consemnări, poezii, eseuri

joi, 7 septembrie 2023

7 septembrie: Camil Baltazar, n. 7 sept. 1902 - 27 aprilie 1987

Fiu de cherestegiu evreu din Tg. Neamţ, poetul, pe adevăratul nume Leibu Goldenstein, născut la Focşani (sau în altă localitate vrânceană), a făcut patru clase de liceu în particular, la Focşani şi Brăila, după care a fost frizer şi a început o activitate gazetărească, dusă până la sfârşitul vieţii. A debutat la Sburătorul, în 1921, după care a fost redactor şi colaborator la multe din revistele vremii, secretar de redacţie la România literară a lui L. Rebreanu; a scos Tiparniţa literară, împreună cu P. Comarnescu, 1928-1929. Poet, traducător, memorialist. Poetul preferat de Eugen Lovinescu, la Cenaclul Sburătorul, unde îl asculta cu pioşenie, cu ochii ridicaţi în tavan, după cum scrie Şerban Cioculescu în ale sale Amintiri. Într-adevăr, marele critic îl considera pe C.B. "cea mai pură expresie a simbolismului nostru de esenţă muzicală". Însă îndeobşte critica literară i-a acordat credit la primele volume, pe linia lui Petică, Bacovia şi Maniu, ca următoarele volume să coboare estetic, presărate cu improprietăţi de limbaj - ceea ce e de mirare la un secretar de redacţie... După venirea comuniştilor, a scris poezie angajată, reportericească, lucru vizibil chiar din titlurile volumelor. Mai interesante rămân evocările şi aminitirile din lumea literară. Traducerile sunt eclectice, unii mari scriitori precum fraţii Mann, Bernard Shaw, Erick Maria Remarque, D.H. Lawrence sunt amestecaţi cu scriitori de succes imediat.

Opera literară: Vecernii, 1923; Flaute de mătase, 1924; Reculegeri în nemurirea ta, 1925; Biblice, 1926; Strigări trupeşti lângă glesne, 1927; Cina cea de taină, 1929; Poeme vechi şi noi, 1931; Întoarcerea poetului la uneltele sale, 1934, cu portretul autorului, realizat de Miliţa Petraşcu; Tărâm transcendent, 1939, ulterior Tărâm pur; Poeme de zodie nouă, 1947; Nespus de dragă mi-i fiinţa omenească, 1956; Soare pe zăpezi, 1956; Versuri, 1957; Violoncel solar, 1972; Glorie iubirii, 1973; Evocări şi dialoguri literare (memorialistică), 1974; Nobleţea plaiului natal, 1976; Din romanul existenţei mele literare, ediţie şi prefaţă de Florentin Popescu, 2004

Citeşte mai mult: http://www.autorii.com/scriitori/camil-baltazar/

Poezia zilei, Camil Baltazar

Tălăngi obosite

Toamna, ca o vițelușe bolnavă,
pe care o duc stăpânii răi la tăiere,
a luat calea codrului, pojghețuit și cangrenat de tăcere.

Presimțind însă că umbletul ei
va trezi din somn frunzele căzute,
a mugit, dureros și prelung,
înfiorând borangicul clipelor stătute;

apoi, cu ochii-mpotmoliți de lumina roșcovană
a clipit, mâhnit, din pleoapele, de lacrimi spălate,
și-ngenuchind, blajin s-a rugat
pentru odihna frunzelor picate.

Soarele i s-a-mpleticit în cornițele mărunte,
copacii cu ramuri ostenite dureros au tăcut,
iar vițelușa și-a-ntins trupul, dornic de somn veșnic
și pentru ultima dată a gemut.