Scriitorul zilei: Al. Lungu, n. 13 aprilie 1924 - d. 24 iunie 2008
Al Lungu
Previziuni
Citeşte mai mult: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=680
Ion Lazu: fotografii...
Al Lungu
Previziuni
Prin coasta timpului buimacă
Din sinesi noaptea se adună
Ca o femeie care se dezbracă
Hipnotic sprijinindu-se de lună
Din sinesi noaptea se adună
Ca o femeie care se dezbracă
Hipnotic sprijinindu-se de lună
Din părul ei de năruire oarbă
Omizi si greieri vor ploua mistere
Crescînd pe suflete o iarbă
Cu adieri si rost de alte ere
Omizi si greieri vor ploua mistere
Crescînd pe suflete o iarbă
Cu adieri si rost de alte ere
Din soldul ei vor naste fiare
Nelinistind văzduhul blînd
Ascuns în sugrumata-nsîngerare
A vietilor pierdute rînd pe rînd.
***
Nelinistind văzduhul blînd
Ascuns în sugrumata-nsîngerare
A vietilor pierdute rînd pe rînd.
***
S-a născut la Cetatea Albă şi a suferit toate tribulaţiile refugiilor din Basarabia, aşa încît şcoala primară a terminat-o la Buzău, unde a început şi liceul, după care au urmat peregrinări la Sibiu, Braşov, Cluj, Năsăud, ca sî-şi termine liceul tot la Buzău. Debutase pretimpuriu, la o revistă basarabeană translată la Bucureşti. La Buzău, cu colegul Ion Caraion a iniţiat un caiet de poezie Zarathustra. Nu e eronat a-l încadra la generaţia războiului. În 1945 debutează editorial cu Ora 25, obţinând premiul Ion Minulescu.După instalarea comuniştilor se decide să tacă, îşi va urma studiile de Medicină, devenind un reputat endocrinolog, cu lucrări la nivel academic: Hormonii şi viaţa, împreună cu Ştefan Milcu, 1965. În 1968, Dresoarea de fluturi şi Timpul oglinzilor; alte titluri: Ninsoarea neagră, 1970, Armura de aer, 1973, când se decide să emigreze în RFG. Al doilea Exil. Îşi va continua cariera medicală, însă va fi un militant fervent pentru reunirea forţelor creatoare ale literaturii din exil, ca editor al mai multor reviste: Argo, Galateea. O imensă corespondenţă cu literaţii exilului românesc. Vocaţia prieteniei şi a comuniunii spirituale. Se manifestase şi ca pictor, cu expoziţii încă în ţară fiind. Elegii malteze, 1980, Fuga din privelişti, 1989. În colecţia Ediţii definitive de la Editura Vinea, i-a apărut integrala poetică, Ninsoarea neagră, 2000. În 2001, Pictopoeme, în 2008 , tot la Vinea, Îngerul şi îngera.
Un mare poet, etalând surprinzătoare mijloace de expresie, poate cel mai împlinit poet provenind din Basarabia. Avangardism, ludic, religios, registre multiple, o imaginaţie prodigioasă, în multiple registre, de cel mai ales rafinament. "Rob iubit al limbii ", vindecarea nu şi-o putea căuta decât în poezie, văzută ca o formă aparte de exil.
Citeşte mai mult: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=680
Ion Lazu: fotografii...
Ştefan Milcu...
RăspundețiȘtergereCît de savan-akademik o fi fost, că era mai mult prin deputăţii und meaneuri... Cînd de..., cînd de..., dar mereu de...! Ştiu, că ştiu.
Pe negrişorii ce asudau pe cîmpul savantei sale profesii,abia acuma îi aflu.
Mersi, L'Ami!
Psst!...
RăspundețiȘtergereCe-o vrut să fie piuneza ceia din cerul cu plopi, cînd cu boldu-n sus, cînd cu el'n gios?
Dacă-i chiar piuneză, nu - mersi! -, că nu mi-s ardelean.
De fapt, nici nu mai ştiu ce sunt!
Help, bre!
Nu, nicidecum... ci era un mare pescăruş ce se agita pe deasupra lacului, la ceas de seară. Se tot rotea, cu ţipete şi vîsliri de aripi,intrând în cadru, plecînd, revenind... Un apus prea grăbit, i-am spus - m-a ţinut cineva de vorbă şi apoi am fugit degeaba, soarele se ascundea în spatele înaltelor blocuri...Chestia cu pioneza îmi scapă...
RăspundețiȘtergereSărbători Pascale în linişte şi înseninare. Cele rele să se spele! Alde Lazu
În cealaltă privinţă, e adevărat că Ştefan Milcu se băga peste tot, l-am audiat în cele mai diverse ocazii, mereu conformist. De fapt nu ştiu ce-ar fi putut face, altfel. Cineva trebuia să o facă. Tot aşa s-a băgat şi Demostene Botez, l-am ascultat cu texte mobilizatoare pentru studenţi.Cartea ceea, Hormonii şi viaţă, chiar este foarte temeinică, poate datorată în cea mai mare măsură lui Al. Lungu - o am, am citit-o, m-am pătruns, iată: "...trăim sub constelaţia glandelor noastre endocrine." Etc.
Al. Lungu a fost un om teribil, cu imense disponibilităţi intelectuale, cu multe înzestrări şi frumoase iniţiative. Poate voi scrie altă dată mai aşezat... El îl ştiu de la expoziţia sa de pictură de prin 67-68, de la Simeza, lângă teatrul Nottara. I-am spus asta când ne-am văzut şi mi-a dat autograful, la lansarea celor 2 volume din "Ninsoarea neagră", apărute în condiţii de mare lux, după cum cred că se şi vede. Seria e pe sprânceană şi reia formatul de la Fundaţia Regală. Am fost redactor de carte la respectivele volume, aşa că poezia lui Al. Lungu îmi este îndeaproape cunoscută. Impresie excelentă, o imaginaţie care te ia mereu prin surprindere, ceva prodigios, impresionant, enigmatic, ieşit din ordinea obişnuită - sentimentul că ai a face cu o fire de poet. Iar pe de altă parte, un om atât de blajin, neagresiv, cuminte, dornic de prietenie, de afecţiune, ce mai vorbă, un temperament de basarabean. Eu nu m-am băgat în sufletul lui, era N. Ţone care mereu îi cerea texte, desene, îi monopoliza pe actanţi, îl lăsam să-şi facă rolul de editor ce se bagă pe sub pielea marilor literaţi...
I.Lazu
HRISTOS A ÎNVIAT!
RăspundețiȘtergere"...trăim sub constelaţia glandelor noastre endocrine" ?
Mare Adevăr. Dar descoperirea, constatarea nu aparţine vreunui savant, ci fiecăruia dintre noi, cu minima şcoală a Vieţii. Cum am fost, cum am ajuns...
Ce n-aş da să fiu iar tînăr şi-n glande dotat...
Gheo urcă-n ţug (deci, nu era un Prost rebrenian) cu tot cu straiţe şi ruksac, se tîrîie greu pe culoar, strîveşte bătături şi-ndreaptă cocoaşe şi face fără de ştire mamo şi nasotocmii, dar află la mare noroc un loc liber, Dă cuviincios zîua bună cu sanatate la toţ' şi s-aşează gemînd şi cu-o mare cruce. Dar, n-apucă să-şi termine gestul, că sare ca ars, c-un mare "Tuvlai, Doamnie!"... Duce iute mîna la ... pardon ş-o aduce subt nas cu tăt cu-o piuneză, d-alea perfide, ce numai cu boldu-n sus să pun. Mere la fereastră, o dă jos, dar taman cînd s-o arunce, vede: nicht hinnhausslehnen! sau cum s-o mai scrie... Ridică fereastra la loc, se-ntoarce spăsit, depune pioneza pe banchetă şi s-aşează oftînd: Noa, dacă-i musai, cu plăşere!