Ion Lazu - Premiul Opera omnia, 2014, Filiala proză U.S.R.

 Lista premiaților Filialelor Poezie, Proză, Dramaturgie, Critică literară, Traduceri și Copii-tineret se află pe siturile Filialelor și pe al Primăriei sector 2.
http://www.uniuneascriitorilor.ro/11-11-2015-premiile-filialelor-bucuresti-ale-uniunii-scriitorilor-din-romania-pentru-anul-2014/

La Filiala Proză au fost acordate două premii: Cartea anului - Ioan Groșan și Opera Omnia - Ion Lazu; la Critică și istorie literară premiul Opera Omnia a revenit lui Alex. Ștefănescu; premiul Opera Omnia al Primăriei sector 2 a revenit lui Barbu Cioculescu.




Scriitorul zilei: Ion Trivale, n. 13 mai 1889 - d. 11 nov. 1916

Piteştean prin naştere, dintr-o familie de evrei (mama verişoară cu lingvistul Lazăr Şăineanu), tatăl comerciant şi mare iubitor de literatură, a făcut şcoala primară şi liceul la Piteşti, s-a înscris la Litere în Bucureşti, secţia germană, cu o specializare la Jena, licenţiat în 1912. A obţinut cetăţenia română în 1913. A fost mobilizat pe front şi a murit în 1916, în linia întâi. Destin tragic, această moarte la doar 27 de ani, mai ales în cazul unui evreu care studiase germana, se specializase la nemţi şi a fost să lupte împotriva lor, din convingere, căzând la datorie.

A debutat în 1910 cu o cronică la Apus de soare de B. Şt. Delavrancea, în Convorbiri critice, a publicat alte studii critice, discipol al profesorului Mihail Dragomirescu. A apucat să-şi strângă primele cronici în volum, Cronici literare, 1914, o altă carte fiind traducerea din Mark Twain: Schiţe umoristice, 1916.

Opera literară:  Cronici literare, Bucureşti, 1914;  Vina războiului de azi. Dialog între Teutofilus şi Gallomanus, Bucureşti, 1915;  Cronici literare, ediţie îngrijită şi prefaţă de Margareta Feraru, Bucureşti, 1971. Traduceri: Mark Twain, Schiţe umoristice, Bucureşti, 1916.

Cornelia Ştefănescu, n. 11 nov. 1928 - m. 28. iulie 2010

Am avut o ezitare dacă să o aleg pe C. S. sau să recurg tot la Alexandru Odobescu. Am unele simpatii speciale pentru autorul Pseudokinegetikos-ului, pentru cel ce a descris Tezaurul de la Pietroasa. Dar mi-am 

zis că despre Odobescu ştie toată lumea, din manuale.

Cu Cornelia Ştefănescu lucrurile stau mai altfel. În lumea scriitoricească se vorbeşte rar despre Domnia sa. Deşi a fost membră a USR, din anii 70. Însă cercetătoare la Institutul G. Călinescu, indiferent cum se va fi numit acesta în timp, chiar una dintre colaboratoarele apropiate ale divinului critic, conducătoarea uneia dintre secţii. În afară de munca ce se cere unui cercetător al istoriei literare, C.S. a dat literaturii noastre cel puţin patru cărţi esenţiale: Mihail Sebastian, 1968, Momente ale romanului (european, cu referire specială la Zola şi naturalism, la Proust), 2001, Dosarul Scrinul Negru, lucrare fabuloasă, "de la documentaţia materială la personajele imaginare" şi Destinul unei întâlniri )despre relaţiile apropiate dintre Proust şi fraţii Anton şi Emanuel Bibescu, dar şi cu ceilalţi români de la Paris: Anna de Noailles, Martha Bibescu – C.S. s-a întâlnit cu aceasta, în 1970, la Paris... Poate părea chiar curios, dar aceste prietenii cu românii de la Paris nu doar că l-au plasat pe marele scriitor Proust pe o anumită direcţie în creaţia sa, dar au făcut ca el să fie mai cunoscut în perioada interbelică în România decât în Franţa.

Iată ce spune Dan C. Mihăilescu despre respectiva carte a Corneliei Ştefănescu în emisiunea sa Tv Omul care aduce cartea:

http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_cornelia-stefanescu-destinul-unei-intalniri-marcel-proust-si-romanii_8431.html

Am cunoscut-o pe C. Ş. atunci când s-a pus problema unei prefeţe la antologia pe care o alcătuisem din poezia postumă a lui Valeriu Ciobanu, fiul profesorului şi academicianului Ştefan Ciobanu, (cândva ministru al Culturii şi Cultelor) şi văr de-al doilea cu Mama mea. Redactorul de carte Dl C. Mohanu mi-a recomandat-o în modul cel mai firesc pe dna C.Ş., critic şi istoric literar redutabil, ca fostă colegă de Institut cu Valeriu. Ne-am întâlnit apoi şi în familia lui Valeriu Ciobanu, cu care păstra relaţii prieteneşti, în amintirea colegului d-sale de Institut, încă de la înfiinţarea acestuia de Călinescu. Divinul critic îl ţinea la mare preţ pe Valeriu, tenace cercetător, însă om închis în sine, dispărut la nici 49 de ani de cancer: "ca-n-cer...", cum cu amară ironie spunea el însuşi, pe patul de spital.

Am pregătit o amplă antologie din lirica acestui poet teribil, pe cât de necunoscut chiar colegilor săi cei mai apropiaţi, inclusiv dnei C. Ş., vă daţi seama? nevoită să-şi revizuiască din temelii imaginea privindu-l pe colegul D-sale. La ani după dispariţia sa, Dinu Pillat, alt coleg de Institut, reuşise să scoată o carte din lirica de taină a lui V. C., Fiul lunii, ce a trecut neobservată. Mirarea mea a fost că nici antologia editată de mine, la prestigioasa editură Minerva nu a avut nici o cronică. Cum să înţelegi această ignorare a unui poet de certă originalitate, chiar şi după ce persoana fizică a dispărut de două decenii?! Antologia pe care am realizat-o ar fi trebuit să însemne cca 8 coli editoriale, peste 250 pagini. În ultima clipă mi s-a spus că nu ni s-au acordat decât 2,5 coli editoriale... Cartea a ieşit, noi ne-am făcut datoria, am trăit bucuria şi amărăciunea în tăcere, dar lucrurile s-au oprit aici. Cu Cornelia Ştefănescu m-am mai revăzut la înmormântarea cumnatului lui Valeriu. Să mai spun că pe poet nu l-am văzut niciodată la chip? Sora supravieţuitoate a poetului mi-a spus apoi că mergea uneori la mormântul lui Valeriu şi îi citea din cartea de poezii Haina de brumă, Minerva, 1984. "Mi-a pus Poezia pe umeri / O haină de brumă..."

Iar cu dna Cornelia Ştefănescu, ale cărei cărţi le citeam, nu m-am mai întâlnit, deşi îi purtam recunoştinţă pentru textul prefeţei D-sale, în care înbina în mod strălucit analiza pe text cu evocarea persoanei colegului D-sale. Apoi, de la Ciobani, am aflat de accidentul cerebral al Dnei C.Ş. şi, în trecerile mele prin zona Cişmigiu-Schitu Măgureanu mă gândeam că aş putea să o vizitez în strada Pompiliu Eliade. Nu am făcut-o, din jenă pentru distinsa doamnă, din acel ceva care ne opreşte să fim ceea ce trebuie, omeneşte. Dar gândul cel bun a căutat-o, cu recunoştinţă şi admiraţie. Cu regretul adăugat şi nestins că nu-l căutasem, în studenţia mea, pe acest domn aristocrat, Valeriu Ciobanu, ruda mea mai îndepărtată. Sfiala, de...

Alţi scriitori:

V. Rebreanu, n. 1934

Mircea Dinescu, n. 1950       

Imagini de la festivitatea premiilor literare pe anul 2014 (foto Nora Tipuriță și Lidia Lazu)