duminică, 21 iulie 2013

Scriitorul zilei: Mircea Cojocaru
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorulzilei-mircea-cojocaru.html

Poezia zilei: Ion Lazu
(Din Manuscrisele de la... Marea Neagră, 2005, inedit)


Sonetul contondent.
Celor doi / poeţi de mare soi...
Istrate şi Murgeanu

Visam că Marea-şi părăsea ghiocul
Cu-al său tumult din valuri euxine
Şi, hăt-departe,-n zonele alpine,
Ca-n Cretaceu, îşi regăsise locul...

Priveam de-acuma fascinat la jocul
De valuri înţesate de jivine
Din vremuri dispărute, care,-n fine,
Îşi încercau, o dată-n plus, norocul.

Simţeam o dulce binecuvîntare
Că-n groapa euxinică adîncă
O Mare Neagră nu există încă,
Nici Casa Scriitorilor la mare;

Nici doi poeţi cu barbă, burţi şi plete,
Să-nşire contondentele sonete.


Sonetul mantinelei
Lui I.M., elocventul.

Sonetul diatribă are-o... hibă –
Ca să nu spun că hibele-s mai multe –
Oare există cauze oculte
Ce-atît de categoric te inhibă?

Păreai a fi un ins ce se exhibă
Dezlănţuindu-se în largi tumulte,
Lăsînd pe cei din jur doar să asculte
Murgeana nesfîrşită diatribă...

E drept, în preajmă-ţi doi Titani respiră
Şi-aceasta o teroare îţi induce,
Că-n fiecare clipă-i vezi „in nuce”
Cu superbie-oficiind din Liră...

Şi-atuncea, spune sincer: Oare cin’ţ’a
Blocat la mantinelă elocinţa?
                                      

Sonetul Aţei fără Ac
Lui Gh. I. Strate-gicu’

Aflînd că Acul fără aţă trist e,
M-aş repezi cu-o papiotă-ntreagă
S-o dărui celui ce cuvinte leagă
Într-un sonet cu rime anarhiste;

Mai bine poate-ar fi să nu insiste,
Cînd toată pînzătura e beteagă
Şi nici metaforele nu se-ncheagă
În versuri ce ezită să existe...

C-am vrut să te înec la Mare spus-ai?
Apoi c-am vrut să îmi împlînt cuţitul?!
Şi cînd continui astfel cu scornitul,
Mai poţi pretinde că răspunsu-i musai?

Nici un răspuns! Tăcerea suverană
Pumnal e, răsucit adînc în rană !




Sonetul cozilor îmbîrligate
Celor doi
Ecologişti de soi,


Suntem topiţi de-atîta bunătate,
Bucata noi ne-a rupem de la gură
La cîini s-o dăm, iubiţi peste măsură,
Cu frisonante cozi îmbîrligate;

Pe plajă-n zori de zi sau pe-nserate,
Căţeii care partea şi-o avură
Se gudură, fac mare tevatură,
Voind recunoştinţa să-şi arate...

Că-o fi Ţigan, sau Lady sau Negrilă,
Sub fălci îi gîdilăm, de ceafă-i prindem,
Din ochii lor privirea n-o desprindem,
La piept ţinuţi, cu dragoste febrilă.

Ci doar colegul ni-l tratăm ca fiară
Strigându-i: Marş din poezie-afară!


Sonetul Acceleraţiei
Se-nchină celor doi amici
Talente mari şi pensii mici -
Că de-aia am ajuns aici...

Călcînd acceleraţia la blană,
În zece zile-am scris sonete zece –
Că-n asta nici Murgeanu nu mă-ntrece,
Cu frenezia-i hölderliniană;

Istrate iar, nemailuînd în seamă
Restricţii rutiere pe-unde trece,
Cu-o patimă înfrigurată, rece
Dă Muzelor, în pripă, largă vrană.

Cînd seara, la cantină, după cină,
Citesc sonete de-astea, epocale,
Chiar migratoarele se-abat din cale,
Iar Marea-şi dă sonorul în surdină.

Însuşi Shakespeare, la Stratford-upon-Avon*
Ciudos la culme, îi înjură zdravăn...
______________________________________________
*Fii bun şi citeşte cum trebuie: Avăn.


Cărţile mele

FotografieFotografie
 
Fotografii de vacanţă...  

Fotografie