regimului concentraţionar din România anilor 1945-1989. Un volum imens de muncă documentară şi o sumă impresionantă de iniţiative: simpozioane, înregistrări orale, cursuri de vară, expoziţii itinerante, în ţară şi străinătate (Dresda, Budapesta, Praga,  Varşovia), 52 săli de muzeu, alte activităţi cărora le-a închinat nu mai puţin de două decenii de viaţă: 25.000 de pagini documentare, structurate pe mai multe teme: Analele Sighet, Biblioteca Sighet, Istoria orală, Memorialul victimelor comunismului şi al Rezistenţei, Cronologia şi geografia războiului rece, Cimitirul săracilor din Sighet, Recensământul populaţiei concentraţionare. Director al Centrului internaţional de studiu asupra comunismului..
Doi oameni (doi scriitori), ajutaţi de alţi câţiva oameni care au edificat o muncă recuperatorie de imensă responsabilitate, pe care nu au egalat-o nicicum cele câteva Institute create special în acest domeniu. Memorialul Sighet a intrat în patrimoniu Consiliului Europei încă din 1994. O aserţiune a lui Romulus Rusan: ..."securitatea a ucis revoluţia morală şi a înlocuit-o cu o contrarevoluţie a jafului şi ipocriziei."
Titlul unor volume semnate Romulus Rusan: Convorbiri subiective, împreună cu Ana Blandiana, interviuri, 1971; O discuţie la Masa tăcerii, 1976; America ogarului cenuşiu, 1976, La început n-a fost cuvântul, 1977, Arta fără muză, 1980; Roua şi bruma, 1982; Cauze provizorii,1983; O călătorie spre Marea Interioară, 3 volume. Aceste cărţi au avut ediţii succesive, ce s-au epuizat instantaneu din librării.

Citiţi mai mult: http://cpcadcr.presidency.ro/upload/Romulus_Rusan.pdf
 http://www.ziarultimpul.ro/argumente-fara-replici/rotund/2010/12/scriitorul-romulus-rusan-la-75-de-ani/
http://www.penromania.ro/?p=213#more-213

Din Ion Lazu: Scene din viaţa literară, ed. Ideea europeană 2007:
Luni, 28 ianuarie 1980. Peste noapte a nins într-una, începuse încă de aseară, spuneau ai mei, dar eu scriam aici, n-am mai ajuns pînă la fereastră. Astăzi a fost o zi deosebit de luminoasă, ca o mireasă printre nuntaşi. Nu prea frig, unele momente cu soare în plin şi, în general, aspect sărbătoresc dat de cei cîţiva centimetri de nea imaculată, trasă bine pe deasupra vechii zăpezi: murdară, gloduroasă, umilită. Pe marginea trotuarelor au rămas mormane mai înalte de un metru. Iar acum seara, spre casă, o lună neaşteptat de strălucitoare, tocmai sus de tot, într-un punct al bolţii unde cred că soarele nu ajunge niciodată. Şi miriade de stele, pe un cer perfect senin, cu toate constelaţiile în relief, ca desenate pe un calc violet. Umbrele înalte ale copacilor din faţa blocului, pe zăpada marmoreană, la fel de bine conturate ca ziua.
 La prînz am dat o fugă la România literară pentru corectura la Luxemburg în octombrie. Animaţie pe coridor, ca înainte de-o şedinţă (nu ducem lipsă!). Roger Cîmpeanui îmi spune că nu am de tăiat prea mult, doar zece rînduri. Norocul dumneavoastră, zice. În timp ce-mi corectez textul la o masă din holul redacţiei, apare Darie Novăceanu, vine la mine şi mă trage îndelung de barbă, precum că: “e naturală?”. Vede titlul articolului meu şi întreabă: Cînd ai fost? Îi spun: E prima mea călătorie, nu ca tine, care ai bătut lumea în lung şi-n lat… Mai de mult, precizează hispanistul; ce public acum sunt chestii de pe timpuri... Imediat apar soţii Ana B. şi Romulus R., îl felicit pentru Ogar…, mi se pare cartea cea mai discutată în ultimii doi ani. Mai puţin totuşi ca la prima ediţie, crede R.R. Îl întreb cum de nu a pierdut manuscisul, la cutremur. Spune că un exemplar rămăsese la Georgeta D., care tocmai îi dăduse telefon să-l anunţe că a primit viza. El ar fi vrut să ia manuscrisul., să mai pună nişte virgule, redactora i-a zis: Treci mîine, că şi mîine e zi. Şi a fost: o noapte de coşmar…
 Îi spun Anei B. să mai scrie proză, Cele patru anotimpuri mi s-a părut o carte foarte specială, după ştiinţa mea aşa ceva nu a mai scris la noi decît Emil Botta: Trîntorul. Se miră, nu l-a citit! O să şi-o procure. Precizez: toate povestirile încep aici şi se termină în plină iralitate, sau încep în vis şi continuă în semitrezie. R.R. mă sfătuieşte să pun cap la cap însemnările de călătorie prin acele ţări şi să public o carte. Vorbim şi de cele 200 diapozitive pe care le-am făcut; el a făcut poze alb/negru în America, dar nu e mulţumit; astă vară, în Grecia, a lucrat cu ORWO şi a lăsat acolo filmele să i le lucreze pe Kodak, ceea ce e peste toate aşteptările!
Cei doi trec din birou în birou şi el dă telefoane pentru o suplimentare de tiraj.
(...)Termin de scos cele zece rînduri şi cînd mă prezint la Roger C., acesta se uită pe şpalt şi exclamă: Dar rău ai tăiat, domnule! De regulă se renunţă la un paragraf şi gata! Acum trebuie recules, înţelegeţi?
                                    (...)
 17 mai 1982: Alexeşti-Vâlcea: . Romulus Rusan, Roua şi bruma – o frumoasă carte – şi de atitudine dar şi de lirism. De la exasperările reporterului, la parabole şi la mici piese de interior, măiestrite.
La Radio, Intrigă şi iubire, cu Ion Manolescu, Mihai Popescu, Niki Dumitriu, Tanţi Cocea, Ion Finteşteanu, Costache Antoniu, Marieta Deculescu.

Poezia zilei: Al. Bucuioceanu (ianuarie 1896-13 martie 1961)
 Veghe

Noaptea asta mi-e teamă de umbra mea
ca de un câine ce se ţine după mine furiş
Îmi aud paşii sunând ca pe-o lespede grea
şi ochi nevăzuţi sunt asupră-mi deschişi
Presimţiri zboară din creangă-n creangă
cu ţipete scurte de cucuvea
Aud după mine răguşit un lătrat
Mă-ntorc Nu e câine
şi-n aceeaşi clipă mă simt de mână muşcat
E prea întuneric. E prea întuneric
Cerul e-o boltă neagră deasupra mea
Nu văd drumul
Ca să-l pot lumina
un soare de spaime în mine aprind

(Din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)



Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

continuare 8 mai 006: La plecare ni se dau colaci buni la gust. Ajungem la casa memorială, renovată, cu curte largă şi cu fîntînă. Aici vizităm casa părintească, vîndută de mama lui Blaga în 1949, un an după moartea preotului. S-au mutat în Sebeş, la familia fetei mai mari, care în timp şi-a mai ridicat o casă în curte şi s-au acomodat mai bine. Blaga a făcut o clasă primară în sat, apoi a luat-o de la capăt la Sebeş, în şcoala nemţească. De acolo s-a dus la liceul ortodox Andrei Şaguna din Braşov. După liceu a dat la Teologie în Sibiu, de teamă să nu fie luat în armată, fiind vreme de război. În anul II teologia a fost mutată la Oradea, să fie sub ochii ungurilor… După teologie, facultatea de filosofie la Viena, căsătoria cu Cornelia, 6 ani la Lugoj, în casa socrilor Brediceanu, apoi cariera diplomatică, mereu spre vest: Varşovia, Praga, Berna, Lisabona etc. Primirea în Academie. I se face catedră de Istoria filosofiei la Cluj, deşi avea duşmani, la primul curs nu i se dă sala cea mare, intervine însuşi Onisifor Ghibu, care crease Universitatea din Cluj, imediat după război; sala arhiplină, lumea asculta de pe coridor, prin uşile deschise. În cei cîţiva ani de profesorat, LB nu a repetat nici o temă de curs, vorbea mereu despre altă temă. În fapt citea un text foarte bine migălit, iar dacă nu avea răgaz să-l scrie, refuza să conferenţieze…
În ziua de duminică, un crochiu de film documentar Pe urmele lui LB, abia început, lipsind multe episoade din viaţa poetului, inclusiv cel de la Gura Rîului. Plecăm la Rîpa Roşie, cu mai multe microbuze. O rîpă spectaculoasă, cu fenomene de eroziune într-un pachet de nisipuri şi pietrişuri în matrice roşcată, probabil un helveţian, trebuie să mă uit pe hartă. Monument al naturii. Se fac multe poze, cîţiva mai viteji plecăm spre peretele rîpei, Lidia se descurcă cu încălţările ei lunecoase. Dau şi de un aven în aceste pietrişuri, loc descris şi de Poet. Revenim la grup, acolo se întind cîteva mese şi servim cozonac şi apă minerală, unii şi vin. Alte poze. Lidia dă un mic recital, în marele amfiteatru natural, bine primit de participanţi. Mai recită şi Paula Romanescu, mereu pusă pe recitat poezii, din orice autor, cu memoria ei ieşită din comun. Revenim la motel, luăm masa, ne strîngem mîinile la despărţire, schimbăm adrese, primim promisiunea că vom fi chemaţi şi la anul; şi plecăm pe la orele 15, ca să ajungem totuşi pe lumină. Şi suntem acasă imediat după ora 20.
Trei zile minunate la Sebeş Alba şi la Lancrăm, deşi excursia începuse pe vreme rea, cu nori şi frig şi vînt. Totul s-a întors în bine şi ne-am simţit minunat. Lidia foarte transpusă în preajma locurilor pe unde a trecut marele Poet.

 Va urma



Fotografii...Lidia Lazu în recital Blaga

Imagini pentru lidia lazu imagini