sâmbătă, 14 martie 2015

Scriitorul zilei Alexei Mateevici, n.14 martie 1888 - d. 24 august 1917

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri infundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

                                  
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunza verde,
Zbuciumul din codri veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-s vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le-nşirate,
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slavă-n ceruri,
Să ne spuie-n hram ş-acasă
Veşnicele adevăruri.


Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul
Ruginit de multa vreme,
Ştergeţi slimul, mucegaiul
Al uitării-n care geme.

Strângeti piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu veţi plânge-atunci amarnic
Că vi-i limba prea săracă
Şi-ţi vedea cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
            
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
          Chişinău,17 iulie 1917

***
Născut  la Căinari, sat pe malul drept al Nistrului, ca fiu al unui preot şi al unei fiice de protopop, familia se mută după 5 ani în satul Zaim, unde viitorul poet îşi petrece copilăria, într-o ambianţă românească, păstrătoare a tradiţiilor neamului. Va face şcoala primară în localitate, apoi şcoala teologică de la Chişinău, absolvită în 1902 "cum laude": Urmează seminarul, terminat în 1910 după care merge la Academia teologică din Kiev, unde îşi desăvârşeşte pregătirea telogică dar şi cercetările privind moştenirea culturală românească, până în anul 1914, când revine la Chişinău, deja căsătorit. 
Încă din 1907 publicase poezii şi articole pe teme de folclor, limbă şi credinţă. O activitate febrilă, mai ales în anul 1917, când scrie numeroase poezii, studii telogice şi filologice. Limba noastră este scrisă pe data de 17 iulie, iar după nici o lună va deceda, la numai 29 de ani, bolnav de tifos exantematic, în condiţiile războiului.  N-a mai apucat să trăiască, precum ar fi meritat din plin, bucuria Unirii din anul ce avea să vină, nici celelalte bucurii şi pătimiri ale neamului urgisit din care s-a ridicat şi pentru care a vibrat ca nimeni altul. Poezia Limba noastră este nu doar capodopera poetului basarabean, ştiută pe dinafară de toţi românii de pretutindeni, murmurată în clipe de adevărată spiritualitate, ci este poate cea mai frumoasă odă ridicată limbii române, de când s-a ivit pe pământ şi până astăzi.
Un cult al acestei poezii este întreţinut de intelectualii basarabeni, în nădejdea redeşteptării conştiinţei naţionale a românilor dintre Prut şi Nistru. Bustul poetului, sculptat de unul dintre foştii colegi de seminar, se află la Chişinău, pe Aleea clasicilor.

***
Poezia zilei, ion lazu

Nistrul, prima mea amintire

Un om intrat până la genunchi în apă
Şi cu prostovolul pe umărul stâng –
Îl văd din spate, o siluetă neagră
Pe fondul plumburiu al fluviului
Spre sfârşitul zilei – sau e vreme închisă –
Nu-l cunosc, dar e din sat
Poate mai sunt doi trei copii pe prund
Şi simt pe-aproape grija fratelui mai mare:
Nu mă ţine de umăr, dar ar putea întinde mâna
De ar fi să fac un pas în plus.
Un lung stop-cadru pe silueta omului
Care parcă aşteaptă să-l văd mai bine.
Apoi, cu braţul drept arcuit
Face un gest larg asupra apei –
Plasa se desfăşoară cu un fâşâit moale,
Se aud la rând zeci de plescăituri mici
Şi din locul unde plumbii au fost însămânţaţi
Ţâşnesc ochi albi, ţuguiaţi, care deodată clipesc
Fac cearcăne şi iată cum, prodigios
Încep să izvorască pe faţa lucie a apei
Cercuri concentrice care tot cresc,
Aleargă, se întors şi tresar fără astâmpăr -
Şi ţin luciul apei într-un freamăt viu
Reverberat la nesfârşit, de-o jumătate de veac.
Iar eu sunt prins într-o vibrare
Care mă strânge şi mă risipeşte şi
Mă multiplică într-un extaz fertil
Într-o durere blândă, continuă şi fără leac.
Fără leac...
                 iulie 1991, Blaj


Alţi scriitori:

Al. Macedonski, n. 1854
Al. Paleologu, n. 1919
Marta Petreu, n. 1955




Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

10 mai. Aseară, recitalul Blaga-fagotissimo, la Tinerimea Română. Plec cu metroul, la ieşire nimeresc într-un fel de ploiţă, dar îndemn şi iute ajung la destinaţie. Sala cu pricina fiind la primul etaj, o sală de spectacole nu mare dar cu patru nivele, iar în fapt o bijuterie, despre care aflu apoi că de 15 ani se află în reparaţii şi abia de vreun an a fost reintrodusă în circuitul cultural. Scenă micuţă, deci o sală de conferinţe sau de recitaluri; Lidia repetînd, cu microfonul. Încep să sosească invitaţii, însă pînă la urmă nu se adună decît puţină lume, pentru  recitalul excelent care a urmat. Nu a venit nici măcar amicul C., care promisese pînă în ultima seară, ca de dimineaţă soţia lui să telefoneze precum că au un mare necaz în familie. Necazul fiind, desigur, acela că el o pune în situaţii penibile. Căci amicul ar fi trebuit să conferenţieze, în deschidere. Fiind şi 9 mai şi ziua Europei, toţi grangurii se vor fi dus unde se fac jocurile politice. Or, C. ştie că nu la un recital Blaga bilingv se netezesc drumurile spre glorie. Şi nici măcar nu e prima dată că ne sacrifică pe noi în favoarea altora, mai bine plasaţi şi care pot să-l ajute în carieră... E a treia oară. Sunt curios dacă iluzia cu V.R. nu e a patra cacialma a numitului C. Alţii nu vor fi venit din cauza ploii, iar destui din cauză că Tinerimea... a făcut un afiş în care se menţionează că biletele se găsesc la cassă. Deci n-au făcut decît să-i alunge pe posibilii amatori. Rău îmi pare că n-a venit Ovidiu Drimba cu soţia, care îi promiseseră Lidiei, se vor fi resimţind după voiajul la Sebeş...
Au fost: Nenoiu M. (cel care făcuse conexiunea cu trioul de studenți fagfotiști, ciracii lui),  Oana N., Nora cu Dan şi o prietenă, Diana, Sanda, Ştefănuţ cu Stela, Titi Borţun cu soţia, Gigi Faraon, Andrei Ionescu, Traian Cocoş, alde Moni cu Mihaela, Paul Schuster, reportera, fotografa şi alţii, desigur Andrei cu ai lui şi colegii celor trei fagotişti. Deci o sală nu goală, dar unde ar fi încăput și alții. Încîntaţi toţi, iar regizorul David Reu, care a filmat cu soţia lui era entuziasmat pur şi simplu. Fagotiştii, foarte buni dar cam timizi. Bocetul grozav al Lidiei, care la Bis şi-a dat drumul, improvizînd magistral. Căci la urmă, Lidia se dezlănţuise, inegalabilă....
Foarte bucuroşi toţi, venim acasă cu Oana şi Nenoiu şi pălăvrăgim pînă spre miezul nopţii... Despre Italia, despre excrocii din arta muzicală, Nenoiu fiind un povestitor plin de haz şi cu memorie teribilă. Luni se lansează o carte de interviuri a lui Chirvasiu în care Nenoiu are loc printre mari personalităţi gen Răducanu, Paleologu, Djuvara. Ne spune, printre altele, cum l-a ajutat Nichita pe un amărît care nu obţinea viza să plece să-şi vadă fratele din străinătate: A pus mîna pe toc şi i-a scris nu-ş-cărui general. Bre, se află lîngă mine un amărît care ar vrea să-l vadă pentru ultima dată pe fratele său... Şi în cîteva zile bietul om a avut viza de plecare, refuzată ani la rînd...

Toţi se uită la pozele noastre din Italia, iar noi ne lăudăm cu nepoţelul şi cu Georgeta. Iar de dimineaţă, citesc un e-mail din California, precum că o dnă prof. univ. Ileana Costea ar vrea s-o invite acolo, într-un turneu, dacă ar recita Blaga în englezeşte. Să vedem ce putem aranja cu Andrei. Să vedem cum iese filmul lui Reu, care şi el era foarte nerăbdător să vadă rezultatul pe DVD. Mă gîndesc să-i trimitem doamnei în chestiune o dischetă, poate reuşeşte să capteze interesul celor de acolo... Să vedem...
Va urma.



Fotografii... cărți recente, cu autograf...