joi, 19 decembrie 2013

Scriitorul zilei: Florenţa Albu  http://ilazu.blogspot.ro/2012/12/scriitorul-zilei-florenta-albu.html

Alţi scriitori din Calendar:
Neculai Chirica, n. 1920
Arcadie Donos, m.2000  http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/scriitorul-zilei-arcadie-donos-poezii.html

Poezia zilei: Lidia Lazu


Pasărea noastră de lemn

Cu un singur picior
Cu un ochi şi o aripă găurită
Cu cioc foarte ascuţit
Ridicat către ceea lume

A scos azi un croncănit
De m-a băgat în sperieţi

Am crezut că a venit sfîrşitul lumii
Mai devreme
Şi n-am apucat să mă văd în oglindă
Necum să-mi fac rugăciunea.


În fiecare zi îmi dozez

La milimetru puterile puţine
Îmi aşez greutatea
Pe balansoarul umbrei
Îmi antrenez picioarele miriapode

Nmai că nu izbutesc
Să o străbat pînă la capăt
Fără să dau o raită măcar
Prin celelalte zile   în care
Tot aşa încercasem zadarnic să
Egalizez balansoarul umbrei.


Foşnetul pădurii e ca o chemare

Cu cît te-ndepărtezi de drum
Cu atît e mai puternică mai învăluitoare

Nu-ţi mai lipseşte decît
O lumină difuză   şi ai făcut aripi
Spre lumea largă

Poţi întîlni animale pe care
Nimeni nu le-a mai văzut
Te rătăceşti fără veste
Într-o pădure intensă cum doar în vis

Te vor găsi cercetaşii
Întins între două trunchiuri
Gemene de copac
Uscat ca iasca

Zadarnic vor goli bidoane
De apă peste tine
Degeaba te vor chema
Cu numele om

Vei avea o singură
Mare privire
Îndreptată asupră-ţi.


Prin somn am simţit

Cum pulberea vieţii pluteşte
În jurul nostru
Precum aura îngerilor

Iar noi înghiţim cîte puţin din ea
Cu sfială şi grijă
Să nu se termine   prea curînd.



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1995

(continuare 15 octombrie 1995) Recitesc Muzeul… pentru acea selecţie, cu greu pot reţine 40 poezii din cele 76
Lidia vine de la Şoimu, uimită de culorile toamnei: roşul iederii, galbenul fără nume al copacilor, verdele pluş al cîmpiei…
În cazul Llosa: scriitorul nu poate face abstracţie de politică, altfel scriitura lui devine o activitate excentrică. Or, L. Ulici merge pe ideea de implicare. Subliniază că în Peru situaţia e ca la noi, însă mai grav. Cazul lui MVL e al celui care s-a implicat, a pierdut şi nu vrea să mai revină la politică. Vrea să spună că mai orice scriitor, după 89  a încercat şi a pierdut.. Eu însumi am scris în Luceafărul, Rom. Lit, Dreptatea etc, am văzut că nu au pic de ecou, de eficienţă. Nu am renunţat la punctele mele de vedere, la idei, am renunţat însă la lupta din presă. Poate în cărţi, precum MVL. De fapt concluzia cărţii e foarte amară. S-a autoexilat, prietenii l-au trădat, pactizînd cu adversarul său. A pierdut cu 37-53, ca şi ai noştri. Apoi Fujimori a dizolvat Parlamentul şi Camera constituantă; are totuşi procent de 90 la sută, deşi poporul o duce foarte rău. A dat această lovitură de stat cu acordul SUA şi FMI. Din Peru nu mai poate iubi decît literatura peruană. Îi e teamă şi groază de sărăcie, de gunoaie, de violenţă. MC se arată nemulţumit de preţul mare al cărţii lui Llosa şi de coperta ca de manual de geografie. Fiecare dintre scriitorii prezenţi –şi nu au fost prea mulţi – a sperat că va schimba două-trei fraze cu MVL, dar nu a fost aşa.
MVL: Oricît de lungă şi sîngeroasă a fost experienţa comunistă, eu nu pot garanta că este exclus să se întoarcă. Pentru că în Istorie sunt atîtea lucruri neprevăzute, reveniri şi reculuri, înaintări şi retrageri… Naţionalismul a adus atîta rău, a vărsat mult sînge. La graniţa cu Brazilia au fost masacraţi 3 milioane de oameni. Un mare scriitor, republican, a incitat prin scrierile sale, apoi a recunoscut că a greşit…
Tolstoi avea 13 copii. Se ruşina ce bine trăieşte el şi ai lui. A activat un an şi jumătate în Comitetul anti-foamete,  a înfiinţat 76 cantine fără plată.
     16 oct.95. Bătrîni, desigur, le e greu, se mişcă anevoie, îi doare, nu pot  sta în picioare, nu pot face ce-ar   vrea – dar de ce ursuzi? De unde această silă, această lehamite.  Viaţa nu e un canon, ci un cadou. La 13,30 la Radio R. Cultural Lidia, prezentată ca actriţă şi poetă, recită şapte poezii de octogenarul basarabean Nicolae Coban, într-o emisiune foarte elegant prezentată de aceeaşi Maria Urbanovici, care o mai dăduse cu trei poeme de-ale ei pe 1 oct., în legătură cu acţiunile de la Satu Mare. I-a spus Lidiei la telefon că a fost felicitată de Grăsoiu, de Verona şi de Ioana Diaconescu.
Vine Anişoara, vine Gelu, aflăm că Georgeta se căsătoreşte pe 28 octombrie; sora are bilet de avion pentru 24 oct.
23 oct. 95. Ieri, duminecă fiind, pînă să se scoale ai mei, dau o fugă în parcul IOR să adun frunze de nuc pentru combaterea moliilor.(?) La răscruce văd o băbuţă care cu greu trecea strada. Îmi vine în gînd să-i dau nişte mărunţiş, dar e în urma mea şi sunt cam grăbit. Dacă Dzeu ar considera drept fapte bune şi bunele intenţii, oricît se spune că ele pavează drumul spre iad. În parc, copacii desfrunziţi, afară de doi, mai înapoiaţi, culeg o sacoşă mare. Bate vînt rece. La întoarcere adun şi nişte castane, se spune că şi el sunt bune contra… Cînd colo, aşezată pe-un zid de la colţul trotuarului, văd pe bătrîna cu băţul în mînă. Mă întorc şi-i dau 500 lei. Ochi albaştri, faţa rotundă, ca de moldoveancă. Surprinsă, se închina şi îmi mulţumea. Niciodată nu am timp să mă uit cît trebuie în ochii acestor bătrîni urgisiţi. Ar trebui să am curaj nu numai să-i privesc, dar şi să intru în vorbă cu ei, pe cît s-ar putea. Iată că sunt şi intenţii ratate care au şansa să devină o faptă bună, de duminecă.
Anişoara la noi, mîine în zori o duc la Otopeni; iar mîine seară ne vedem cu Rolls la Inter.
M-am uitat în oglindă
Lumea era strîmbă..
 va urma