Scriitorul zilei: Virgil Mazilescu; consemnări, poezii, fotografii

Scriitorul zilei: Virgil Mazilescu, n. 11 aprilie 1942 - d.
   

Virgil Mazilescu - Vei auzi din nou: Fii inima mea

vei auzi din nou: fii inima mea
simplu: deschizi doar niste canale
care din obisnuinta nu mai duceau nicaieri
apoi iti arzi hainele

o piele febril descheiata
inca om
maine poimaine doar marturia lui poate amintirea
cu haosul ei fratesc: si mai mic urias inima si
asadar asadar devii a doua mea inima
apropie-te

la toate acestea ce vei raspunde? fara un cuvant
vei parasi la noapte orasul
si absenta ta: o cicatrice pe un perete de aer
micsorandu-se din ce in ce

Virgil Mazilescu - Mi-am uitat casa şi numele

Mi-am uitat casa si numele e obositor
sa-ti stii mereu numele pe de rost
o grigore dumitru iulian usa de la intrare
se deschidea inauntru? si ciinele negru al vecinului
spuneti ca musca? si n-ar trebui sa umblu cind e ger
cu capul descoperit prin padurea de aluni? am uitat
am avut destula vreme sa uit din creier pina in degete

aici linga dunare ma inconjoara pasari de tot felul
vrabii giste salbatice specii rare de cocostirci
si iubirea mea pentru ele se deschide
ca un port ospitalier - poate sa vina iarna scitica
voi exista mai departe si voi calatori mai departe: ecou
a doi parinti onesti reverie de lebada
auziti: viata: stele scobind incet cimpia

***

S-a născut la Corabia, ca fiu al unui contabil. Probabil mutările funcţionarului l-au făcut să urmeze şcoala în diverse localităţi. Cujmir, Tr. Severin, Tg. Jiu, Drăgăşani, unde începe şi liceul; îl va termina la Spiru Harte din Bucureşti, apoi va face Filologia: 1959-1964. Profesor în comuna greaca-Ilfov, apoi bibliotecar la ploieşti, devine secretar al Cenaclului Uniunii Scriitorilor, pe vremea când era condus de Miron Radu Paraschivescu. De altfel acesta îl şi debutase, în 1966, în suplimentul Povestea vorbei, al revistei craiovene Ramuri.

Poet trudnic, parcimonios,  scriind dificil şi citindu-şi-recitându-şi la nesfârşit poemele celor câţiva prieteni (onirişti), a apucat să publice doar câteva volume, în cel de al treilea deja reluând poeme din precedentele volume. 

***

Cunoscut mie mai mult din vedere, încă de pe vremea deduturilor noastre, însă păstrând distanţa, mai ales datorită abordărilor de viaţă total diferite, l-am avut în faţa ochilor aproape două decenii, în trecerile mele pe la Restaurantul scriitorilor, pe la redacţiile revistelor bucureştene. În Scene din viaţa literară (1979-1986), în mod firesc, sunt numeroase consemări ale mişcărilor lui Virgil Mazilescu. La rândul său, poetul Grişa Gherghei îl evocă detaliat în volumul său memorialistic Boemi sub dictatură, 2002.

I-am pus o placă memorială la intrarea blocului de 10 etaje din Drumul Taberei, unde a locuit în ultimii ani de viaţă. 

Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale:

4 septembrie 2007: (...)  Trecem de C. Brâncoveanu, pe Izvorul Mureşului, bloc C11; sun la parter, iese dl Petre C., chinolog cu etichetă pe uşă şi câine de mare rasă, ne dă curent, punem placa cât mai la vedere, deşi condiţii nu prea sunt, o viţă de vie se bolteşte deasupra intrării în bloc; aflu că soţia lui Vasile Petre Fati a vândut apartamentul, s-a mutat de aici, cu fiica. Aici aveau două camere, poetul era om de treabă, însă cu patima lui Bachus, strecoară dl. Petre C. Se adunau mai mulţi. Ştie din auzite că pe un astfel de amic l-a găsit nevastă-sa mort în balcon. Iar pe el, cu mulţi câini, deşi şi-a pus primul uşă metalică, l-au furat în timp ce era plecat din Bucureşti, tăind uşa şi deschizându-i toate încuietorile pe dinăuntru. I-au luat tot ce era electonică, plus 150 g de aur, pe care îl regretă cel mai mult.

Ajungem în Giurgiului şi la Bellu, pornim pe Viilor, apoi spre Drumul Taberei, la Moghioroş şi mai departe. Dăm de Valea Ialomiţei 2, caut  scara 4, dar întreb la magazinul alimentar de la scara I, mi se spune să sun la interfon 30, imediat apare administratorul. Un ins foarte bine clădit, a primit adresa, ne dă ajutor, curent de la vecini, o scară mai înaltă, ca să nu ajungă ţiganii la placă; i-l vorbesc de bine pe Virgil Mazilescu, bun prieten cu Nichita Stănescu.  Plecăm înapoi spre Pţa fostă Moghioroş, dau telefon dnei Olăreanu, deşi ora e cam nepotrivită, ajungem prin spatele primei linii de blocuri înalte, dânsa coboară, găsim la vecini o scară, în preajma intrării nu este nici un loc propice, o proptim de perete şi potrivindu-i nişte lespezi de beton la bază, cu oarecare dificultate săltăm placa sus de tot şi o fixăm acolo. Două fotografii cu doamna şi placa pentru scriitorul Costache Olăreanu, săru-mâna! şi plecăm în grabă. De acolo numai pe linia lui 41 până în Pţa Crângaşi, unde ne despărţim şi eu cobor la metrou...

ion lazu: fotografii