23 febriarie: Eta Boeriu, n. 23 februarie 1923 - d. 13 noiembrie 1984

 

     

Acuma sau pe urmă

 

Va fi mai greu sau mai ușor pe urmă, 

cînd reci vom îngheța în chihlimbare

cuprinși de umbră, să ne dăm de urmă

decît acum cît încă ne mai doare

surîsul înghețat pe buze, gerul, 

zăpada celuilalt strivită-n mînă

sau cît la sîn ne-atîrnă giuvaierul

acestei inimi caldă ca o lînă, 

acum cît suntem doi și unul

mereu, și istovim aceeași ceară

de bucurii sau prelungim ajunul

iubirii ca să-i prindem gustul iară, 

acum, cînd încolțiți de zile încă

în noi ne adunăm ca într-o urnă

și ne-ncălzim în spuza noastră-adîncă

și ne iubim: acuma sau pe urmă?

 

Risipă de iubire

 

Nu răsucește nimeni amintirea

doar eu ca un cuțit în carne vie

și curge sînge cald. E doar iubirea

din care-am smuls fîșie de fîșie

ca rănile să ți le leg, cînd nedurută

și fără griji mă ofilea deodată

durerea ta - și-n noi cum se sărută

simțeam atunci și-ncet cum se dilată

aceeași spaimă, singura nespusă

aceeași și mereu neadormită, 

a treia noastră soră nesupusă, 

și totuși eu, o, eu nesăbuită, 

mă sfîșiam în zilnică risipă

de dragoste și nu puneam de-o parte, 

o, nu puneam din cîte-am smuls în pripă, 

o singură fîșie pentru moarte.

 

 *** 

Sora poetului Nicu Caranica (vezi prezentarea de pe acest blog / deci mai puţin mă voi referi la familia clujeană de intelectuali cu ascendenţă macedoneană, care a dat academicieni precum Th. Capidan, pictori, alţi artişti). A urmat liceul la Cluj şi Sibiu, cu bacalaureat în 1941, apoi Filologia 1941-1954, luând parte la şedinţele Cercului literar, care în refugiul său sibian reunea cele mai importante tinere talente ale Transilvaniei, din care tocmai ne fusese smulsă partea sa nordică, prin odiosul Diktat de la Viena.

Poetă sensibilă, purtând cu discreţie frumuseţea sa enigmatică, botticeliană, a debutat abia în 1971: Ce vânăt crâng, după care, la răstimpuri, a dat încă trei volume de poezie. Dezordine de umbre, 1973; Risipă de iubire,1976; Miere de întuneric, 1980, reunite într-o antologie postumă, la doar un an de la prea repedea stingere a poetei: La capătul meu de înserare, 1985. O a doua antologie a apărut în 1999.

S-a făcut remarcată mai cu seamă ca traducătoare de mare forţă a marilor italieni, de la clasici la moderni şi contemporani: Divina Comedie a lui Dante Aligheri, a doua traducere, după tîlmăcirea efectuată de George Coşbuc; Leopardi, Petrarca (Canţonierul), Boccacio (Decameronul), Michelangelo (Rime), dar şi Verga, Pavese, Moravia, Castiglione, Vittorini. O antologie de teatru italian, o antologie a poeziei italiene, de la clasici la contemporani, o antologie a poeziei siciliene. Răsplătită nu doar cu premii ale Uniunii Srciitorilor, dar şi cu distincţii florentine, siciliene, toate de înalt prestigiu.

Citeşte mai mult:  http://miscarea.net/geek/article.php?story=20090220035110825

 

 

Alţi scriitori:

Mihail Săulescu,  n. 23 februarie 1888 - d. 30 septembrie 1916

Tudor Măinescu, n. 1892 – d. 15 martie 1977

Romulus Vulcănescu, n. 1912 

Ion Lazu - Imagini...