22 septembrie: Alice Botez, n. 22 sept. 1922 - d. 27 oct. 1985
Slătineancă prin naştere, familia s-a
mutat la Bucureşti, iar tatăl a murit pe când copila avea doar un an. A locuit
cu mama, mătuşa şi bunica în casa bunicilor, pe Uranus 24, imobil demolat în
1984, când a primit spaţiu locativ în str. Paris. A făcut şcoala nr. 3 de fete,
apoi liceul Regina Maria, terminat în 1932, în acelaşi an s-a înscris la Litere
şi Filosofie (secţia Logică şi psihologie) pe care a absolvit-o în 1938, după
care a avut activitate didactică la Filologie apoi la Fizico-matematicile din
Universitatea Bucureşti. Doi ani profesoară la Comana-Ilfov. Carieră stăvilită
în 1945, când devine bibliografă la Bibliotaca Centrală de Stat. O poliomielită
din copilărie, un TBC osos, au fost cauzele unei vieţi retrase, marcată de
mari privaţiuni. A cunoscut mari personalităţi ale vremii: Nae Ionescu; Octav
Onicescu, Paul Constantinescu, Marieta Sadova, Clodi Bertola, Mariana Şora, Ion
Murnu, Mihail Sebastian, Al. Paleologu, în afară de generaţia criterionistă ca
atare.
Debutase în 1942 publicând fragmente din
lucrarea de licenţă, Structura.
A ţinut câteva luni, la sfârşitul lui 1940, cronica literară la revista Vremea,
în lipsa lui Paul Constantinescu. În 1944 a publicat în reviste o povestire
fantastică - şi a lucrat la viitorul roman Iarna
fimbul, apărut peste aproape un sfert de veac, în 1968.
Din referinţe şi fotografii deducem că s-a
mişcat în cercul scriitorilor criterionişti: Eliade, Cioran, Ionescu, Ţuţea,
Vulcănescu, Pandrea, fraţii Acterian, care referă despre personalitatea Alicei
Botez şi cu care apare în fotografii de grup. A fost prietenă cu Jeni Acterian
şi recent au fost publicate scrisorile de la şi către Jeni Acterian. A fost studenta
preferată a lui Nae Ionescu, acesta a propus-o pentru o bursă în Germania,
izbucnirea războiului a zădărnicit iniţiativa. A redactat împreună cu alţi trei
discipoli, cele 4 volume Metafizica şi Logica de Nae Ionescu. S-a căsătorit în
1953 cu artistul plastic Constantin Bulat, care a decedat în 1975 şi căruia i-a
editat un album de artă. În Istoria lui G. Călinescu nu este menţionată, pentru
simplul fapt că la 1941 încă nu-i apăruse nicio carte. N. Manolescu o citează
la Autori de dicţionar, p. 1396 şi încă o dată, în legătură cu memorialistica
lui Jeni Acterian, cu care ocazie despre A. B., citând-o chiar pe autoare, o
prezintă ca "lipsită de tentaţia vieţii” şi că "nu ştie să fie intimă
spiritual", p. 1425. (În presa vremii au mai scris criticii: Dana Dumitriu, Mircea
Iorgulescu, S. Damian, Mihai Ungheanu...).
Mai generos, Marian Popa, reluând şi
completând textul din Dicţionarul 1977, o prezintă la secvenţa
privind reconsiderarea, de prin 1955, a unor scriitori afirmaţi încă înainte de
44, în cazul A. B., apariţia abia în 1968 a volumului Iarna fimbul, publicat cândva
în reviste (1944). Ar fi vorba despre concentrarea autorului asupra unui moment
din istorie, asupra unor personaje mai mult sau mai puţin conturate şi care
sunt folosite ca pretext pentru o scriere parabolică, din care se deduc
similitudinile şi aluziile la timpul prezent. Ar fi vorba despre "romanul
de epocă", însă folosit ca pretext pentru "meditaţia interioară,
pentru problematizarea condiţiei omului în istorie ca factor, element,
instrument în mecanismul puterii". "Se scrie istorie apocrifă, se
construiesc parabole, în vederea unor similitudini inteligibile", p. 125.
În următoarele cărţi, după acelaşi MP,
autoarea nu se îndepărtează prea mult de acest fel de abordare cu pretext
istoric, de fapt cu trimitere la situaţii de la sfârşitul războiului, care ne-a
adus dominaţia sovietică. Personajele, în cazul Iarna fimbul sunt generaţii succesive ale unei
familii bizantine cu trei ramuri, în care e de dedus şi o filiaţie italiană,
victime ale fascinaţiei destinului, căci Prezentul este programat în trecut; el
ţine şi de profilul genetic al descendenţilor unei familii, unde ciclicitatea
destinelor va fi determinată de similitudini caracteriale. Pădurea şi trei
zile, situată în ultimele trei zile ale războiului, prezintă moartea a trei
fraţi într-un oraş asediat, poate Sibiul, poate o cetate ipotetică, asediată de
istoria implacabilă. Dioptrele este
un poem dramatic despre Dimitrie Cantemir însoţindu-l pe ţarul Petru I în
campania caucaziană. Eclipsa,
o parabolă, apare în acelaşi an 1979 cu Emisfera
de dor, fabulaţie plasată la sfârşitul războaielor daco-romane, personajul
principal fiind Hadrian, nepot al lui Traian, participant la ostilităţi şi care
intenţionează să scrie, aşa cum înaintaşii consemnaseră campaniile lor, despre
daci, despre virtuţile unor învinşi dar şi despre necesitatea unei perioade
nonbeligerante, nedestructive, în vederea construcţiei vieţii. În 1985 autoarei noastre îi apare Insula
albă, iar în 2001 jurnalul autoarei: Cartea
realităţilor fantastice, de
fapt o scriere din anul 1937, primele poeme eseistice-filosofice, apoi
jurnalul de idei din anii 1945-1946. În acest titlu avem cheia scrierilor
Alicei Botez. Un scris cu înalte virtuţi stilistice, foarte sofisticat,
elaborat îndelung, de un autor avizat în problemele de istorie, de filosofie şi
până la urmă şi în cele de scriere modernă. După Marian Popa, chiar nivelul
superior al viziunii şi construcţiei a constituit un obstacol în receptarea critică a scriitoarei.
Opera literară: Iarna
fimbul, 1968; Pădurea
şi trei zile, 1970, roman poetic; Dioptrele
sau Dialog la zidul caucazian, 1975, poem dramatic; Emisfera de dor, 1979,
roman istoric; Eclipsa, 1979, parabolă; Insula albă, 1984,
povestiri; Cartea
realităţilor fantastice, 2001, jurnal.
Citeşte mai mult:http://ro.wikipedia.org/wiki/Alice_Botez
http://www.curteaveche.ro/Cartea_realitatilor_fantastice_Jurnal_-3-6
http://www.observatorcultural.ro/JENI-ACTERIAN-SCRISORI-INEDITE-CATRE-ALICE-BOTEZ*articleID_856-articles_details.html
http://www.observatorcultural.ro/Biografie-Alice-BOTEZ-%281914-1985%29*articleID_12884-articles_details.html
http://www.observatorcultural.ro/Biografie-Alice-BOTEZ-%281914-1985%29*articleID_12884-articles_details.html
Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale
2 mai 2007: (...) Ajung în Pţa Victoriei şi repede
în strada Paris nr. 20, pentru Alice Botez, despre care aflasem de la o emisiune
nocturnă radio că era strănepoata lui Petrache Poenaru, născut la Tr. Severin.
Sau va fi fost vorba despre altă scriitoare? Acum există o fundaţie culturală
A. B. . Vorbisem la telefon cu Sorin Vieru, apoi cu Manuela Vasilescu,
încercând să leg nişte fire răzleţe ale vieţii noastre culturale urgisite din
anii ciumei roşii. Arestată şi închisă între 1948 şi 1952, cu grupul Lucreţiu
Pătrăşcanu. Tragic - și rușinos totodată! A trecut prin veac împreună cu Cella Delavrancea, Jeni Acterian etc.
Aşa cum mi se descrisese, o casă ieşită mult pe trotuar, cu intrarea spre
curtea din dreapta. Acum o firmă, mai multe firme, că doar suntem în coasta
guvernului, într-un cartier ultra-procopsit; intru, vorbesc, ajung la şef, îmi
dă acordul, îmi dictează mobilul. A. B. a trăit aici în ultimii doi ani de
viaţă, după ce au demolat-o din Uranus, unde locuia într-o casă cu grădină.
Haig şi Arşavir Acterian, H. Y. Stahl. Cum a murit: a tras-o pe scări câinele
pe care voia să-l scoată la plimbare, acea cădere cauzându-i moartea. Auzisem
ceva de acest gen... Mă uit cu mare atenţie la scara interioară pe care va fi
coborât scriitoarea. O scară ca toate scările, ai zice, cu balustrada de
rigoare. Scara vieţii şi scara morţii.
Imaginea casei din str. Paris, 20 se află
și în albumul Literaturile Bucureștiului,
MNLR, 2009.
Alţi scriitori:
Eugenia Tudor, n. 1930
Augustin Buzura, n. 1938 - d. 10 iulie 2017
Ne-a părăsit sculptorul Mihai Caranica !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu