ANUNȚ IMPORTANT
Doamnelor si domnilor, stimati confrati,
Premiile Filialei Bucureşti - Critică, Eseistică şi Istorie Literară se vor acorda marţi, 10 noiembrie 2015, ora 11.00, în cadrul unei festivităţi comune cu a celorlalte filiale bucureştene ale Uniunii Scriitorilor din România, care va avea loc la Primăria Sectorului 2, Bucureşti, zona Obor (primar - Neculai Onţanu).
Vă aşteptăm!
Cu deosebită stima,
Radu Voinescu

Scriitorul zilei: Ion Brad,  n. 8 noiembrie 1929

            

Primul fiu dintr-o foarte numeroasă familie de ţărani români de pe valea Târnavei, Pănade  - la 7 km de Blaj, - care se întâmplă să fi fost şi locul natal al lui Timotei Cipariu ; a făcut şcoala primară în satul său, liceul Vasile cel Mare din Blaj, 1940-1948, filologia de la universitatea din Cluj, 1948-1952, când a debutat editorial, după un debut poetic în revista Cîntec tineresc, 1947.  S-a raliat realismului socialist,- remarcat ca atare de Călinescu, care subliniază şi talentul dar şi aservirea ideologică -, totuși scrisul său se purifică în curând, orientîndu-se spre temele autohtonismului şi arhetipalului, în versuri atent cizelate, clasiciste, simple, lapidare, pe cât de inspirate, în urma modelului cotruşian. A cîntat viaţa tradiţională a satului, ambianţa blăjeană a copilăriei, mama ca figură tutelară a familiei, natura, trecerea inexorabilă a timpului, amintirea, valorile de temelie ale românismului.

A colaborat şi a fost redactor la principalele reviste literare ale vremii: Almanahul literar, Contemporanul, Gazeta literară, România literară, Flacăra, Scânteia tineretului, Steaua, Viaţa românească. A avut o carieră eclatantă: şef filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, 1953-1955, secretar al Uniunii Scriitorilor, 1962-1965, şef secţie Cultură şi Artă în Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, 1966-1968, vicepreşedinte al acestui for ceauşist, 1968-1973, după care a fost trimis ambasador la Atena, 1973-1982, nouă ani și mai bine, pe care îi foloseşte în mod salutar pentru relaţii culturale cu cei mai valoroşi scriitori elini, din care a şi tradus pe larg: Ioana Tsatsos, Tossizza, Dimos Rendis, Odiseas Elytis, apoi a editat antologii de poezie contemporană elină. Din 1984 pînă în 1990 director al teatrului Nottara. Din 1990 director al unei edituri Demiurg pe care a fondat-o.

Poet, romancier, eseist, dramaturg, traducător, a purtat o vastă corespondenţă cu scriitori ai vremii, material din care se nutresc numeroase volume de memorialistică, grupate pe cicluri tematice, interesante pentru cei ce vor studia atmosfera ideologică şi spirituală din anii regimului ceauşist. A scris despre figurile luminoase ale Şcolii ardelene, despre spiritul Blajului, despre frustrările credincioşilor "uniţi" greco-catolici, urgisiţi sub regimul comunist, nici până acum repuşi cum se cuvine în drepturile lor istorice. În cei aproape 10 ani la Ambasada de la Atena a dus o muncă neobosită pentru ajutorarea de către statul român și de Patriarhie a călugărilor athoniți, trimițând fonduri, alimente, materiale, tineri călugări, reușind să ridice din ruină schitul românesc Prodromul...
Aflat din prima tinereţe, prin liberă opţiune, în "fruntea bucatelor" pentru breasla scriitoricească, poetul Ion Brad este cazul rarisim al celui care, rămânând omenos în tot ce a întreprins, nu a cășunat cu dinadins vreun rău confraților şi de accea nimeni nu a avut motive să-i întoarcă spatele după 1990. A fost un om sub vremi, dar a rămas un om și un intelectual de vocație. Şi un poet ce merită atenţia cititorului onest. Căci e nevoie şi de onestitatea celui ce se împărtăşeşte de la lumina cuvântului.

Opera literară:  Cincisutistul, 1952;  Cu sufletul deschis, 1954;  Tânărul mecanic,  1954;  Balada împuşcaţilor, 1955;  Cântecele pământului natal, 1956;  Orele cântatului cu copiii satului, 1956;  Cu timpul meu, 1958;  Să citim cu voce tare,  1960;  Mă uit în ochii copiilor,  1962;  Descoperirea familiei, 1964;  În luna mai, 1964;  Fântâni şi stele, 1965; Cele patru anotimpuri, 1966;  Ecce tempus, 1968; Orga de mesteceni,  1970;  Poeme, prefaţă de Ov. S. Crohmălniceanu,  1970;  Emil Isac, un tribun al ideilor noi, 1972;  Zăpezile de acasă, 1972;  Noapte cu privighetori, ediţie bilingvă, traducere de Marcel Pop-Corniş, 1973;  Templul din afară - The Outlying Temple, ediţie bilingvă, traducere de Marcel Pop-Corniş,  1975;  Ultimul drum, 1975;  La zei acasă sau O călătorie lirică prin Elada,  1976;  Transilvane cetăţi fără somn,  1977;  Raiul răspopiţilor, 1978;  Ora întrebărilor, prefaţă de Aurel Martin, 1979;  Războiul cunoaşterii, cu ilustraţii de C. Piliuţă, 1979;  Muntele catârilor, 1980;  Cartea zodiilor, 1982;  Leagănul mării, 1983;  Audienţă la consul. Nu pot să dorm, 1984;  Întâlnire periculoasă,  1985;  Romanul de familie, I-II,  1986, 2010;  Oracole, 1987;  Proces în recurs,  1988;  Rădăcinile cerului, prefaţă de Irina Petraş, 1989;  Vase de Tanagra, 1993;  Icoana nevăzută,  1996;  Muntele, 1996;  O carte pentru toţi românii. Catolicism şi ortodoxie,  1997;  Monologuri paralele (în colaborare cu Monica Anton),  1999;  Al doilea suflet, 2000; Ambasador la Atena. Memorii şi biografii diplomatice,  2001;  Avatarurile diplomaţiei, 2002; Mamei, dincolo, 2002; Dialog epistolar (în colaborare cu Mircea Zaciu), ediţie îngrijită de Maria Cordoneanu, 2003; Acasă, printre ardeleni, 2006; Dincoace de munți, 2008; Poezii inedite; Cărțile prietenilor mei, 2014. 

Poezia zilei, Ion Brad (n. 8 nov. 1929, Pănade-Blaj).

Amiaza mediterană

De-atâta lumină

Toţi am ajuns transparenţi.

Ziua e-o simplă radiografie

Cu umbre fierbinţi.

Numai coloanele negre ale chiparoşilor

Veşnic prezeni

Mai măsoară distanţa pustie

Dintre noi şi părinţi.

În lumină căutăm cuvintele lor,

Ochii lor, mâinile lor,

Ca pescarii stele de mare,

Vietăţi fantomatice, de duhuri altoi.

Adâncul de sus, amăgitor,

Are gust de iod şi de sare,

De sărutul cu care suntem datori

Părinţilor ce-au evadat din noi

În mările-acestea solare.

Piatră de hotar

Stau piatră de hotar cu scrisul şters

Între surâsul tău şi univers.

Cine mi-a spus că eşti şi tu statuie?

Aud prin vine sângele cum suie

În braţele din care m-alungai

Ca să mă cauţi călărind pe cai

De foc, de ghiaţă - albele năluci

Pe care încă ştii să mă mai duci...

Cad... Mă ridic... Încremenesc... Aştept...

Urlu şi râd... Parcă mă ţii la piept...

Ţi-e frică ţie? Ori mi-e frică mie

De atâta uragan în armonie?

Alţi scriitori:

D. Micu, n. 1928

D. Bălăeţ, n. 1935

Mihail Diaconescu, n. 1937

George Munteanu, m. 2001

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2008

11 februarie, continuare: Alaltăieri, la Dr. Voiosu, mi se face o endoscopie, înţeleg că nu am nimic grav la stomac, derută, iar după vreo oră fac încă o endoscopie, prima doar cu o anestezie locală, în gât, ca să nu mă deranjeze sonda, 4-5 minute de scotocire gastică, cam penibilă. Nimic pe tractul digestiv, însă ceva din exterior presează stomacul. Pentru a doua investigaţie trecem la alt laborator, unde un medic mai tinerel, de fel din Poieşti, manevrează un ecograf pentru endoscopia zonei pricinoase. De ce nu o ecografie?, întreb. Ca să cercetăm mai îndeaproape. Sora mă pregăteşte pentru adormire, o întreb cât timp va dura. O jumătate de oră. Lungit pe partea stângă, ca şi dincolo. Mi se face injecţia, vorbesc cu dr. Voiosu, care vrea să afle dacă mai public versuri. Îi spun că am publicat în ultima vreme câteva romane serioase, de 5-600 pagini, bine primite... Şi, cândva, mă trezesc fără să-mi fi dat seama ce s-a întâmplat între timp. Eram pe fotoliu, sau pe marginea patului. Mă întreabă dacă sunt ameţit. Spun că nu. Medicul tânăr îmi spune să-l aştept, că avem de vorbit. Apoi vine Radu Voiosu şi iar mă întrebă dacă nu sunt ameţit. Că o să continuăm investigaţiile luni la ora 8 dimineaţa, să vin tot nemâncat. Dar că între timp să nu mai ţin regim pentru ulcer, să mănânc normal. Mi se dă o foto-eco pe care nu o înţeleg şi un buletin de analiză din care nu rezultă nimic clar, cum spunea aseară la telefon şi Gigi Faraon.

Dar ce-a fost? Ce mi-au făcut între timp? Îmi pusese sora un fel de degatar pe degetul mijlociu de la mâna dreaptă, am întrebat-o şi mi-a spus că pentru puls. Şi brusc, vorbind, într-un moment ce nu mi-a rămas nicicum în minte, mi-am pierdut cunoştinţa, fără şoc, fără nimic dureros, fără un stadiu ezitant, ci brusc. Nu mi-l amintesc pe doctor îndreptându-se cu endoscopul spre mine, nici pe soră punându-mi acel gen de căluş, absolut necesar dincolo, când rămăsesem conştient. Nici o şoaptă n-am auzit. Nici una dintre senzaţiile dezagreabile de dincolo n-am perceput. Am rămas doar cu o uşoară incomodare la înghiţit. Revin acasă şi mă simt mai bine, poate şi din cauza anesteziei totale. Mănânc bine, consistent, două sarmale, fructe: măr, banană, şi puţină halva.

O sun pe Mihaela Ghițescu la redacţie, număr greşit! O sun acasă şi-mi răspunde robotul. Vreau să o rog să cerceteze cele două liste din Memoria şi apoi, în cunoştinţă de cauză, să comentăm întreaga listă de 260 nume pe care le am în vedere pentru Memorial. Poate o prind la telefon diseară. Aseară i-am scris lui Radu Moraru pentru a mă solidariza cu Cezar Ivănescu. Îi trimit textul şi lui Liviu Apetroaie de la Iaşi – şi lui IM, care pentru a doua oară se derobează. Precum că prietenii ştiu de ce. În schimb mă roagă să-i retrimit lui DCEnache un text de împăcare care i se returnează mereu. Nu ştiu ce-o fi, dar îl retransmit.

Câtă dreptate avea latinul: Furia este o scurtă nebunie.

Vorbesc după 18:00 cu Micaela Ghiţescu, o asigur că-i voi pune placă lui Banu Rădulescu, apoi abordez problema memorialului şi o rog să comenteze fiecare nume de pe listele din revista lor, aflate la baza listei mele. Pleacă pentru o săptămână, revine pe 22 februarie. Am inspiraţia să o întreb dacă are mail, mi-l dă imediat, aşa că îi trimit urgent lista mea şi aştept comentariile ei. Îi spun că deja m-am consultat cu câțiva scriitori bine orientaţi şi am făcut constatarea că dacă aş întreba o sută de scriitori, fiecare are alte obiecţii, dar esenţialul trebuie să fie dacă scriitorii respectivi au fost agresaţi, anchetaţi, încarceraţi. Se declară întru totul de acord.

Marian Drăghici îmi trimite forma finală a cronicii.

Va urma

Ion Lazu - Un drum de toamnă la Bușteni-Valea Cerbului, II