vineri, 12 iulie 2013

Revista literară Radio scoasă din grilă de Oltea Şerban Pârâu, II...

Scriitorul zilei: Constantin Noica
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-constantin-noica.html

Poezia zilei: Lidia Lazu

Caii aleargă şi ploaia-n şiroaie


Curgându-le-n coame
a-nmiresmat tot satul
şi-a limpezit copacii

pun mâna la ureche
să aud paşii tatei
dar ropotul ploii
dar tropotul cailor
dar clopotul cerului
mă poartă pe sus
ca pe-o răstignită
spre poarta
din neant
8 iulie 1983 
(din volumul Poezii de care uitasem, 1995)
 


Elisabeta Isanos: Drumul spre Ombria, XVI

   (...) Toate cele întâmplate demult sunt sedimentate undeva, dar au rămas proaspete. Numai o bucurie mai mare ar putea să le anuleze pe cele de ieri, să reducă la zero orele acelea, nu multe, în care trăisem deplin. Într-un fel, se poate spune că o mare fericire târzie m-ar face să sufăr, zilele bucuroase din trecut s-ar posomorî, iar binele de-atunci ar părea azi ridicol de mărunt. Să nu mă ruşinez de fericirile de odinioară. Să nu spun:
– Sunt mai înţeleaptă, ştiu mai mult, nu  m-ar mai încânta liliacul înflorit, nici stelele devalorizate!

Tinereţea mea nu merită aşa ceva. Cu toate rătăcirile şi întâmplările, cu momentele feroce, cu prostiile şi laşităţile, nu merită totuşi să dispară ori să ajungă de râs. Am avut şi eu zile când iradiam lumină, fără frică de ridicol, fără să-mi pese ce va zice înţelepciunea de mai târziu.
(...) Nu ştiu dacă e şi ceva din viaţa mea depus acolo, dar important e gândul că gheţarul există, mai puternic decât toate armele şi decât timpurile păstrate. Când tai drumul îndărăt, prin cârdurile celor duşi de val, în zare mă aşteaptă copilăria, şi apoi neantul tânăr, nenăscut. Văzute dinspre sfârşitul sinistru lărgit peste lume, războaiele se sting într-un murmur de zvonuri, în comploturi mărunte: cineva i-a dat o palmă cuiva sau i-a furat femeia, o împuşcătură a răsunat într-o piaţă. Vuietul groaznic scade înghiţit de zgomotul vieţii, aşa cum poţi să bei de tot un fluviu dacă pui gura la izvor.  
va urma


Revista literară Radio scoasă din grilă de Oltea Şerban Pârâu, II...

Ioana Diaconescu, din 1993 până în 2005 realizatoare RRC, subliniază că avem aface cu o drastică epurare a redactorilor care nu se arată obedienţi faţă de conducerea actuală, cu o epurare la nivelul emisiunilor de cultură, considerate inutile, de nu chiar nocive;  cu o epurare la nivelul colaboratorilor, cu ţintă directă la scriitorii de valoare; în general cu îndepărtarea oamenilor incomozi din Radio, pentru greşeala de a fi fost excepţionali.
Dna Alistar Dorela, impetuoasă, reprezentanta unei Asociaţii neguvernamentale pentru performanţe sociale,  ne spune că din relatările ziarelor rezultă clar că directorul Ovidiu Miculescu a fost colaborator al Securităţii, cu tot dichisul, cu nume de cod etc. De mirare că nu au apărut reacţii la aceste dezvăluiri. S-a scris de asemenea că O.M. investeşte sume imense în ascultarea personalului din RRC. Se declară la curent cu ceea ce se întâmplă în RRC şi o îndeamnă pe Teodora Stanciu să nu se pensioneze, ci să lupte pentru reintroducerea în grilă a emisiunilor abuziv scoase de conducere.
Dan Hăulică: Ne umple de indignare această atitudine iraţională a conducerii RRC. Dna O.Ş. P se lăţeşte la emisiuni de o oră şi jumătate, fără substanţă. În această "ţară tristă, plină de humor", există la Radio emisiuni precum Chef de vorbă. Sau suntem în situaţia să ascultăm două femei care trăncănesc fără şir, iar la un moment dat se întreabă: Despre ce să mai vorbim? Aici s-a ajuns! Radioul avea un nivel cultural mai elevat decât televiziunea. Or, acum asistăm la intrarea cu buldozerul în miezul celor mai importante emisiuni de la RRC. Inclusiv în emisiunea Revista Literară Radio, iniţiată de Vasile Voiculescu. Observăm că se dezvoltă un fel de abces pe mentalitatea colectivă, că există o neobrăzare faţă de instituţiile publice, faţă de opinia publică. Ni se oferă invenţii de servitoare în călduri. Sau "despre aflarea în treabă la romîni", citându-l pe Ţuţea. Decadenţă, degringoladă jalnică, lipsă elementară de profesionalism... Se subliniază caracterul agresiv al acestor incompetenţi: atacul la biroul dlui Moise, cu sustragerea documentelor Sindicatului, o chestiune penală.
Livius Ciocârlie: A devenit evident la noi în aceşti 20 de ani că taberele politice nu au înţeles caracterul naţional al culturii. La ICR schimbarea a vizat adversari politici. Dar la RRC, care ar fi miza politică? Această ipoteză cade. Audienţa minimă? Să nu se uite faptul că prin cultură se edifică o conştiinţă naţională. Banii? Radio nu consumă mult. Bani sunt, dar se repartizează anapoda. Care e dar cauza? Ne amintim de piesa Ucigaş fără simbrie. Cel ce înaintează cu cuţitul în mînă, de neoprit... Se declară foarte sceptic, pentru că la politicieni şi la oamenii corupţi nu există o limită.
Diana Nedelcu: Fostă realizatoare, în conflict cu conducerea, obligată să se pensioneze înainte de vreme. Nu suntem solidari, nu ne apărăm între noi, ba ne şi bucurăm când altul o păţeşte... Nu se revoltă nimeni pentru că nu plătim colaboratorii, dar în schimb conducerea îşi împarte banii. Unde sunt ceilalţi redactori? Se ascund, nu vor să se implice, nefiind direct ameninţaţi, pe moment...Cei din conducere ne răspund cu neobrăzare: De ce să-i plătim pe scriitori, după ce că le facem publicitate?! Totul se face prin complicităţi. Dna OŞP are tupeul să declare: Da, eu nu sunt om de cultură, eu sunt meneger... În general, situaţia în Radio s-a degradat progresiv, odată cu înlăturarea dlui Eugen Preda.
Moise Adrian: În 1990 a intrat în Radio prin concurs. În această "catedrală a sunetului şi a Cuvântului", cum a numit-o Titus Vâjeu. Actualul director, fost colaborator al Securităţii, ocupându-se de supravegherea jurnaliştilor, avea numele conspirativ Adrian. Biroul sindical a fost spart pe 22 aprilie, pe când el se afla internat în spital; i s-au sustras documente, precum şi bunuri personale. I s-a explicat că totul se află în saci, într-o magazie de la subsol. A deschis acţiune penală. Ca reprezentant al sindicatului, a făcut o deplasare în  Irlanda, conducerea a trimis doi salariaţi care să-l urmărească şi să raporteze ce face, ce spune...
Nicoleta Balaci: S-a simţit vizată de declaraţiile lui Moise, adevărat că a făcut acea deplasare la Dublin, însă în interes profesional, a realizat două materiale, ne comunică titlurile lor. S-a adresat instanţei judecătoreşti...
Au mai vorbit: Domniţa Ştefănescu, Gabriel Dimisianu, Şerban Pontor de la TVR, scandalizat de aceste practici anticulturale. A subliniat faptul că la televiziunea naţională lucrurile stau cu mult mai rău...
Teodora Stanciu a spus că pentru o emisiune s-au alocat 1 milion de euro, pentru o altă emisiune chiar 2 milioane de euro, era vorba de 85 ani de radio şi de formaţiile muzicale ale posturilor de Radio.
A rostit o alocuţiune şi  Subsemnatul. Ce-am spus am spus.
Am mai observat în sală pe Ioan Adam, Sanda Radu, Ana Maria Porojan,  Oana Georgiana Enăchescu, Arman Gosu, Floare Comşea, Vasile Potângă - de la Ambasada Rusă, Sandra Pralong, Florin Eşanu, Gabi Mitan, Ion Moraru, George Bălan... Unor persoane, necunoscute mie, le-am copiat numele de pe tabelul de prezenţă.
În încheiere, prin scurte alocuţiuni rostite de Teodora Stanciu, C.C. Bleotu şi Alex. Ştefănescu s-a hotărât redactarea de urgenţă a unui Protest care să fie difuzat prin internet, pentru a fi semnat de câţi mai mulţi scriitori, artişti, intelectuali, ascultători... Vor fi de fapt două materiale, unul legat de scoaterea unor emisiuni din grilă, celălalt legat de problema sindicală. Aşteptăm urgenta apariţie a acestor materiale, pentru a le semna cu toţi. Ca să se vadă că societatea civilă nu este o vorbă goală.
Magda Cârneci, amfitrioana din partea GDS şi a Revitei 22 a rezumat fondul discuţiilor, a promis că va relata pe două pagini de revistă despre discuţiile care au avut loc şi va sprijini prin toate mijloacele această acţiune de protest împotriva unor mari abuzuri în Radio naţional.


Cărţile prietenilor mei: Tudor Cicu





















Fotografii de familie...


Timofei Sp. Ciobanu, intendent Tribunal Tighina
Mihail T. Ciobanu*, ofiţer de artilerie

O evocare Mihail T. Ciobanu



15 ianuarie 1997: Generalul Cornelie Georgescu despre Unchiul Mişu: În toamna lui ‘41, la Odessa, bateria 8-a, Divizia 13, generalul Rozin în inspecţie, îşi dă seama că din punctul de observaţie al lt. Mihail Ciobanu se vede bine chiar punctul de maximă rezistenţă al ruşilor. Îl întreabă: - Ai putea să comanzi toată artileria noastră amplasată în dispozitiv pentru a nimici acel punct de rezistenţă? - Da, fu răspunsul. Generalul Rozin, artilerist, cu studii în Germania, a pus mîna pe telefon şi a trecut comanda tuturor bateriilor la lt. Mihail Ciobanu, care a început prin a ordona unui singur tun să tragă un foc de reglaj, apoi alt foc, iar în cîteva minute calculînd, a stabilit cum trebuie să tragă fiecare piesă a fiecărei baterii şi a raportat că este gata. Atunci generalul a aprobat foc simultan cu toate cele 36 guri de foc. Urmăreau cu binoclul şi deodată s-au văzut sărind în aer oameni, capete, braţe, materiale, căşti… Au observat soldaţii noştri, s-au auzit urale în partea dreaptă a dispozitivului de atac, a urmat atacul şi cucerirea fără pierderi a obiectivului din acea zi. Gen. Rozin l-a chemat pe lt. M.C., a scos din buzunar o decoraţie Coroana română cu spade şi panglici, a doua ca importanţă în ieranhia decoraţiilor militare şi i-a prins insigna în piept, în dreptul inimii lui brave. În regiment şi în întreaga lor serie de 221 ofiţeri absolvenţi ai Şcolii Superiare de Aplicaţii de la Timişoara a fost primul caz de decorare pe loc, chiar în timpul luptei. Au mai fost după aceea, se pare, încă două cazuri de acest fel. 
(din volumul Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)