duminică, 29 decembrie 2013

Scriitorul zilei: Radu Popescu   http://ilazu.blogspot.ro/2012/12/scriitorul-zilei-radu-popescu-poezia.html
Ovid Densusianu, n. 1873  http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/scriitorul-zilei-ovid-densusianu-poezii.html

Poezia zilei: Sergiu Mandinescu
AMIN

De-aş avea o aripă de înger
Şi cerneală de bezne,
Poate atunci mi-ar fi mai lesne
Să mă adun din toate risipirile,
Să-mi aştern amintirile
Şi să spun tuturor de ce sânger.

Era o noapte jefuită de stele
La fereastra nădejdii, zăbrele.
La uşa salvării, lăcate,

Iar frunţile noastre palide, înnoptaseră toate.

Când mijlocul nostru a izbucnit ca o flacără, ura
Focul ei a topit într-o clipă
Gând, suflet, aripă,
Toate din tot şi n-a mai rămas decât zgura.

Baroase cumplite spărgeau tăcerea
În cioburi de răcnete mari cât durerea.
Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer.
Martirii mergeau pe ruguri de ger...

Ah! Cum îşi mai holba ochii istoria!
Nu-i venea să creadă că-n geamătul nostru
Scrâşneau Cloşca şi Horia,
Că-n sufletul noastru de nădejde orfan,
Atârnau nojiţele de la opincile lui Badea Crişan.

Ah! Amintirea asta ca o roată mă frânge!
Pe jos erau risipiţi creiţari de sânge.
Plata atâtor şi-atâtor păcate...
Atât de cumplite au fost suferinţele, 
Atât de satanică a fost urgia,
Că mulţi dintre noi şi-au pierdut minţile,
Iar alţii şi-au pierdut veşnicia !

Din cei ce-au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc
Aşijderea lui, aşijderea ţie.
Iată, de pildă, eu umblu, vorbesc,
Dar viaţa mea nu-i, nu-i prietene, decât o moarte vie.

Ah, Doamne! Iată-mă aici în ceasul comorilor,
Îmbrăţişându-mi durerea sub lespezi de patimi şi chin.
Aştept Învierea, aştept Arhanghelul zorilor,
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, AMIN.

(din Remus Radina, Testamentul din morgă, Ed. Jurnalul literar, 2008)


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996 
      7 ian. 96. La această vîrstă, senzaţia că se mişcă tot mai sigur prin sine însuşi, ca într-un loc cunoscut, în care te descurci aprope cu ochii închişi; iar ideile, abia de se iţesc şi le dibui imediat tîlcul, le legi de altele, totul se încheagă, e limpede şi de înţeles. Atîta claritate în mintea lui, de la un timp încoace! Unde era însă fiorul trăirii? neprevăzutul pe care-l întîmpini cu emoţie, sentimentul că pentru prima oară ai dat de acel gust sau înţeles ieşit din zbucium, zbatere, buimăceală, perplexitate, ca mai demult… Claritate, idei limpezi, pregnante, deodată şi multe, legîndu-se în înţelesuri integratoare.  O înţelepciune se instalează, se extinde şi mortifică ţesuturile – un fel de metastază a cunoaşterii. După asta ce-o să mai urmeze?
Scriind în genunchi, asta poate să fie o atitudine, dar abia scrisul pe genunchi este o meserie. Aşa scrie MC în ultima vreme, pe o placă de lemn aşezată pe genunghi.
NU, iată un cuvînt care trebuie scris totdeauna cu literă mare, la începutul frazei. Ca să nu existe confuzii: cei cărora le spunem NU trebuie să nu aibă din partea noastră nici un moment de îndoială sau de false speranţe. Nu, de la primul cuvînt.
Tot o formă de protest este chiar şi refuzul vreunei referiri la Regimul comunist, la puternicii zilei. A rezista prin Poezie şi Adevăr.
D.Alex: Ai auzit ce frază? Eu multe am învăţat de la filmele americane, spunea. Şi acest autodidact îţi vorbea despre S.J.. Perce, Ezra Pound, Faulkner.
Aflu că a murit maica Ioana, gazda mea de la Alexeşti. Cum se mai ruga ea să o ţină Dumnezeu ca să facă parastasele. Şi a luat-o un Dumnezeu hodorogit, sub chip de camion…
La 56 de ani şi cu caninul spart…
De-ale lui Trigorin: MHS îşi face iar reale deservicii la televizor. Scrisul e o taină, domnule, ca orice creaţie sau pro-creaţie. MHS nu simte asta, el se exhibă, spune orice, numai să reţină atenţia concetăţenilor asupra cazului său..
Pe cît de bine ştiu de ce ţin eu jurnal, tot pe atîta mă mir cînd aflu că şi alţii scriu jurnale, deşi îi consideram cu bună memorie.
Notez pentru că mi se pare important şi pentru că am sentimentul că viaţa se petrece aici şi acum şi nu altundeva, altcuiva, altă dată. Or, este altceva mai important decît viaţa?
Curios, mulţi au sentimenul că nu şi-au trăit viaţa, că le-a furat-o cineva. Scriitorul e tentat să dea vina pe scris, pe timpul pierdut cu cărţile citite şi cu ale sale, i se pare că s-a păcălit, că i-a scăpat viaţa printre degete; că talentul l-a trădat, ca o femeie care l-ar fi înşelat tot timpul, fără pic de scrupule, profitînd de credulitatea lui. 
    (din Lamentaţiile Uitucului)
    va urma 


Fotografii luxemburgheze...  

Se anunţă o nouă zi cu soare de decembrie... Deci: spre Luxembourg!
De pe Cornişă, valea Alzette şi perspectiva spre oraşul european



În Ground, pe fundul văii Alzette
Fortăreaţa naturală Luxembourg, Gibraltarul Nordului...

Biserica Sf. Ioan de pe Stâncă
Vitralii, picturi, amvon...

Cazemate, cazemate. Sus, în vechiul burg, biserica Sf. Ştefan, an 986...


                             
Printre culeele pont Viaduc, turla Băncii Naţionale 

Podul Viaduc căţărat pe stâncile gresiei de Luxemburg..

Faimoasa gresie de Luxemburg...

Pont Adolph şi noul pod suplimentar...

O terasă intermediară între Ground şi Oraş

Cornişa...Terase sub alte terase.