luni, 16 decembrie 2013

Scriitorul zilei:I.Al. Vasilescu-Valjan, n. 1881  http://ilazu.blogspot.com/2011/12/scriitorul-zilei-ion-alexandru.html

Alti scriitori din Calendar:
Al. Hodos, m. 1967
 Ovidiu Constantinescu   http://ilazu.blogspot.com/2012/12/scriitorul-zilei-ovidiu-constantinescu.html 


Poezia zilei: Ion Lazu

Elegii noi / vechi   - New/old elegies
translated in English by Andrei Lazu   

        
          Prezentare

Am revenit din vis
Cu o faţă netedă
Luminoasă ca fildeşul.



Presentation

I’m back from the dream
With a smooth face
Bright as ivory


          O apăsare pe suflet

Alege două trei cuvinte, punctele
incandescente ale paginii, sinapsele.
Taie tot restul cu un mare ics, în cruciş
şi-n curmeziş, adună-le în cocoloş, aruncă
la gunoi cuvintele moarte. Dă ocol pe sus
şi prăbuşeşte-te în chiar focarul oglinzii.
Metoda şoimului, i s-a spus. Sau din adîncuri
să vii spre lumină, fără greş – metoda cîrtiţei.
Metoda bumegangului, - o perfectasem eu, cîndva.
Metode sunt, ele proliferează. Rezultatele
se lasă aşteptate. Mototoleşti încă o pagină şi
o arunci la coş, ca în mutra unui duşman.
Ce simţi, după toate astea? O apăsare
pe suflet.


      
 A weight on the soul

Choose two or three words, the incandescent
Points of a page, the synapses
Cut everything with a great ex, sideways
And around, gather them up, throw
The dead words in the garbage. Circle from above
And crash into the focal point of the mirror.
The hawk method, it was called. Or from below
To come towards the light, without a doubt – the groundhog method.
The boomerang method – I’d perfected it, once.
There are methods, they multiply. The results
Are yet to arrive. You crumble another page and
You throw it in the garbage, as towards the face of an enemy.
What do you feel after all of this? A weight
On your soul.


          Piroga

Să-mi procuraţi un sicriu
Uşor
Şi foarte lung, asemenea cu o canoe -
Nu vreau să lîncezesc
În apele reci ale Stixului
Ci săgetînd peste negrele-i unde
Într-o clipită să ajung dincolo -
La ai mei.


          The kayak

Get me a coffin that is
Light
And very long, like a canoe –
I don’t want to linger
In the cold waters of the Styx,
I’d rather shoot over its dark waves
In a blink of an eye to get to the other side –
To my people.


         
Prin somn

M-am trezit în zorii unei zile de duminecă
Tocmai cînd ar fi fost să dorm pe ruptele
Să mă satur de odihnă
Să mă lecuiesc de această oboseală care nu mai trece şi nu –
Însă eu m-am trezit de mult – şi nu de griji
Nici de sperietura unui vis urît –
m-am trezit cu mintea limpede şi cu inima încropită de iubire
şi ţie, care te-ai răsucit în somn spre mine
m-am apucat să-ţi sărut încheieturile mîinii, podul palmei
şi falangele la rînd –
uşor, ca prin vis, să nu te trezesc -
le sărut ca pe cel mai temeinic lucru
din viaţa mea
le sărut cum n-am făcut-o nicicînd
în aceşti douăzeci şi doi de ani împreună
le sărut de parcă ţi-aş săruta sufletul de-a dreptul şi
pentru prima oară în această duminecă de dimineaţă
le sărut de parcă ar fi de-un veac
oale şi ulcele
iar eu încă n-am reuşit să-ţi spun ce simt -
deşi mîinile tale sunt oale şi ulcele
şi cred că voi continua să ţi le sărut astfel
cu buzele astea devenite de mult
ele însele oale şi ulcele.


           In sleep

I woke up in the dawn of a Sunday
Just when I was to sleep more soundly
To have my fill of rest
To rid myself of this weariness that doesn’t end and doesn’t –
But I’ve been awake for ages – and not from worries
Or from the fright of a bad dream –
I woke up with my mind clear and my heart made of love
And to you, who turned towards me in your sleep
I started kissing the joints of your arms, the palm of your hand
And your phalanges in turn –
Slowly, as if in a dream, so as not to wake you
I kiss them like the most solid thing
In my life
I kiss them as I never had
In these twenty two years together
I kiss them as if I was kissing your soul outright and
For the first time this Sunday morning
I kiss them as if it’s been a century since
I’ve been dead and gone
And I still haven’t managed to tell you how I feel –
Although your hands are dead and gone
And I think I will keep on kissing them so
With these lips that have long been
Them themselves dead and gone.


Ion Lazu - O pagina de Jurnal, 1995

 19 sept 95. Visez că mă atacă un lup, eu însă îl iau la subţioară, îl strîng de gît, îi vedeam botul plin de dinţi. Însă nu mă putea rupe, din acea poziţie. Iar cei de pe margine, impasibili, căci nu le spusesem nimic şi nu bănuiau în ce situaţie disperată mă aflu.
Lidia, din ce în ce mai relaxată şi mai ataşată, în această iubire. Încîntată nevoie mare de fiul Andrei.
Dănuţ M., zis şi Mă Bucur-Obor, ar fi deci inconştientul care întra în brigada artistică de agitaţie, uitînd cîte avusese de suferit taică-său; ba tocmai ca să pară că se dezice de el. Ca acum să-şi dea seama de uşurătatea-ticăloşia-trădarea lui, care a fost a atîtor altora.
Aseară tîrziu dau telefon Angelei să-i anunţ că Adi a reuşit la Drept. Aflu că a făcut o călătorie cu maşina lor tocmai pînă spre Bistriţa-Năsăud, la un nene-ţăran, recomandat de Erika, un ins în cîrjă, într-o căsuţă prizărită, promiscuă, zice ea, care tocmai îi punea la loc unui ţigănuş un picior frînt. Angela intră, prezintă radiografia, acela zice: da, calcaneul, metatarsienele etc., şi una-două i le pune la loc şi apoi o unge cu o zeamă suspectă. Ce mai, colega părea foarte impresionată. Zice: vorbeam cu un specialist. Eu: Dar totdeauna au existat babe care ştiau să tragă şi să pună oasele la loc. Panicată, pentru că medicii vorbeau de operaţie, de şase luni în pat, de recuperare puţin probabilă. Ar fi deci o mare şansă pentru ea.
Citesc Vinea, Ţone vrea un articol, dar nu ajung la poet, e antidiscursiv, deşi se vede bine că oricînd ar putea da o poezie cu cap şi coadă. Lui însă pare să nu-i pese de asta, el are altceva în cap. Dar ce?
24 sept. 95. Duminecă de dimineaţă am revenit de la Satu Mare, fără vreun premiu, spre dezamăgirea lui Ţone. Ce e sigur, e că a avut cel mai muncit şi mai frumos stand, iar editura Vinea a făcut impresie foarte bună. S-a lansat cartea centenară, Moartea de cristal, apoi Cezar Baltag l-a prezentat pe A.T.D., ca mare poet, iar în final N.Ţ. a prezentat-o pe Lidia, citînd din prefaţa lui Mircea Ciobanu, iar Lidia a recitat cinci poezii. La ora 19 a fost un recital de poezie în Catedrala ortodoxă, Ţone a citit Bat clopotele pe strada Antim, bună impresie, iar Lidia a prezentat o parte din spectacolul ei, cu aprecieri ultra.
Vremea nu ne-a răsfăţat, de la Dej încolo ploua în lege. Ne-au cazat la un hotel vechi, elegant, Dacia. Toată ziua de joi am lucrat la amenajarea standului. După decernarea premiilor, am ieşit cu Lidia să ne plimbăm pe dig, spre nord-vest. Doar în haină şi ne cam strîngeam unul într-altul; apoi s-a domolit vîntul, a ieşit soarele. L. a adunat flori galbene de pe malul Someşului; am intrat în vorbă cu un localnic ce stîlcea grozav româna, deşi român; ne-a dat cîteva nuci uriaşe, am admirat lumina pe frunzele unei plantaţii de trandafiri argintii, strugurii brumării din altă vie, în fine culorile cerului ce se limpezea dinspre vest spre est – şi plimbarea asta a fost momentul cel mai sensibil al excursiei. Cîţiva admiratori roiau în jurul Lidiei, alţii care voiau să dea la teatru, o tînără a venit pînă la gară şi pe peron, atrasă de talentul Lidiei ca de un magnet.
Ţ. şi L. erau indignaţi că după recitalul de la catedrală nu am fost şi noi invitaţi la restaurant. N-aveam nici un chef de aşa ceva, le zic, să-i mai temperez, sunt sătul de petreceri cu scriitori de la restaurantul Uniunii; ofensată s-a arătat şi dna Maria Urbanovici, de la Radio Cultural, cu care am mers pînă la uşa restaurantului. A făcut noi înregistrări cu Lidia pentru emisiunea ei. Tot Ţone spune că i-ar mai scoate un volum Lidiei, dar eu îi sugerez să rămînă între noi, ca să n-o scoatem pe Lidia din firesc... Ţone insistă să scoată revista lui de polemici literare, ca să se facă temut, luat în seamă. Îi pare rău că a refuzat postul de la Adevărul şi Dimineaţa, acum n-ar avea probleme cu banii. Cu Goci? îl întreb. Cu toţi de acolo? Tace. E ahtiat după succese, să se bage în competiţii şi să cîştige – fire de luptător. Îi spun: Domnule, eu nu vreau să-i conving de nimic pe aceşti oameni. Nu am nevoie de buna lor părere.
Idee: o schiţă despre un poet ratat, începe să scrie pentru copiii din metrou, face echipă cu Oct. Stoica, acela îi avea în mînă pe toţi cerşetorii. Cei doi fac bani, încep să o ducă bine. Un prieten al poetului bănuieşte ceva, merge pe filieră şi, consternat, constată că era adevărat.
Pe măsură ce sărăcia creşte în ţară, în aceeaşi măsură creşte numărul cerşetorilor şi le merge mai bine cerşitul; omul, sensibilizat, cu milă de propria-i soartă, le dă de pomană. Bătrînul de ieri, care şi-a desfăcut cîrpa cu mărunţiş şi le dădea cîte o monedă de 10 lei fiecărui cerşetor; a coborît la Eroilor, şonticăind, el însuşi mai rău decît un cerşetor… Despre asta să dai mărturie, domnule condeier! În sufletul acelui obidit era mila de sine şi de ceilalţi, credinţa că dacă îi ajuţi pe cei amărîţi te ajută şi pe tine Dumnezeu… 
(din Lamentatiile Uitucului)
Va urma 


ion lazu - Fotografii luxemburgheze...