21 febriarie: Timotei Cipariu, n. 21 februarie 1805 - d. 3 septembrie 1887

 

Fiu de ţarani din comuna Pănătău, la 8 km de Blaj, îşi face gimnaziul, studiile de filosofie, apoi şi cele teologice la seminarul din Blaj, în rit greco-catolic (unitarian), devenind profesor, apoi director al Gimnaziului blăjean, în paralel cu cariera sa clericală, unde avansează până la cel mai înalt post unitarian din Transilvania. Director şi al Tiparniţei diecezane. Posesor al celei mai valoroase biblioteci particulare din Transilvania, cu ajutorul unor relaţii din Bucureşti, Constantinopol şi Cairo. 

Înzestrat cu capacităţi intelectuale uimitoare, precum şi cu aptitudini lingvistice neobişnuite, era cunoscătorul, în afară de româna maternă, a încă 12 limbi străine: greaca, latina şi ebraica, alte limbi europene importante, dar şi limbi orientale: turca, siriana, persana.

Părintele filologiei române. Autor al unor lucrări fundamentale despre limba română, membru marcant al şcolii ardelene, latinist, adept al scrierii etimologice. Luptător neobosit pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania.

 În 1948, desfiinţată fiind biserica greco-catolică, biblioteca lui Timotei Cipariu, lăsată prin testament Mitropoliei Blajului, a fost confiscată şi atribuită Secţiei Cluj a Academiei Române. (Unde a funcţionat, după desfiinţarea catedrei sale universitare, poetul Lucian Blaga). 

A fost un militant activ al românismului din Ardeal, a fost paşoptist, prenumărându-se între cei 10 secretari ai Adunării Naţionale de la Blaj, 1848. A înfiinţat ziare şi reviste, cu grafie latină:  Organul luminărei, 1847;  Învăţătorul poporului, 1848. Reviste de filologie: Arhivu pentru filologie şi istorie, 1867-1872;  a fost primul vicepreşedinte, apoi preşedintele Astrei (Asociaţia Transilvală pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român), unul dintre fondatorii Academiei Române, căreia i-a fost vicepreşedinte.

A publicat lucrări privind istoria textelor biblice, privind istoria bisericii greco-catolice din Transilvania, studii despre limba română şi dialectele ei, studii de crestomaţie, poetică, versificaţie, Principia de limba şi scriptură, 1856. A făcut traduceri de filosofie, inclusiv a tradus o Gramatică a limbii latine. Postum, au apărut: Jurnale de călătorie, un început de autobiografie, jurnale personale, Poezii, Discursuri, Opere, Epistolar, 1836-1877.  Rămâne unul dintre cei mai importanţi cărturari care au edificat cultura română. Pe drept cuvânt, a făcut din Blaj, o Mică Romă, cum a denumit-o, inspirat, gimnazistul Mihai Eminovici,  ajuns la Blaj spre a-şi trece nişte chinuitoare examene...

 

 

Poezia zilei, Ion Lazu

 

Blaj, august 1991

 

Pe malul Târnavei Mari,

De unde cel mai bine se văd

Cele două turle ale catedralei,

în sus de podul Vezei, la nici o sută de paşi

de monumentul din Câmpia Libertăţii,

unde în noaptea de 28 octombrie 1948

şi în nopţile următoare au fost arse

cărţile bibliotecii metropolitane: manuscrise,

incunabule, papirusuri, adunate de Timotei Cipariu,

- Sfântul Timotei al neamului românesc –

documentele permanenţei noastre -                                     

un dezastru mai mare decât războiul mondial,

 

cînd te întorci acasă, adică la căminul de nefamilişti,

eşti nevoit să străbaţi un loc plin de bălării şi deşeuri peste deșeeuri -

Pe lângă care râul se strecoară cu capul în pământ

Ruşinat, astupându-şi ochii şi nasul

şi gura şi sufletul – ca să nu mai ştie de nimic

din această eră a consumismului...

Îl înţelegi foarte bine.

 

Alți scriitori:

Anton Bacalbașa, n. 1865

Claudia Millian, n. 1887