16 febriarie: Nicolae Carandino, n. 19 iulie 1905 - d. 16 februarie 1996

     
    

 

Brăileanul cu ascendenţă grecească (tatăl medic), trăindu-şi copilăria şi adolescenţa în protipendada cosmopolită a Brăilei, şi-a făcut liceul în oraşul natal, apoi Literele la Bucureşti, avându-i profesori pe Iorga, Pîrvan, Densusianu, Micescu, Nae Ionescu; a făcut un doctorat după 3 ani de studii la Paris. Gazetarul în deplinul înţeles al termenului, spunându-şi opinia cu tot curajul, s-a ilustrat în Interbelic drept cronicar dramatic şi de artă plastică. A fost internat în 1943 în lagărul de la Tg. Jiu, alături de Victor Eftimiu, Zaharia Stancu, Arghezi etc. Fire de om al cetăţii, luptător, incomod, mereu militând pentru democraţie, ţărănist din convingere, l-a urmat nedezminţit pe Maniu, inclusiv în detenţie la Sighet, unde l-a servit în continuare pe liderul ţărănist.

9 ani de detenţie, apoi domiciliul obligatoriu în Bărăgan (Bumbăceşti, Rubla), sate noi, ridicate de "titoişti". I se oferise paşaport pentru Grecia, însă a refuzat. Revenit în publicistică după 19 ani de recluziune. Avea un foarte acut simţ al valorii şi considera numirea sa la direcţia Naţionalului drept supremul loc în cultura română, obţinut prin luptă. Cum a fost şi director timp de 3 ani al ziarului ţărănist Dreptatea. Recunoscut ca autoritate în gazetăria vremii, a fost vicepreşedintele societăţii ziariştilor, 1938-1944.

A scris despre Darcle, 1939, despre mari vedete ale scenei. Memoriile sale, Nopţi albe, zile negre, 1992,  au circulat mai întâi în samizdat. Traducător din franceză dar şi din greacă. Personaj ce nu putea fi trecut cu vederea în lumea literară, la restaurantul Uniunii...

 

Citeşte mai mult:

http://www.memoria.ro/?location=view_article&from_name=Interviuri+din+presa%2C+carti%2C+colectii+personale&from=bG9jYXRpb249YXJ0aWNsZXM%3D&cid=162&id=1175

*

I-am pus placă memorială în str. Hristo Botev nr. 22. Pe fațada aceluiași imobil preexista o placă memorială pentru Onisifor și Octavian Ghibu. Imaginea casei apare şi în albumul  Literaturile Bucureştiului, ed. MNLR, 2010.

 

 

 

Poezia zilei, Ilie Constantin, n. 1939 - 5 febr. 2020

     

 

 

Neguţătorul de săbii

I.

Demult, într-o cetate fără vreme

Trăia un om ciudat, un neiubit,

Pe care-l pomeneau cumplit blesteme

Şi bănuieli îl ocoleau cumplit.

 

Neguţător de săbii şi pumnale,

Străin de toţi, însingurat, uituc,

Prin larme de bazar călca agale

Cu urme tăinuite sub papuc.

 

Şi faţa lui se întorcea-n uitare,

Fără de văz, în sine navigând,

De parcă asculta fără-ncetare

Rostit de mii de voci acelaşi gând.

 

La început cătare-avu destulă

Negoţul lui, şi nesecat dever,

Jur împrejur cetatea nesătulă

Cerea surâsul spadelor, sever.

 

Şi luptători pieriseră-n tăişe,

Copiii celor morţi creşteau bărbaţi.

Doar omul cu privirile piezişe

Sta neschimbat prin mulţii ani schimbaţi.

 

Din vârsta lui oprită, nefirească,

Un cerc de teamă se lărgi treptat

În preajmă, năzuind să se lărgească

De parcă timpul s-ar fi depărtat.

 

Ei blestemau fiinţa lui, neruptă

De nici-un semn şi fără-ncovoieri

Şi-l bănuiau de mult că se înfruptă

Din roade care nu cresc nicăieri.

 

Şi ce putea să fie acea hrană

Ce-l veşnicea? Nu anii lungi, rămaşi

Din vieţi de tineri fără de prihană

Adăugaţi la viaţa lui – urmaşi ?

 

…Sta printre panoplii neguţătorul

Rememorându-şi straniul destin.

Trecutul se-ncâlcea cu viitorul

Şi însuşi se pândea ca pe-un străin.

 

 

Scribul subteran

Dintr-un garaj subpământean din Paris

 mă uit la cer

şi-mi vorbesc într-un amestec de limbi

ca un aievea turn al lui Babel.

Iată-mă sub cerul cel mai nebun

cel mai nestatornic din lume,

unde norii au ancore lungi -

aruncate la întâmplare, ele se înfig

adânc în inimă, pe totdeauna.

Visele nu vor să mă urmeze,

zăbovesc în trecut.

Totul mă sfâşie aici, trecutul

e o fiară la pândă, care tot sare

spre săracul, subteranul şi bolnavul de orgoliu -

aiuritul scrib în aşteptare.

 

(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)

 

Alţi scriitori:

C. Stoiciu, n. 1939

Mihai Grămescu, n. 1950

Victor Torynopol, m. 1985

Victor Kernbach, n. 14 oct. 1923 -  m. 1995