Scriitorul zilei: Panait Cerna, n. 25 noiembrie 1881 - d. 8 aprilie 1913
În glas au aiurări de liră,
Pe frunţi – un răsărit de zori;
La şipot, unde poposiră,
S-au adunat privighetori …
Iar zeul dragostei, April,
Din două guri făcea o floare,
Şi fiecare sărutare
O saluta din crengi, c-un tril.
Visând, cei doi îndrăgostiţi
Tot repetau în suflet cântul;
Atunci, din fundul văii, vântul,
Văzând cât sunt de fericiţi,
S-a strecurat în crengi tiptil,
Mişca un ram, zâmbea în soare,
Şi-i îngropa sub colb de floare,
C-un râs zburdalnic de copil.
(Sămănătorul, V, nr 10, 1906)
***
Panait Cerna
April
April
În glas au aiurări de liră,
Pe frunţi – un răsărit de zori;
La şipot, unde poposiră,
S-au adunat privighetori …
Iar zeul dragostei, April,
Din două guri făcea o floare,
Şi fiecare sărutare
O saluta din crengi, c-un tril.
Visând, cei doi îndrăgostiţi
Tot repetau în suflet cântul;
Atunci, din fundul văii, vântul,
Văzând cât sunt de fericiţi,
S-a strecurat în crengi tiptil,
Mişca un ram, zâmbea în soare,
Şi-i îngropa sub colb de floare,
C-un râs zburdalnic de copil.
(Sămănătorul, V, nr 10, 1906)
***
S-a născut în satul Cerna din jud. Tulcea, ca fiu al unui învăţător de origine bulgară şi al unei ţărănci românce. A făcut şcoala primară în satul natal, liceul la Brăila şi a urmat Literele la Bucureşti. Cu sprijinul lui Titu maiorescu a mers pentru studii de literatură germană şi engleză la Berlin apoi pentru filosofie la Leipzig. Acolo s-a întâlnit cu I.L. Caragiale care îl aprecia foarte mult ca filosof, matematician şi meloman, devenit institutorul lui Luki, fiica dramaturgului. Revenea vara în ţară şi ar fi locuit numai în zonele montane, poate în speranţa că ftizia lui se va ameliora. A decedat prematur, la doar 32 de ani, desigur fără să fi putut da decât o idee aproximativă cu privire la disponibilităţile sale creative. Un volum de Poezii, 1910, îl plasează în descendenţa lui Eminescu, a romantismului târziu şi chiar minor.
G. Călinescu îi acordă două coloane în Istoria sa. Regimul comunist l-a resuscitat ca fiind un glas ce cântă durerile celor asupriţi, iubirea de ţară etc. Ediţii de poezii în Editura Tineretului; o ediţie de opere complete, sub îngrijirea lui Valeriu Râpeanu: Floare şi genune, 1968. În satul natal există o casă memorială Panait cerna; există o Bibliotecă judeţeană la Tulcea, un Liceu teoretic la Brăila, o stradă în Bucureşti ce-i poartă numele. Timpul nu numai că şterge urmele, dar mai întâi cerne valorile, le dă celor aleşi o şansă omenească.
Citiţi mai mult: http://www.info-delta.ro/vestigii-istorice-39/casa-memoriala-panait-cerna-58.html
Ion Lazu: Consemnare: Lansarea celei de a doua antologii a revistei Orizont literar contemporan.
Ieri, sâmbătă, înainte de prânz dar şi înainte de Florii, la Rotonda MNLR a avut loc lansarea unei noi antologii, a doua cronologic, a Revistei Orizont literar contemporan. O revistă cu profil mai aparte, reunind poeţi, prozatori, eseişti şi graficieni din mai toată lumea, într-o viziune de multiculturalitate care se exersează deja de trei ani. Pe pereţii Rotondei, fotografii cu Fănuş Neagu, comemorat chiar aici de ziua sa, pe 5 aprilie: manuscrise, corespondenţă, un bust al prozatorului brăilean, inclusiv faimosul "scaun al singurătăţii", un jilţ impresionant, din lemn sculptat în motive brâncuşiene, cu spetează ce se ridică la aproape 2 m de la sol. Printre altele, devenit nu doar titlul unui roman de succes, ci simbol al însingurarii creatorului.
Nu mult diferită era şi situaţia din Rotondă, într-o zi şi într-un moment al ei când tot omul are alte priorităţi. Dar cine a fost să vină s-a înfiinţat, vorba poetului Ion Murgeanu: "Datoria, Conştiinţa!" - inclusiv o echipă de la TVCultural, care a luat interviurile de rigoare. Actanţi: Dl Daniel Dragomirescu, romancier, traducător, editor, Simona Cioculescu, muzeograf, cercetătoare, criticul Gabriel Dimisianu şi poeta Tatiana Rădulescu, iar în sală, printre alţii: poeta Victoria Milescu, poetul Petru Solonaru, graficiana Andana Călinescu, poeta şi actriţa Lidia Lazu, freneticul fotograf Dan Vatamaniuc, dl. ing, Aurel Ionescu, iniţiatorul unui incitant studiu privind nomenclatorul străzilor din Bucureşti (în căutare de editor pentru volumele deja pregătite), câţiva cercetători de la MNLR
Redactorul şef a relatat despre programul revistei, cu apariţie bimensuală, a prezentat conţinutul celei de a doua antologii: un număr de 14 texte ale colaboratorilor din diferite puncte ale globului - şi nu este o exprimare fără acoperire, fiind vorba despre scriitori din mai toate ţările Europei, din America de Nord, de Sud, Africa, Asia... Urmează o secţiune cu 2 dialoguri multiculturale, o a treia secţiune cu 21 de poeţi, cu poeme în engleză, traduse în română, cu un profil cultural, un portret, o scurtă exegeză. Iată un exemplu: Poetul Ion Murgeanu apare cu 3 poezii în română, traduse în spaniolă, în engleză (de Petru Abucean), în franceză (de Elisabeta Isanos) şi un profil cultural în română şi engleză (Daniel Dragomirescu şi Sânziana Mihalache). O secţiune cu opt prozatori, de asemenea din cele mai diferite ţări şi regiuni lingvistice, traduşi în română, în engleză sau în vreo altă limbă de circulaţie.
Dl D.D. ne vorbeşte despre relaţiile cu colaboratorii, despre corespondenţa cu ei, despre difuzarea revistei, dar şi despre sistemul de subscripţii şi abonamente prin care este asigurată apariţia revistei. Ne prezintă un număr de cca 10 volume, primite de la diverşi colabortori din toată lumea, cu referiri la conţinutul lor, la împrejurările în care au fost lansate, la ecourile stârnite de acestea în critică, în media, la cititori. A stăruit pe bună dreptate asupra celui de al doilea volum memorialistic Ocarina de lut, parte a trilogiei Omul ca iarba, apărut la Humanitas în 2011, al scriitorului Mihai Cantuniari, poet, traducător, mentor al revistei pe care o lansăm.
Simona Cioculescu se arată foarte interesată de conţinutul antologiei şi de demersul revistei, în general, în contextul acestei scăderi drastice a impactului cărţii asupra cititorilor. A participat de curând, la Capşa, la o reuniune Pen-Club, în care s-a discutat despre scăderea interesului general pentru literatură datorită faptului că prestaţia criticii de întâmpinare este absolut necorespunzătoare. Ea ar trebui să impună valori, să direcţioneze gusturi, să instituie o grilă valabilă, o scară a valorilor. Din sală, i-am notoficat dnei S.C. că măcar la noi, critica literară şi-a păstrat toate ascendentele, indiferent de prestaţia ei nesatisfăcătoare. Am exemplificat cu rezultatele anchetei iniţiată de revista Contemporanul pentru propuneri de scriitori la Academie. În topul celor 10, se regăsesc nu mai puţin de 6 nume de critici literari, şi doar 4 scriitori de ficţiune: poeţi, prozatori, dramaturgi etc.
Poeta Tatiana Rădulescu, cititoare atentă a Antologiei ce se lansează, a ales să ne vorbească despre temele spre care se orientează scriitorii din întreaga lume, fie ei scoţieni, canadieni, costaricani, peruani, patagonezi, din Insulele Canare, din Senegal, Italia, Bangladesh sau Australia. Scriitorul cu simţul răspunderii, constată Tatiana Rădulescu, se reorientează spre omul umil, aflat în dificultate în confruntarea cu exigenţele vieţii în capitalismul sălbatic, în era consumistă. Sunt trase semnale de alarmă cu privire la reinstaurarea unor aspecte ale celei mai crâncene sclavii, în plin mileniu trei, în spatele celor mai iderutante aspecte ale bunăstării şi civilizaţiei.
Criticul Gabriel Dimisianu se arată foarte impresionat de abordarea de la Revista noastră, considerând că ea reface o parte din strădaniile de pe vremuri ale revistei Secolul XX, care la acea dată a constituit o nesperată şi vitală deschidere culturală spre marile literaturi ale lumii. După Evenimente, acest lucru a fost lăsat la voia întâmplării; în acest context, revista noastră şi Lettre international se străduiesc să acopere un sector neglijat, să militeze pentru integrarea culturală, pentru acea mult visată coexistenţă prin diferenţă. Vorbeşte cu deferenţă despre poetul şi memorialistul Mihai Cantuniari, din care a citit fragmentele apărute la momentul respectiv în România Literară. Din sală, completez aceste informaţii, precizând că era vorba despre fragmente din primul volum memorialistic. Bărbatul şi cele trei morţi ale sale, cele pe care şi Alex Ştefănescu le-a avut în vedere când l-a comentat pe autor. Atrag atenţia asupra traducătorului de excepţie din literatura de limbă speniolă, entuziasmat de Războiul sfârşitului luiii, de Mario Vargas Llosa.
Două tinere colaboratoare ale revistei au dat citire câtorva scrisori şi mesaje de felicitare primite de la colaboratorii din străinătate, cu referire specială la apariţia antologiei ce se lansează acum.
Actriţa şi poeta Lidia Lazu a citit poeme de românul Marius Ştefan Aldea (Eu) şi Moartea unei călugăriţe de brazilianca Oziella Inocencia şi a încheiat cu o prea frumoasă poemă de Tatiana Rădulescu, pe o temă din Rilke, din volumul Soare alpin. Un moment de graţie, a fost comentariul amfitrionului. Aplauze meritate.
Ion Lazu: Consemnare: Lansarea celei de a doua antologii a revistei Orizont literar contemporan.
Ieri, sâmbătă, înainte de prânz dar şi înainte de Florii, la Rotonda MNLR a avut loc lansarea unei noi antologii, a doua cronologic, a Revistei Orizont literar contemporan. O revistă cu profil mai aparte, reunind poeţi, prozatori, eseişti şi graficieni din mai toată lumea, într-o viziune de multiculturalitate care se exersează deja de trei ani. Pe pereţii Rotondei, fotografii cu Fănuş Neagu, comemorat chiar aici de ziua sa, pe 5 aprilie: manuscrise, corespondenţă, un bust al prozatorului brăilean, inclusiv faimosul "scaun al singurătăţii", un jilţ impresionant, din lemn sculptat în motive brâncuşiene, cu spetează ce se ridică la aproape 2 m de la sol. Printre altele, devenit nu doar titlul unui roman de succes, ci simbol al însingurarii creatorului.
Nu mult diferită era şi situaţia din Rotondă, într-o zi şi într-un moment al ei când tot omul are alte priorităţi. Dar cine a fost să vină s-a înfiinţat, vorba poetului Ion Murgeanu: "Datoria, Conştiinţa!" - inclusiv o echipă de la TVCultural, care a luat interviurile de rigoare. Actanţi: Dl Daniel Dragomirescu, romancier, traducător, editor, Simona Cioculescu, muzeograf, cercetătoare, criticul Gabriel Dimisianu şi poeta Tatiana Rădulescu, iar în sală, printre alţii: poeta Victoria Milescu, poetul Petru Solonaru, graficiana Andana Călinescu, poeta şi actriţa Lidia Lazu, freneticul fotograf Dan Vatamaniuc, dl. ing, Aurel Ionescu, iniţiatorul unui incitant studiu privind nomenclatorul străzilor din Bucureşti (în căutare de editor pentru volumele deja pregătite), câţiva cercetători de la MNLR
Redactorul şef a relatat despre programul revistei, cu apariţie bimensuală, a prezentat conţinutul celei de a doua antologii: un număr de 14 texte ale colaboratorilor din diferite puncte ale globului - şi nu este o exprimare fără acoperire, fiind vorba despre scriitori din mai toate ţările Europei, din America de Nord, de Sud, Africa, Asia... Urmează o secţiune cu 2 dialoguri multiculturale, o a treia secţiune cu 21 de poeţi, cu poeme în engleză, traduse în română, cu un profil cultural, un portret, o scurtă exegeză. Iată un exemplu: Poetul Ion Murgeanu apare cu 3 poezii în română, traduse în spaniolă, în engleză (de Petru Abucean), în franceză (de Elisabeta Isanos) şi un profil cultural în română şi engleză (Daniel Dragomirescu şi Sânziana Mihalache). O secţiune cu opt prozatori, de asemenea din cele mai diferite ţări şi regiuni lingvistice, traduşi în română, în engleză sau în vreo altă limbă de circulaţie.
Dl D.D. ne vorbeşte despre relaţiile cu colaboratorii, despre corespondenţa cu ei, despre difuzarea revistei, dar şi despre sistemul de subscripţii şi abonamente prin care este asigurată apariţia revistei. Ne prezintă un număr de cca 10 volume, primite de la diverşi colabortori din toată lumea, cu referiri la conţinutul lor, la împrejurările în care au fost lansate, la ecourile stârnite de acestea în critică, în media, la cititori. A stăruit pe bună dreptate asupra celui de al doilea volum memorialistic Ocarina de lut, parte a trilogiei Omul ca iarba, apărut la Humanitas în 2011, al scriitorului Mihai Cantuniari, poet, traducător, mentor al revistei pe care o lansăm.
Simona Cioculescu se arată foarte interesată de conţinutul antologiei şi de demersul revistei, în general, în contextul acestei scăderi drastice a impactului cărţii asupra cititorilor. A participat de curând, la Capşa, la o reuniune Pen-Club, în care s-a discutat despre scăderea interesului general pentru literatură datorită faptului că prestaţia criticii de întâmpinare este absolut necorespunzătoare. Ea ar trebui să impună valori, să direcţioneze gusturi, să instituie o grilă valabilă, o scară a valorilor. Din sală, i-am notoficat dnei S.C. că măcar la noi, critica literară şi-a păstrat toate ascendentele, indiferent de prestaţia ei nesatisfăcătoare. Am exemplificat cu rezultatele anchetei iniţiată de revista Contemporanul pentru propuneri de scriitori la Academie. În topul celor 10, se regăsesc nu mai puţin de 6 nume de critici literari, şi doar 4 scriitori de ficţiune: poeţi, prozatori, dramaturgi etc.
Poeta Tatiana Rădulescu, cititoare atentă a Antologiei ce se lansează, a ales să ne vorbească despre temele spre care se orientează scriitorii din întreaga lume, fie ei scoţieni, canadieni, costaricani, peruani, patagonezi, din Insulele Canare, din Senegal, Italia, Bangladesh sau Australia. Scriitorul cu simţul răspunderii, constată Tatiana Rădulescu, se reorientează spre omul umil, aflat în dificultate în confruntarea cu exigenţele vieţii în capitalismul sălbatic, în era consumistă. Sunt trase semnale de alarmă cu privire la reinstaurarea unor aspecte ale celei mai crâncene sclavii, în plin mileniu trei, în spatele celor mai iderutante aspecte ale bunăstării şi civilizaţiei.
Criticul Gabriel Dimisianu se arată foarte impresionat de abordarea de la Revista noastră, considerând că ea reface o parte din strădaniile de pe vremuri ale revistei Secolul XX, care la acea dată a constituit o nesperată şi vitală deschidere culturală spre marile literaturi ale lumii. După Evenimente, acest lucru a fost lăsat la voia întâmplării; în acest context, revista noastră şi Lettre international se străduiesc să acopere un sector neglijat, să militeze pentru integrarea culturală, pentru acea mult visată coexistenţă prin diferenţă. Vorbeşte cu deferenţă despre poetul şi memorialistul Mihai Cantuniari, din care a citit fragmentele apărute la momentul respectiv în România Literară. Din sală, completez aceste informaţii, precizând că era vorba despre fragmente din primul volum memorialistic. Bărbatul şi cele trei morţi ale sale, cele pe care şi Alex Ştefănescu le-a avut în vedere când l-a comentat pe autor. Atrag atenţia asupra traducătorului de excepţie din literatura de limbă speniolă, entuziasmat de Războiul sfârşitului luiii, de Mario Vargas Llosa.
Două tinere colaboratoare ale revistei au dat citire câtorva scrisori şi mesaje de felicitare primite de la colaboratorii din străinătate, cu referire specială la apariţia antologiei ce se lansează acum.
Actriţa şi poeta Lidia Lazu a citit poeme de românul Marius Ştefan Aldea (Eu) şi Moartea unei călugăriţe de brazilianca Oziella Inocencia şi a încheiat cu o prea frumoasă poemă de Tatiana Rădulescu, pe o temă din Rilke, din volumul Soare alpin. Un moment de graţie, a fost comentariul amfitrionului. Aplauze meritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu