10 septembrie: Mihail Sabin, n. 25 aug. 1935 - d. 10 sept. 1978

 

        

 Bucovinean din Cernăuţi, probabil refugiat împreună cu familia în timpul războiului, pe adevăratul său nume Mişu Sachter, fiu al unor funcţionari evrei, viitorul poet şi dramaturg a făcut liceul de mecanică la Giurgiu,  absolvit în 1953, Filologia la Bucureşti, secţia română-germană, licenţa în 1957, devenind profesor la liceul G. Bacovia din Bacău, între anii 1957-1962; metodist la Casa de Cultură  până în 1964, redactor la revista nou înfiinţată Ateneu, 1964-1974 după care a trecut ca director adjunct la Teatrul Dramatic George Bacovia. 

A debutat cu poezii într-o culegere de versuri a Casei de Cultură, a scris cronică dramatică în Ateneu, uneori sub diverse pseudonine, a publicat câteva volume de poezii şi a scris piese de teatru, dintre care doar două i-au fost puse în scenă, la bacău, anbele postum: Totul într-o noapte şi Arena cu paiaţe, 1977/1978. Cardiac, a murit prematur. Colegii de la Ateneu i-au editat la Iaşi o selecţie Despre apusul soarelui, ediţie îngrijită de Sergiu Adam, prefaţa de G. Bălăiţă.

A început cu poezii frenetice, a continuat cântând melancolia anilor tineri şi plini de idealuri care au dezamăgit, în ultima fază a îmbinat tonul elegiac cu sarcasmul, cu jocul de măşti, o ironie şi o teatralitate care îndreptăţeşte caracterizarea criticului Gh. Grigurcu: o îmbinare a teatralităţii lui Emil Botta, a protocolului lui Radu Stanca şi a ironiei lui Emil Brumaru.

 

Opera literară:  Întreţinerea focului, Bucureşti, 1968; Îngerul şi măscăriciul, Iaşi, 1970; Arena cu paiaţe, Bucureşti, 1972; Pasărea medievală, Iaşi, 1973; Despre apusul soarelui, ediţie îngrijită de Sergiu Adam, postfaţă de George Bălăiţă, Iaşi, 1977

 

Citeşte mai mult:  Mihail Sabin - Melancolia unui vizionar

 http://www.crispedia.ro/Mihail_Sabin

 

 

Poezia zilei, Mihail Sabin

 

Inima

 

Multă lume a trecut prin inima mea,
sprijinindu-şi umerii de pereţii ei.
Bărbaţi cu profilul sever care se simt ca acasă
pe şantier şi pe mare, melancolici
pentru fiecare iubire arsă, gânditori
pentru fiecare aramă a toamnei.
Femei frumoase odihnindu-se simplu
în culoarea acestor bărbaţi.
Astfel eu am devenit un oraş de inimi,
o ritmică încrucişare de drumuri.
Seară de seară, după retragerea aăeşpr.
oamenii vin către inima mea. 

 

 

Trece astrul furtunii prin mahala

 

 Trece astrul furtunii prin mahala 

 răsturnând podurile de peste apa amară 

 pocnesc din încheieturi păpuşile de seară 

 şi din trenul speranţei cade cineva. 

 Risipă şi umilinţă într-un târg de gips 

 Bacovia martorul urlă la lună 

 ca Paganini cîntând pe o singură strună 

 în zodia întâiului apocalips. 

 Apoi o pauză cât un tratat de istorie şi vechile nume dispar 

 de sub nuci e vremea prietene să speli şi să-i usuci toate 

 rufele infectate de glorie.

 

 

 Plouă cu sfinţi bizantini în oraşul de toamnă

 Plouă cu sfinţi bizantini în oraşul de toamnă

 ziua de ieri se strecoară sub nori străvezii 

 trec funcţionari apretaţi şi salută o doamnă 

 ridicând înspre cer respectuoasele lor pălării. 

 

 Juriştii aleargă-n instanţă către orele  

 când certitudinea umple cu zâmbet făpturile lor

 inspectorii curg pe teren în căutare de fapte

 tranzistoare de toate mărimile intră în decor.

 

 Numai poetul provinciilor imploră destinul 

 care se ştie nu vrea să se lase mituit 

 în sufletul său impermeabil se scutură crinul 

 iar pe ecrane apare cuvîntul de graţie: Sfârşit. 

 

 

Alţi scriitori:

Antioh Cantemir, n. 1709

Liviu Călin, n. 1930

Eugen Evu, n. 1944 

Ion Lazu - nepotul, bunicul, Placa centenară...

 

Portret de C. Popovici