vineri, 27 martie 2015

Scriitorul zilei: Pompiliu Marcea,  n. 28 octombrie 1928 - d. 27 martie 1985   

                                                                                                             
Dintr-o familie de ţărani gorjeni (sat Colibaşi, la vest de Tg, Jiu), îşi face şcoala primară  în satul natal, urmează o şcoală normală la Tg. Jiu, apoi Filologia la Bucureşti, fiind reţinut la catedră şi făcând carieră universitară, treaptă după treaptă. Cu un doctorat în 1967. Cu dosar curat şi cu psihologia celui recunoscător că i s-au deschis porţi nesperate, îşi face dovada ataşamentului faţă de ideile comuniste. De altfel a beneficiat de lectorate în multe oraşe din vest, iar  la revenire a fost promovat printre diriguitorii culturali la cel mai înalt nivel. Primul volum este chiar pe linie, despre realismul socialist în opera lui Alexandru Sahia. Se va ocupa mai apoi de opera lui Ioan Slabici, de opera lui Sadoveanu, se va implica în controversele privind teoria şi practica actului creator în literatura noastră. Uneori cu curaj, uneori riscând să-i supere pe ceilalţi culturnici. Cărora le-a şi venit rândul, în veşnicele primeniri de cadre la vârf. Fiecare îndrăzneală se plătea, trecută cu grijă în dosar. Insistase asupra epidodului Cernica din viaţa tânărului Sahia. Dăduse semne de înţelegere în privinţa "închisorilor mele" de Slavici.  Fusese permisiv în privinţa lui Maiorescu, pledase pentru publicarea integrală a articolelor politice eminesciene. Propusese spre publicare scriitori "pătaţi", pe Vladimir Streinu îl promovase Director la Editura pentru literatură (ce-i drept, n-a rămas decât un an...).O moarte oricum prematură, nelipsită de semnul întrebării.
Opera: Alexandru Sahia,  1961; Ioan Slavici, Bucureşti, 1965; „Convorbiri literare" şi spiritul critic, Bucureşti, 1972; Lumea operei lui Sadoveanu, Bucureşti, 1976; Umanitatea sadoveniană de la A la Z, Bucureşti, 1977; Lecturi fidele, Bucureşti, 1979; Mihail Sadoveanu. 100 de ani de la naştere, Bucureşti, 1980; Varietăţi literare, Craiova, 1982; Concordanţe şi controverse, Bucureşti, 1983; Atitudini critice, Bucureşti, 1985. Antologii:   Naţional şi universal, Bucureşti, 1975.


Alţi scriitori:
Aurel Ciocanu, n. 1943
Ioan Es Pop, n. 1958


Poezia zilei
 De Ziua Unirii Basarabiei cu România.
ion lazu: Nistrul, prima mea amintire

Un om intrat până la genunchi în apă
Şi cu prostovolul pe umărul stâng –
Îl văd din spate, o siluetă neagră
Pe fondul plumburiu al fluviului
Spre sfârşitul zilei – sau e vreme închisă –
Nu-l cunosc dar e din sat
Poate mai sunt doi trei copii pe prund
Şi simt pe-aproape grija fratelui mai mare:
Nu mă ţine de umăr,dar ar putea întinde mâna
De ar fi să fac un pas în plus.
Un lung stop-cadru pe silueta omului
Care parcă aşteaptă să-l văd mai bine.
Apoi cu braţul drept arcuit
Face un gest larg asupra apei –
Plasa se desfăşoară cu un fâşâit moale,
Se aud la rând zeci de plescăituri mici
Şi din locul unde plumbii au fost însămânţaţi
Ţâşnesc ochi albi, ţuguiaţi, care deodată clipesc
Fac cearcăne şi iată cum, prodigios
Încep să izvorască pe faţa lucie a apei
Cercuri concentrice care tot cresc,
Aleargă se întorc şi tresar fără astâmpăr
Şi ţin luciul apei într-un freamăt viu
Reverberat la nesfârşit, de o jumătate de veac.
Iar eu sunt prins într-o vibrare
Care mă strânge şi mă risipeşte şi
Mă multiplică într-un extaz fertil
Într-o durere blândă, continuă şi fără leac.
Fără leac...

Blaj, vara 1991



Lidia în Recital Blaga, X

caut...:



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

21 mai, continuare: Cînd revin acasă, Lidia abia ajunsese cu Maria U., cu care se întâlnise la colțul parcului, unde ne așteptăm în mod curent, de două decenii, deja.  Ne aşezăm la taclale, vedem pe calculator CD-ul cu Florenţa, vreau să-i arăt pliantele cu Italia, dar nu are răbdare. Vedem în schimb spectacolul de la Rotonda MLR, Maria foarte emoţionată, exclamînd repatat şi aplaudînd. Pentru că înregistrarea este performantă, filmare și sunet. Apoi lungă discuţie pe tema intrării la teatru. De ce n-a perseverat? Lidia se simte nevoită să-i explice că a dat de 8 ori, eşecurile ei, toate ghinioanele… Maria ajunge la concluzia că a fost mai bine aşa, a scăpat de iadul din Teatru. Şi a avut în schimb o viaţă fericită cu mine şi Andrei. Deci o atitudine opusă celei de la care pornise discuţia. Şi între timp ne dăm seama că Maria a renunţat la ideea de a merge la muzeu, să vedem Rembrandt, Rondul de noapte: nu e în formă, zice, are ameţeli, etc. Lidia crede că e vorba de tensiune, să fie atentă. O conducem spre casă, prin parcul IOR, pînă la intrarea din spate a blocului ei.  Vorbind mereu despre literatură.
Va urma




Ana Calina Garaș citește la Clubul de proză, 25 martie 2015
(Fotografii de Lidia Lazu)
Emil Lungeanu, Ana Garaș, Lucian Gruia



Adăugaţi o legendă


Ana garaș, Lucian Gruia, Octavian Apostoloiu, Eliza Roha