Blogul meu de scriitor a ajuns la cifre record: 1.555 postări și 250.584 afișări. Gaudeamus!

22 noiembrie: V. A. Urechia,  n. 15 febr. 1834  - d. 22 nov. 1901

   

S-a născut la Piatra Neamţ şi a învăţat în familie, căci tatăl său murise când copilul avea doar 6 ani. A urmat şcoala normală la Trei Ierarhi din Iaşi, iar din 1844 intră la Academia Mihăileană. Cu o bursă merge la Paris, apoi îşi ia licenţa în Litere la Sorbona. Căsătorit din 1856 cu o spaniolă, care a murit după un an, a făcut numeroase călătorii de studii în Spania, aducând documente şi însemnări. În 1858 revine la Iaşi, ca profesor la Gimnaziul Central, apoi devine profesor la Universitatea din Iaşi; din 1864 va veni la Universitatea din Bucureşti, pentru o perioadă decan la Litere şi Filosofie. A avut şi funcţii politice, director de minister, ministru interimar în guvernul Kogălniceanu, ministru culturii în guvernul I. C. Brătianu, 1881-1882. A fost membru fondator al Academiei Române, al Ateneului Român, a numeroase instituţii, atenee populare, şcoli şi aşezăminte culturale, un paşoptist crezând nestrămutat în ridicarea prin cultură a poporului. O anumită neglijenţă în stil şi neatenţie la argumentaţia strict ştiinţifică i-a atras critica unor corifei, printre care Titu Maiorescu, cu binecunoscuta sa Împotriva beţiei de cuvinte. În 1890 a donat liceului din Galaţi biblioteca sa, documentele istorice, piesele din colecţiile arheologice.

Ca literat are un rol de deschizător de drum, împreună şi pe urmele unor Alecsandri, Kogălniceanu etc. Debutase pretimpuriu cu o fabulă, în 1850, în anul următor publică o nuvelă, iar în 1854 deja apare cu o culegere de proze. A înfiinţat şi condus singur sau în colaborare numeroase reviste de popularizare, a ţinut conferinţe la Ateneul Român, a scris numeroase romane, preluând teme, prelucrând şi adaptând, a scris piese de teatru în manieră Alecsandri, care s-au jucat pe scenă, dar mai rodnică a fost activitatea de povestitor pe teme din legende şi din cronicari.

Biblioteca judeţeană din Galaţi poartă pe drept numele savantului V. A. Urechia.

Opera literară: Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun, Iaşi, 1851; Mozaic de novele, cugetări, piese şi poezii, Iaşi, 1854; Omul muntelui (în colaborare cu Marie Boucher), Bucureşti, 1858;

Schiţări de literatură română, Iaşi, 1859; O vorbă despre literatura desfrânată ce se încearcă a se introduce în societatea română, Iaşi, 1863; Les Sept montagnes (histoire moldave) (în colaborare cu Marie Boucher), Paris, 1863; Balul mortului sau Mortul şi danţul, Bucureşti, 1865; Cronicele noastre, Bucureşti, 1865; De clasicism, romantism şi realism, Bucureşti, 1865; Femeia română dupre istorie şi poezie, Bucureşti, 1865; Despre fabule în genere şi în speciale despre Cichinăel, Bucureşti, 1866; Despre elocinţa română, Bucureşti, 1867; Poezia în faţa politicei, Bucureşti, 1867; Carol I, domnitoriul românilor, Bucureşti, 1868; Patria română, Bucureşti, 1868; Odă la Elisa, Bucureşti, 1869; Fidanţata imperatorului, Bucureşti, 1870; Opere complete, seria A, tomul I: Comedii, scenete, Bucureşti, 1878, tomul II: Teatru. Drame, Bucureşti, 1878, seria B, tomul I: Conferinţe şi discursuri, Bucureşti, 1878, tomul II: Discursuri academice, Bucureşti, 1882, seria D, tomul I: Didactica, Bucureşti, 1883, seria E, tomul I: Novele, cugetări, foiletoane, bibliografii, varia, Bucureşti, 1883, seria B,tomul II: Memorii prezentate Academiei Române în 1887-1888, Bucureşti, 1889, tomul III: Memorii prezentate Academiei Române în 1888-1889, Bucureşti, 1890; Schiţe de istoria literaturei române, Bucureşti, 1885; Arhimandritul Vartolomei Măzăreanul (1720-1780), Bucureşti, 1889; Autografele lui Varlaam mitropolitul, Bucureşti, 1889; George Asaki, Bucureşti, 1890; Legende române, Bucureşti 1891; ediţia III, cu ilustraţii de Jiquide, Bucureşti 1896; ediţia IV, vol. I-II, Bucureşti, 1904; ediţie îngrijită de Ion Horia Rădulescu, Bucureşti, 1934; Miron Costin, Craiova, 1891; Istoria şcoalelor de la 1800-1864, I-IV, Bucureşti, 1892-1901; Alecsandri la Mirceşti, Bucureşti, 1894; Cum am cunoscut pe Alecsandri, Bucureşti, 1894; Codex Bandinus, Bucureşti, 1895; Cum era odinioară, Bucureşti, 1901; Scrieri literare, ediţie îngrijită şi prefaţă de Alexandru George, Bucureşti, 1976.Ediţii, antologii: Miron Costin, Opere complete, I-II, prefaţa editorului, cu un glosar de Lazăr Şăineanu, Bucureşti, 1886-1888; Voci latine. De la fraţi la fraţii, Bucureşti, 1894; ediţie îngrijită şi prefaţă de Oprea Nedelcu, Galaţi, 1993.

Citeşte mai mult:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Urechi%C4%83-Alexandrescu

Iulian Vesper, n. 22 noiembrie 1908 - d. 11 februarie 1986

De fel din Horodnicul de Sus - Suceava, fiu de ţărani (tatăl cantor bisericesc, numele real Grosu), - unul dintre fondatorii grupului  Iconar, împreună cu Mircea Străinul şi cu Traian Chelariu (evocat de noi pe acest blog) - şi-a făcut studiile liceale la Rădăuţi, urmând apoi Universitatea din Cernăuţi, de unde se transferă la Bucureşti, pentru a-i audia pe D. Caracostea şi pe Ov. Densusianu; licenţiat în 1933. Lucrează ca redactor la Glasul Bucovinei, apoi la Dacia Traiana şi în alte funcţii prin ministere, iar din 1950 devine  corector la ESPLA.

Colaborator la numeroase reviste, debutează editorial în 1933 cu Echinox în odăjdii, publicând în continuare volume de poezii şi de proză, dar şi traduceri, în special din autori ruşi, iar postum îi vor apărea Memoriile, în 1999. Menţionat de Călinescu în a sa Istorie a literaturii, dar şi de Perpessicius, care îl consideră unul dintre marile promisiuni ale literaţilor proveniţi din Bucovina.

Poetul Florentin Popescu, colocatar (între anii 1975 şi 1991) al blocului din Apolodor 13-15, cu mulţi alţi scriitori şi artişti, printre care şi Iulian Vesper, incitat aşa cum singur mărturiseşte de plăcile memoriale pe care le-am fixat la cele două intrări ale blocului, a publicat în acest an volumul intitulat chiar aşa: Scriitorii din strada Apolodor. (Vezi în mod special capitolul "Nume încrustate în marmura neuitării", p. 136-137). F.P. regretă a nu fi declanşat o discuţie literară cu colocatarul mai vârstnic, despre care îşi făcuse "impresia unui om bolnav, poate şi din cauza corpolenţei, care îi încetinea mişcările". Un om vârstnic, pe care l-a văzut de câteva ori, "însoţit de cineva, urcând sau coborând cele câteva trepte până la lift". (pag. 79). Eu cu atât mai puţin, nu cred a-l fi zărit vreodată pe dl Vesper. Dar cu siguranţă voi fi citit traducerile sale din marii ruşi. Căci (literar) de la marii ruşi ne tragem...

Alţi scriitori:

Lucian Bureriu, n. 1942



Ion Lazu - O pagină de jurnal 2008

Joi, 1 mai. Şi fiind ziua lui Didi, se face că azi noapte l-am visat lângă mine în troleibuz, ridicând glasul: mai tânăr; m-am gândit ce mirate vor fi Lidia şi Miţi la coborâre, când vor vedea şi ele că Didi este viu.

Ora 7:02, Lidia la colţul patului, printre storuri vede că afară e soare… îmi spune despre cântecele păsărilor, noaptea. Eram treji, la 4:00, vorbind, Lidia despre ce i-a povestit Letiţia despre Delia şi Ioana, care şi-au cerut iertare, ruşinate, după ce le spusese părinţilor cât de rău s-au purtat data trecută cu Andreiu-mic. Se pare că cei mari nu au ştiut exact cum l-au persecutat ai lor pe micuţul Andrei, nimerit între nişte copii ostili, răi, terorişti. Chiar dacă Lidia le-a sugerat că lucrurile nu sunt în regulă, ei au crezut că exagerează. Acum şi fetele, dar şi părinţii lor se miră şi se ruşinează.

Ionel îmi spune că statul Wisconsin este fruntaş în producţia de lapte, iar Illinois, cu 80% din suprafaţă acoperită de păduri, cu aceste sute de lacuri destul de mari, ca să nu mai vorbim de puzderia celor micuţe, este specializat în producţia de porumb. Despre pacostea ideologiilor în secolul XX, care a făcut dezastrul şi masacrele cu milioane de victime în cele două războaie mondiale. Faţă de care religia, cu inchiziţia ei a fost un foc de paie. Mai grave au fost cruciadele, în fapt exepediţii de jaf şi omor. Îi spun că eu n-am vrut să fiu dependent de nici o mâncare, cu atât mai puţin de băutură, de cafea, de fumat etc. Să rămân liber pentru orice fel de alte opţiuni. Despre continuitatea de atitudine dintre noi şi generaţia părinţilor noştri şi despre discontinuitatea cu cei din noua generaţie, care nu mai cultivă valorile, calităţile personale, ci relaţiile, succesul, văzând în insucces singura pacoste.

O nouă plimbare prin împrejurimi, încercând să baleiez străzile la rând. Şi iată ce constat: de ieri şi până astăzi, copacii îmbobociţi au înflorit. Neobosite sunt numeroasele mierle cu burta portocalie, mult dragi mie. Alcohol prohibited in public park – e ceva de neînţeles în acest avertisment? Nu e de neînţeles, ci e al naibii de greu de respectat. Evansone st., Roselle Rd., Flagenstaff st., etc.

După gustare plecăm cu Ionel spre Astor Town, unde lucrează, dar în drum ne abatem pe la policlinica de unde îşi va lua pentru el şi pentru Letiţia medicamentele pentru următoarele trei luni. Din maşină văd arături, prăşitoare, bălţi cu stuf, rare ferme cu aspect de cabană. Parcăm, intrăm în imobilul cu doar 2 nivele, stă la o coadă de 3 persoane, prin hol trec sanitari, toţi foarte în vârstă, o negresă asistentă foarte deşirată, slabă, albă la păr, creaţă şi şchioapă, abia mişcându-se. Ionel iese supărat că sunt cozi din ce în ce mai obositoare, dar încântat că pe internet a dat de o firmă canadiană care îi vinde mai ieftin aceleaşi medicamente, deci a economisit aproape 100 dolari. Ne abatem pe la cumnaţii lui Ionel, sora Letiţiei, Samuel şi Marioara. Casă cu două nivele. El ar vrea să vândă acestă casă, unde dormitoarele sunt la etaj şi soţia are mari probleme cu urcatul scărilor – mergem să vizităm – totul este elegant, confortabil, civilizat – vrea să cumpere alta numai cu parter, tot în acest cartier, unde are doi dintre copii căsătoriţi. Dar casele s-au ieftinit mult. Vânzătorul i-a mărturisit: eu ţi-o dau fără probleme pe asta, dar ai s-o poţi vinde pe a dumitale? Despre emigranţii exploataţi. Dacă mi-a convenit, răspund Samuel şi Ionel. Iar eu: ce le-a lipsit comuniştilor.

Ajungem destul de repede la locul lui de muncă, Hotelul Astor, parchează şi după ce vedem holul unde lucrează, noi plecăm pe jos pentru o plimbare pe malul lacului Michigan şi prin parcul Lincoln. Soare, timp numai bun de preumblare romantică.

Va urma 

Lidia primește de la scriitorul Daniel Drăgan din Brașov acest delicat mesaj de prietenie literară:
 Daniel Dragan <daniel35dragan@gmail.com>

To Lidia Lazu

Nov 21 at 10:37 PM

Primit cu bucurie şi tandră invidie colegială.

Felicitări Ionule şi Lazule şi ţine-te tare!

Daniel

Răspund, emoționat:
La cei 80 de ani bătuți pe muchie, prietene poet Daniel Drăgan, cel mereu tânăr și în mare formă creativă, primește caldele mele mulțumiri pentru generosul tău gest colegial și totodată urările noastre de sănătate, bucurii și frumoase împliniri scriitoricești. La Mulți Ani!
Cu mare drag, Alde Lazu
P.S. Și un bonus, de la Lidia, pe care ai îndrăgit-o pentru prestațiile ei artistice și chiar ai invitat-o la un recital, cu ocazia unei lansări de-a ta, la Brașov: 

Palatul brâncovenesc Brebu:                            

http://youtu.be/LfgV2B4yBxk