miercuri, 25 decembrie 2013

Scriitorul zilei: Tristan Tzara, m. 1963  http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/scriitorul-zilei-tristan-tzara-poezii.html
Horia Deleanu, n. 1919  http://ilazu.blogspot.ro/2012/12/scriitorul-zilei-horia-deleanu-poezia.html
Mihai Stoian, n. 1927  http://www.crispedia.ro/Mihai_Stoian


Poezia zilei 
Ion Lazu :  Neîntreruptul cântec.

Cântul continuă. Cine-ar pricepe
De-i pe sfârşite ori abia-ncepe?

Cel ce ascultă nu se gândeşte
Au care-i pasărea ce-l izvodeşte,

Ce-l înfioară şi îl ridică
Când alta zboară sau rece pică.

Codrul e veşnic proaspătă-i zarea
Şi fără istov spune-şi cântarea.

Iar printre triluri ce se-nfiripă
Altul mai meşter se-ndeasă-n pripă.

Toate-n lumină îşi cată partea
Dar jos în iarbă, în umbră,-n tină
Pe cel ce cade l-înghite moartea.

Când bolta-naltă şi ramuri line
În tril tresaltă şi le e bine,

Cine s-audă păsări sleite
Bufnind grăbite în iarba crudă?

8 febr. 2008                    



Lidia Lazu în recital:
eminescu, iaşi:



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1995 
                  4 dec. 95. Luni. De aseară foarte frig, iar în zori, pospai de zăpadă. Ca înainte de prînz să înceapă adevărata ninsoare. Iarnă în toată legea, nu doar în calendar. Andrei şi Adriana la şcoală. În aşteptarea Lidiei, bat Jurnalul la maşină, trecînd de pagina 800.
6 dec. 95. Sf. Nicolae. Ieri viscol mare, Lidia mi se plîngea că pe Istria o săgetau cristale de zăpadă în obraz. Blocaje de trenuri şi maşini. Tatulici inaugurează o nouă emisiune la ProTV: Cincu, fără picioare din 1942 şi soţia sa iubitoare.
Scrisoare de la Felix Sima, felicitări pentru cartea Lidiei, care a ajuns la librăria judeţ Vîlcea. A recitit Ancheta: tulburătoare carte, zice. (Acolo e vorba şi despre el, cu fosta soţie.)
7 dec. 95 .De cîteva luni bune bat la maşină această “cronică de familie” în care, cum se cuvine, totul este redat în stilul “copie după natură”, iar ale fanteziei, fabulaţiei sunt doar golurile, golfurile şi lacunele ce aparţin uitării, oboselii, omisiunii ne-voite.
Tot pentru o discuţie cu Sava: A scrie e mai important decît a publica, atunci cînd nu eşti maniacul faimei, ca Păunescu, de pildă, care confisca textele la cenaclu şi nu vorbea decît el… A scrie pentru a te reconstrui în fiecare zi. Cine, după ce se duce la culcare, trage plapuma peste cap, ca să uite tot şi să o ia de dimineaţă de la zero, nu are şanse să înţeleagă viaţa, acest tabula-rasa sună a pustiu. Or, după o zi de luptă, să te gîndeşti cu ce te-ai ales, să pui de-o parte o idee, un înţeles, măcar o întrebare pentru mîine.
 va urma



Ion Lazu - Luxembourg în Decembrie, IV 
Pont Adolph în ceaţă...
Ne punem în mişcare după acelaşi orar de artişti,  prezentându-ne la masă pe la ora 10, cu aceeaşi glumă de efect: la noi e ora 9... Fratele se declară îngrijorat de faptul că mulţi dintre amicii români cărora le-a telefonat  în legătură cu lansarea mea au spus că nu au primit invitaţia scrisă nici de la ambasadă, nici de la Biblioteca municipală. Astăzi, până să ne trezim noi, a lansat el numeroase invitaţii pe mail, apoi şi telefonic. Vorbeşte cu Marcel K. şi acela îi spune că directoarea-organizatoare este bolnavă, absentează de la serviciu. Asta mai lipsea! Acum fratele, probabil ca să se mai calmeze, vine cu ideea să dăm o fugă în Luxembourg. Dar e cam ceaţă, spune. N-o să prea aveţi ce vedea...Nu-i nimic, e replica Lidiei, în acord şi cu părerea mea, are şi vremea asta farmecul ei. Ajunşi în oraş, parcăm în apropiere de Pont Viaduc şi iute ieşim din parcarea subterană - gândul mă duce  la reţeaua de galerii subterane ale oraşului medieval...deci alte excavaţii în teribila gresie de Luxembourg -  şi imediat suntem în Piaţa Armelor, În stânga avem faţada principală a Palatului Ducal, cu steagurile fluturând în vârful trunului, abia vizibile în ceaţă. Gelu ne spune că palatul este vizitabil în orice moment, fără fasoane, fără ...În Piaţă se fac intense amenajări pentru Crăciun. Roiescu puştanii, turiştii, japonezii cu deosebire...Mişunând, fotografiind şi filmând la nesfârşit. Te ia cu fiori. Ne mişcăm prin faţa Primăriei, a Guvernului, a clădirilor ministerelor, toate tăiate în minunata gresie calcaroasă, gălbuie, era să zic: nemuritoare...dăm ocol unui elegant monument al reginei Astrid, după care, cu un ocol, intrăm în milenara şi impozanta Catedrală Notre Damme de Lux. , pe vremuri mânăstire a iezuiţilor, augmentată în câteva rânduri, devenită o emblemă grand-ducală şi europeană. Avem ce vedea, ce fotografia... Îi spun Lidiei că vitraliile capătă culori minunate atunci când le străbate lumina soarelui; din păcate trebuie să ne mulţumim cu ce ne rezervă o zi mai întunecată...Ieşim spre Pont Adolph, pe terasa Bourbon unde  s-a concentrat standuri asaltate de turişti, în clinchet de bere şi miros de cotlete...Deasupra, printre ramurile marilor arbori, se întrezăreşte o statuie aurie, ridicând o cunună la fel de galbenă. Gelu ne spune că statuia a fost împrumutată de China cu ocazia Olimpiadei de mai an, după care au returnat-o, însă aurită. Chinezii şi ei, lucrează în stil mare, nu spun la cel mai înalt nivel ca să evit aluzia la înîlţimea ameţitoare unde se plasează statuia... Printre oameni în relaxare, răzbatem până la balustrada de deasupra celebrei văi La Petrousse; ar fi de văzut aspecte de mare spectacol; în spate, clopotniţele catedralei, peste vale silueta abia ghicită a Băncii Naţionale luxemburgheze, prezentă şi pe stema vechiului oraş... Facem câteva poze iscusite cu silueta Pont-Adolph, ea însăşi inconfundabilă în tot ce ne-a lăsat Evul Mediu vest-european. Dincolo de splendidul pod în arc urieşesc, fără egal în tot ce-am văzut eu într-o viaţă, se zăreşte lucrarea în desfăşurare a unui nou pod, construit anume pentru a se putea face reabilitarea marelui Pont, inclusiv instalarea unor linii de tramvai.  Mă cam mir, dar pe de altă parrte edilii ştiu ei bine ce fac...Dar câte alte lucrări edilitare observ peste tot, cu rezultatul incredibil că aspectul medieval al oraşului nu are de suferit... La revenirea pe Terasă, dăm de o coloană degrădiniţişti, toţi în costume de Moş Crăciun. Efect irezistibil.


Ion Lazu - Fotografii luxemburgheze