luni, 9 martie 2015

Scriitorul zilei : Mircea Eliade,  n. 9 martie 1907 - d. 22 aprilie1986
   
Fiul unui ofiţer din Tecuci, care din admiraţie pentru Heliade Rădulescu şi-a schimbat numele (Eremia), viitorul scriitor şi filosof al religiilor se naşte la Bucureşti, urmează şcoala primară din str. Mântuleasa, nume pe care a ţinut să-l mute în literatură, apoi liceul Spiru Haret, unde i-a avut colegi pe fraţii Acterian, pe Ctin Noica, pe Barbu Brezianu. Adolescent atras de lecturi nesfârşite, inteligenţă de tip enciclopedist, începe prin a fi atras de naturale, de chimie şi de ocultism, dar citeşte masiv din Balzac, din Papini (pe care ţine să-l cunoască, mergând în Italia),îmbiat şi de lecturi din filosofie, din istorie: Epictet, Pârvan, Hasdeu, Iorga. Îşi lărgeşte orizontul învăţând în particular italiana, persana, ebraica, pe când franceza îi era deja bine cunoscută.
La 14 ani publică o primă lucrare din entomologie, dar şi o alta de chimie, în următorii patru ani definitivând textul primului său roman autobiografic: Romanul adolescentului miop, 1928; în anul următor va publica o continuare a relatării: Gaudeamus, 1929, despre anii studenţiei, despre cunoştinţa cu Nae Ionescu, care l-a impresionat profund. Maestrul i-a dat un post de redactor la Cuvîntul.
Cu o bursă privată pleacă pentru 2 ani în India, la Calcuta, unde cu savantul prof. Dasgupta se iniţiază în sanscrită şi în Yoga (nescăpând ocazia unei excursii iniţiatice în Himalaia). Îşi va lua doctoratul cu această temă. Dar în curând îi apare romanul de mare succes Maitreyi, 1933, despre idila destrămată cu fiica sanscritologului, Maitreyi Devi, de numai 16 ani. Şi, peste mai bine de 40 de ani, parcă pentru a ni se dovedi că nu numai în literatură lucrurile se aranjază minunat, poeta indiancă apreciată de însuşi Rabindranat Tagore, află de la un indianist român în vizită la Calcuta despre romanul de dragoste al lui ME şi scrie ea însăşi o replică la acesta, Dragostea nu moare, 1972, roman scris în bengali, ce va fi tradus în engleză, în română şi care are deschisă o carieră mondială, magistral gândit şi elaborat.  A avut loc şi o întâlnire la senectute a celor doi protagonişti, la Chicago, însă se spune că ME a fost cu deosebire rezervat, la limita cu impoliteţea. Nimic nou într-asta, la fel procedase şi J. W. Goethe când iubita din Suferinţele tânărului Werther se prezintă la Weimar (vezi Th. Mann: Lotte la Weimar).Vom reţine totuşi că eroina idilei bengaleze dăduse numele romanului lui ME, iar în replica bengaleză, protagonistul îşi păstrează numele de Mircea... Niciodată desprinderea nu este totală, esenţialul rămâne...
În a doua parte a anilor 30 ME se raliază la Mişcarea Legionară, publicând intens în oficiosul acesteia, participând la campania electorală din 1937; va fi arestat în aprilie 1938, şi, neretractând, va fi trimis în lagărul politic de la Miercurea Ciuc, apoi, din motive de sănătate, la sanatoriul Moroeni, eliberat în noiembrie 1938. ME  nu a recunoscut niciodată implicarea sa legionară, fapt ce a stârnit vii şi îndelungi controverse, neîncheiate nici astăzi.  Netrădat vreodată (ca de altfel şi Cioran!) de prietenul său din tinereţe, Eugen Ionescu, despre care ştim că a părăsit România în ultima clipă, îngrozit de teroarea antisemită a statului legionar.
În timpul marii conflagraţii ME este ataşat de presă la Londra, apoi la Lisabona, pe vremea lui Salazar, despre care scrie o carte. Revine la Paris, în condiţiile dificile de după război, iar din 1957 se stabileşte la Chicago, unde va face o fulminantă carieră universitară, publicând studii despre credinţele şi ideile religioase, despre filosofia culturii, mituri etc.
Scriitor cu deosebire prolific, opera sa ar totaliza cam 80 de volume, traduse în multe limbi ale lumii, inclusiv în româneşte, una dintre dorinţele arzătoare ale autorului, chiar în condiţiile ostile ale comunismului. S-a ţinut ferm la repetatele ispitiri ale Ceauşescului, care ar fi vrut să se folosească de imensul prestigiu al marelui savant pentru legitimarea comunismului naţional din ţară. Scrâşnind din dinţi, nu s-a lăsat corupt în ruptul capului, fie şi pentru o popularizare la maximum.  Nu a acceptat să trădeze exilul,  şi toată lupta acestuia....
Au făcut epocă nuvelele sale Pe strada Mântuleasa, La Ţigănci, romanele Noapte de sânziene, Nuntă în cer.  S-a scris şi se scrie dezlănţuit despre ME, este citat la tot pasul, căci prin contribuţiile sale substanţiale în atâtea sectoare ale cercetării, a devenit inevitabil la bobliografie. Apar anual monografii, studii despre scriitor şi folosof, despre diferite teme ale lucrărilor sale. Poate cel mai cunoscut nume de român de la trecerea între milenii. 


Opere literare: Romanul adolescentului miop, roman (1928); Gaudeamus, roman (1929); Isabel și apele diavolului, roman (1930); Lumina ce se stinge, roman (1931); Maitreyi, roman (1933); Întoarcerea din rai, roman (1934); Huliganii, roman (1935); Șantier. Roman indirect (1935); Domnișoara Christina, roman (1936); India (1936); Șarpele, roman (1937); Nuntă în cer, roman (1938); Secretul doctorului ; Honigberger, nuvelă (1940); Nopți la Serampore (1940); Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963); La țigănci, nuvelă (1969); Noapte de Sânziene, roman (1971); În curte la Dionis, roman (1977); Bătrânul și birocratul (1974); 19 trandafiri, roman (1980); Viața nouă (Ștefania), roman neterminat.
Opere ştiinţifice: Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936); Cosmologie și alchimie babiloniană (1937); Comentarii la legenda meșterului Manole (1943);Traité d'histoire des religions (1949); Le Sacré et le Profane (1956); Aspects du mythe (1963); Le mythe de l'éternel retour (1969);Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)
Memorialistică: Jurnal, 2 volume; Memorii, 2 volume; Jurnal portughez şi alte scrieri; 2006; Încercarea labirintului, 2000.

Citeşte mai mult:   http://www.istoria.md/articol/596/Mircea_Eliade,_biografie
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade
 http://www.ziaruldeiasi.ro/local/focsani/fostul-om-de-casa-al-lui-mircea-eliade-dezvaluie-sotii-eliade-au-sfirsit-in-mizerie~ni3qep#.T1oZcHeA8TY.facebook


Casa din Bdul Dacia  nr.141.























Placa mmorială cu basorelief Mircea Eliade, bdul Dacia nr.141.



















Casa Mircea Eliade din str. Melodiei









































Mircea Eliade, de Ion Vlad


Poezia zilei: Ion Lazu


Cu punct de sprijin în steaua primăverii

aruncată pe geam afară
cine ştie când
o ceapă
s-a răsucit cu discul în jos –
cu punct de sprijin în steaua polară –
şi acum ridică din pământ
micrometric
trei coloane verzi
mai sigure decât
istoria unui imperiu.

27 martie 83

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
Degeaba îi spun oaspetelui nostru ce primire a avut cartea, ce a afirmat Blandiana, că Radu Voinescu mă consideră unul dintre scriitorii reprezentativi de după război. Citeşte paragraful şi exclamă: Vă lăudaţi între voi... (Să-l fi luat din scurt: Dar pe tine cine te laudă? Ai avut parte de așa ceva?) La un moment dat îl trag în camera cealaltă şi îi arăt stivele de manuscrise. Mi-am văzut de serviciul meu, asta reiese şi din implicarea mea alături de „sălbatic”, am fost foarte apreciat profesional, am avut cel mai mare salariu din secţie, 4600 lei, deşi nemembru de partid. Dar am continuat să scriu despre lumea în care am trăit. E vorba de o vocaţie, scrisul inspirat din ceea ce vezi în jurul tău nu e nicidecum o activitate reprobabilă. Şi, fiind vorba de un neofit, subliniez ideea: E un har de la Dumnezeu. Abia aici se mai potoleşte. Nu scrii ca să cîştigi bani, îi explic, ci scrii pentru că harul nu trebuie risipit. Înţelegi?, îl întreb. Chiar nu înţelegi?

Dar cîte alte absurdităţi nu a spus, în toată seara aceea! Nu notez nimic despre infernul în care trăieşte acum cu ginerele în casă, nevoit să-şi construiască alături încă o garsonieră: aşa a trăit, în conflict neostoit şi cu socrii lui, pînă ce-au murit, la adînci bătrîneţe, mereu scoţîndu-şi ghearele și colţii unii la alții. Cum i-a și spus a doua zi Didi, nedus la biserică: Ai de la ginerele tău ceea ce le-ai dat tu însuţi socrilor tăi! Scurt și cuprinzător. 
Va urma


Un comentariu pe blogul meu,  referitor la seara aniversară 75 de la Calderon: 
Ileana Costea, Los Angeles, California.
Mare mi-a fost bucuria să te văd onorat la Sala Calderon, altărui de Grigore Vieru, ieri. Am fost lângă voi doi, căci mi-am derulat mental și secvențele de film ale frumoaselor recitări ale soției tale, Lidia Lazu, atât la Muzeul Literaturii unde am asculat-o (și văzut-o) prima dată și care a fost determinant pentru a o invita în California pentru un turneu de recitări Blaga în mai 2008.
Aprecierea mea o cunosti bine, și vine pe multe nivele: ca om, ca scriitor, ca fotograf, ca pasionat geolog care nu pierde nici o ocazie în a face vie structura “pietrelor” (nu pot uita lumina din privirea ta când ți-am arătat rocile din nordul Văii San Fernando, de lângă universitatea unde predau, California State University Northridge, și “frumoasele descrieri a geologiei lor” pe care ne-ai făcut-o), ca observator atent al frumuseții naturii (cartea ta Trovanții a cărei fotografii cu forme neașteptate ale pietrelor m-a fascinat), cu  iubirea ta de familie (pe care Veneticii o reconfirmă), și pentru oameni și locurile unde soarta te-a plasat: Basarabia, Bucureștiul, simțul acut de observare a celor mai mici detalii de comportament al oamenilor din jur, pe care îi prinzi și descrii cu deosebită sensibilitate și obiectivitate, ca iubitor al breslei de geologi din care faci parte,  ca si aceea a scriitorilor. Iar aprecierea ți-am arătat-o și prin articole scrise despre tine și activitățile tale, din care menționez mai jos câteva.

Interviu cu Prof. Dr. Ileana Costea, de Ben Todică Vineri, 11 Februarie 2011

Ultimul paragraf din articolului despre interview-ul luat mie acum cativa ani, in 2011, de Ben Todica la statia de radio in limba romana 3zzz, Melborne, Australia se mentioneaza ca am prezentat in acea emisiune si cartea Venetici de Ion Lazu, ca facand parte din carti romanesti despre care am facut recenzii si prezentari in public dat fiind ca le apreciez.
O saga basarabeana – Veneticii de Ion Lazu de Ileana Costea, Profesor California State University, Northridge, 07/17/2010
O pagina web pe care am creat-o despre romanul Veneticii in sectia Carti Noi a revistei de cultura online Omnigraphies, pe baza unui articol pe care l-am scris despre aceasta carte in revista CLIPA ce apare in California de Sud, unde locuiesc.
O saga basarabeana – Veneticii de Ion Lazu
de Ileana Costea, 3 iulie 2010
In articolul meu despre “Ion Lazu si scriitorii români sub comunism” apărut in revista on line AcumTV pe 26/1/2015 vorbesc din nou despre romanul Veneticii și printre altele menționez aprecierea făcuta cărții de Ana Blandiana la lansarea romanului in 2002 când și-a exprimat convingerea fermă că “această carte va intra în istoria literaturii, aşa cum este ea, minunată. Nu cunosc în literatura română un mai frumos omagiu adus mamei …”.Mai mentionez si ceeace a spus Stefan Ion Ghilimescu referindu-se la bogata și aleasa limbă română în care este scris acestă carte, care face din acest roman „unul dintre primele (cele mai bune) 10 romane scrise la noi (in România), in ultimii douăzeci de ani”.
Ion Lazu – prezentarea scriitorului bucurestean in Filiala Bucuresti Proza, Uniunea Scriitorilor din Romania (USR), Prozatori din Bucuresti, Biblioteca de proza a orasului Bucuresti
In aceasta prezentare a scriitorului bucureștean Ion Lazu apare ceea ce am spus despre romanul lui Ion Lazu Veneticii, dat fiind coarda sensibilă pe care mi-a atins-o prin universitalitatea subiectului despre “venetici”, eu făcând parte dintre ei:
“Refugiul este o sfâșiere a eului profund. Iar pentru noi “veneticii” din Statele Unite romanul are un alt mesaj universal: este saga celui smuls din rădăcini și aruncat departe de pământul strămoșesc, exilatul care supraviețuieste vicisitudinile desprinderii, ale traiului printre străini, si reușește să își folosescă rabdarea și ințelepciunea ca să se adapteze conviețuirii cu alte etnii, intr-un mediu cu alte obiceiuri, tradiții și exigente. Si personajele basarabene din cartea lui Ion Lazu simt aidoma oricărui “venetic”: “Mereu cu regretul în suflet. Îți  faci socoteala: cum să nu mă doară sufletul după acele vremi fericite? Le cauți in adâncuri, te duci inapoi sa le afli și prea puțin găsești, câteva licăriri doar.Ileana Costea)

Fotografii...de ieri, 8 martie.