Lidia Lazu - recital Blaga ”Izvor sonor”:
trăim sub greul văzduhului:
Dacă lumina ar putea cânta:
Bucureştean dintr-o familie de evrei, s-a format în anii de mişcare legionară, deci a militat pentru drepturile evreilor. Eliminat din liceul Mihai Viteazul în 1940, nevoit să-şi continuie învăţătura la un liceu pentru elevi evrei, apoi s-a înscris la medinică, tot pentru studenţi evrei, dar abandonează după 2 ani. Cu venirea sovieticilor, a fost mereu în înalte funcţii politice, apoi şi administrative, tot mai înalte. Demascat el însuşi într-o şedinţă publică din 1958, pentru deviaţionism, totuşi cu greu a renunţat la utopia comunistă. A făcut Filologia din Bucureşti, licenţiat în 1948, iar din anul următor a început o carieră universitară ce nu s-a oprit nici după decembrie. Doctoratul în 1971, profesor la catedra de literatură română, şef de catedră, şef de secţie şi la institutul Călinescu, a deţinut funcţii în ministerul Învăţământului, la Direcţia editurilor, la Studioul Cinematografic Bucureşti, iar după 1990, din nou ministru adjunct la Cultură, a continuat ascensiunea profesională, a devenit preşedintele Asociaţiei de literatură comparată, a participant la nenumărate congrese ştiinţifice de profil filologic, înainte şi după 1990.
A debutat încă în 1946, iar editorial în 1962, cu Studii de literatură română modernă. Critic şi istoric literar, cu deschidere spre comparatism, teoria literaturii şi studii interdisciplinare. De curând a apărut o carte de convorbiri ale mai tânărului Daniel Cristea Enache şi PC, carte ce se bucură de un mare interes din partea criticii.
Opera literară: Curs de istorie a literaturii române moderne (în colaborare cu D. Păcurariu), Bucureşti, 1962; Studii de literatură română modernă, Bucureşti, 1962; Anton Pann, Bucureşti, 1964;
De la Alecsandrescu la Eminescu, Bucureşti, 1966; Originile romantismului românesc, Bucureşti, 1972; Oamenii începutului de drum, Bucureşti, 1974; Conceptul de istorie literară în cultura românească, Bucureşti, 1978; Regula jocului, Bucureşti, 1980; Itinerar printre clasici, Bucureşti, 1984; Introducere în teoria lecturii, Bucureşti, 1988; Aproapele şi departele, Bucureşti, 1990; Semnele vremii, Bucureşti, 1995.
Antologii, ediţii: Documente şi manuscrise literare, I-V, Bucureşti, 1967-1985 (în colaborare); Gândirea românească în epoca paşoptistă, I-II, introducerea editorului, Bucureşti, 1969 (în colaborare cu Mihai Zamfir); Reviste literare româneşti în secolul al XIX-lea, prefaţa editorului , Bucureşti, 1970; Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870), introducerea editorului, Bucureşti, 1976; „Propăşirea". „Foaie ştiinţifică şi literară", Bucureşti, 1980 (în colaborare cu Mariana Costinescu şi Petre Costinescu); I. Heliade-Rădulescu interpretat de..., introducerea editorului, Bucureşti, 1980; Scrieri literare inedite1820-1845, prefaţa editorului, Bucureşti, 1981 (în colaborare cu Petre Costinescu şi Andrei Nestorescu).
Alexandru Ecovoiu (n. 3 noiembrie 1943)
(pentru detalii privind biografia, opera, receptarea critică, premii, traduceri, vezi Google, vezi Wikipedia)
În rubrica pe care o deschid azi, consemnez excelenţa prozelor, nu multe dar impecabile stilistic ale lui Alexandru Ecovoiu, scriitor mai tânăr (decât subsemnatul!) unanim considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii româneşti actuale. I-am citit cărţile, l-am admirat colegial, drept pentru care l-am invitat să vorbească la lansarea, în 2002, a romanului meu Veneticii, unde şi-a început spiciul cu fraza: "Totul este dramatic în acest roman, iar adeseori chiar tragic!".
Pe cel de al patrulea roman al său mi-a dat acest autograf: „Dlui Ion Lazu, condeier sensibil, profund, preţuirea mea. 12 09.2002. Al. Ecovoiu.”
La mulţi ani, Alexandru Ecovoiu!
Notă: În mod intenționat nu fac completări la acest text, anume spre a se vedea cum a debutat această rubrică a blogului meu. I.L.
Alţi scriitori:
Traian Demetrescu, n. 1866
Gr. Beuran, n. 1924
Mihai Minculescu, n. 1949
Cearcăn
Sculptorului Constantin Popovici
S-a lărgit cearcănul
Tristeţii prin care mă uit
Mai adânc decât leagănul
Din ani de demult.
Cearcăn vânăt ca vineţişul
Primeşte-mă-n leagăn la tine
Şi cândva mă aruncă-n frunzişul
Galaxiei miloase vecine.
1969
(din volumul Muzeul Poetului, 1981)
(din volumul Muzeul Poetului, 1981)
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2008
19 ianuarie, continuare: Merg la lansarea cărţii
lui Udroiu, puhoi de lume, poate vreo 300 de ambasadori, nu se putea pătrunde
în sala mare de festivităţi de la Centrul N. Titulescu (spre Arcul de Triumf).
Stau puţin în uşă, conversez cu C. Lupeanu, cu ambasadorul Urzică, cu Caius şi
Dulu, ca editor al cărții. Iar Andreiţă îmi face semn din celălalt colţ al
sălii, el însuşi stând în picioare.
Dar cea mai mare
realizare este că am fost la Ţone şi am recuperat Veneticii, 2. Am stabilit preţul cărţii italianului, 600 euro, în
100 exemplare. Şi din banii rămaşi de la mine acum vreun an, o carte de-a mea
de 200 p. în 200 exemplare. Ţone îmi dă un sfat foarte important. Să nu
fărâmiţez Vreme închisă, să fie o
carte de 5-600 pagini, impunătoare şi care să rămână. Aşa că reiau
tehnoredactarea Jurnalului, includ şi
cele două călătorii spre Luxemburg, se adună 475 pagini pentru perioada 79-86,
căci textul 87-89 a intrat aproape integral în Sălbaticul, iar paginile rămase nu vor avea sens, rupte din
context. Să vedem cum primeşte Aura ideea unei cărţi de 475 pagini, dar îi voi
spune că renunţ la celelalte cărţi, ca să o scoatem în bune condiţii pe asta.
Îmi promitea două cărţi anual, una din banii Ministerului, alta din ai
editurii, ca răsplată pentru că lecturez atâtea manuscrise. Să vedem,
deocamdată Aura tace. Probabil în refacere, după un an în forţă. Ce-ar fi să
scot la Vinea Cartea lui Andrei,
color, cu desenele lui de pe-atunci?
Afară vremea s-a muiat,
nici vorbă de viscolele şi gerurile cu care ne ameninţaseră meteorologii.
Bujor. N. i-a promis Lidiei că va vorbi cu Magda Cârneci. Bine-ar fi.
Recitind prefaţa la
Călătoriile lui V. Hugo, dau de rememorarea unei adolescente de 15 ani de care
VH copil se îndrăgostise. Cam ca în Fata cu aglice. Ar fi interesant să citesc
bucata Arta de a fi bunic, de VH. Şi
să văd până unde merg similitudinile, peste veac.
Să nu uit acest
„detaliu”: toate cărţile care au contat pentru mine le-am citit înainte de 89.
Inclusiv jurnalele de călătorie de la ed. Sport-Turism, ale lui Hugo, Flaubert,
Montaigne etc. dacă aş avea timp să mă apuc de lecturi serioase, tot pe acelea
le-aş scoate la vedere. Din nou ideea de a trece pe calculator paragrafele
subliniate din cărţile citite.
(din volumul Câștigul și Pierderea, în manuscris)
Va urma
Ion Lazu - Fotografii de toamnă...(la Sinaia), VI
Ion Lazu - Fotografii de toamnă...(la Sinaia), VI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu