2 febriarie: Ion Marin Sadoveanu, n. 15 iunie 1893 - d. 2 februarie 1964

           

 

Fiul unui medic primar, a făcut şcoala elementară la Constanţa, apoi gimnaziul la Mircea cel Bătrân şi liceul la Sf. Sava, absolvit în 1912. Face studii de filosofie la Bucureşti, continuate la Paris, dar revine imediat după Război. Debutase cu poeme, dar s-a exersat apoi în scrieri dramatice, considerate mai târziu drept exerciţii de stil, căci se orientează spre roman. Din 1926 este inspector al teatrelor, apoi director la Naţionalul bucureştean, până în 1941, când este destituit; devine redactor la Timpul, la Universul. Redevine directorul Naţionalului în 1956.

Principalele opere: Sfârşit de veac în Bucureşti, 1942; Ion Sântu, 1957;  Taurul mării, 1962. S-a ocupat de  cronica dramatică, a ţinut conferinţe, a tradus din marii clasici. Opera sa de căpătâi rămâne Sfârşit de veac..., mereu reeditată, în tiraje de masă, căci impecabilă stilistic, din lumea burgheziei în ascensiune, însă cu pregnantă culoare a capitalei acelor vremuri; cu un memorabil personaj Iancu Urmatecu. Ion Sântu continuă relatarea din precedentul roman, în primele decenii ale veacului XX, cu prelucrarea a numeroase elemente autobiografice.

 

  

I-am pus placă memorială în str. Dem. Dobrescu nr. 15, sector 1 (bloc Wilson)

 

Poezia zilei:

Mircea Petean, n. 2 februarie 1955 

   

  

xxx ce faci acolo ce întuneric – am poftă de scris atunci du-te şi scrie şi lasă-mă pe mine să dorm iar când mă voi trezi să-mi fie gata cafeaua – ai priceput mai încape vorbă cuvântul tău e Lege pentru mine eu sunt deja la a doua pianul lui Chopin îmi cântă din somn brusc m-am desfăcut iar în lumina dimineţii de început de noiembrie ciorile zboară întins de la Vest la Est invers de cum fac românii carevasăzică exodul lor nu încetează deşi ba unul ba altul singuri sau în cuplu se-ntorc să moară aici cu râul copilăriei la căpătâi cu dealul cu fuiorul la picioare şi ramul de stejar deasupra capului aleleu măicuţă aleleu tăicuţă moale şi frumos mirositoare-i sfânta şi-nierbata strâmta potecuţă-a dorului xxx şed într-un colţ de bucătărie şi mă uit la tine cum calci vorbind întruna călcătorul lunecă pe cămaşa încreţită purtat măiestru de mâinile tale dibace cuvintele se preling de pe mierea buzelor sub atenta supraveghere a ochilor tăi mai strălucitori ca oricând nu mi-ar părea nici un pic rău de-ar fi să pier acum singurul regret poate ar fi că mor în sol străin xxx scriu de câteva ceasuri dar ce zic – scriu de câteva zile ce spun eu – scriu de câţiva ani dar adevărul e că scriu de mai bine de-o jumătate de veac neîntrerupt scriu la drept vorbind scriu de când mă ştiu şi mi-e frig – Ana – lasă-mă să mă ghemuiesc lângă tine mi-e frig de parcă-n vălurile umede şi reci ale primei dimineţi din viaţa lumii mi-ar fi înfăşurat trupul gol-goluţ

 

Alţi scriitori:

C. Rădulescu Motru, n. 1868

 I.C. Visarion, n. 1879

N. Beldiceanu, m. 1896

C. Prisnea, n. 1914

Mircea Petean, n. 1955

Dragoş Morărescu, m. 2005