sâmbătă, 13 iulie 2013

Poezia zilei: Ion Murgeanu
Ecouri de Mare*
Ora cinci

Sunt prea modest pentru clipa de faţă.
Mă trezesc la ora cinci
înainte de Imn
înainte de Tatăl nostru
Răscolesc totul
Ca să găsesc sticla
Începută seara trecută
Şi s-o termin.
Sunt prea anonim pentru moarte.
Trebuie ceva complicat
Să pot păşi într-acolo pe cuie
Pe sîrmă abia pot păşi
În acest circ al dezordinii
Mele de mine rău sfătuit.

Cum era marea

Cum era marea
Şi eu cum eram
Ca un curcubeu
Rănind razele soarelui.
Ajungeam prea târziu
Să văd Răsăritul.
Nu mi s-a dat
N-am fost eu cel ales.
Erau alţii mai fragezi
Mai buni ca mine erau.
Mereu alţii tot timpul
Înaintea mea pregătiţi
La micul dejun
Al oţiosului Dumnezeu.

Balanţă

Acum pot sta în genunchi
Şi pot judeca drept
calitatea nedreptăţii mele.
Interesează pe cineva?
Încă unul care-şi toarnă
cenuşă în cap.
Sunt sătul, spuse îngerul.

* (Bursă la mare oferită de USR în octombrie 2005. Eram trei. I.M.)

Scriitorul zilei: L. M. Arcade
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-lmarcade-poezia-zilei.html

Elisabeta Isanos: Drumul spre Ombria, XVII

(...)Nu ştiu dacă e şi ceva din viaţa mea depus acolo, dar important e gândul că gheţarul există, mai puternic decât toate armele şi decât timpurile păstrate. Când tai drumul îndărăt, prin cârdurile celor duşi de val, în zare mă aşteaptă copilăria, şi apoi neantul tânăr, nenăscut. Văzute dinspre sfârşitul sinistru lărgit peste lume, războaiele se sting într-un murmur de zvonuri, în comploturi mărunte: cineva i-a dat o palmă cuiva sau i-a furat femeia, o împuşcătură a răsunat într-o piaţă. Vuietul groaznic scade înghiţit de zgomotul vieţii, aşa cum poţi să bei de tot un fluviu dacă pui gura la izvor.
Aici intervine gheţarul:
trăiţi, vedeţi-vă de viaţa voastră,
de mese şi petreceri, de baluri şi dragoste,
de necazuri şi griji. Eu sunt aici şi durez,
totul e depus în mine şi nu se va pierde niciodată.
Veţi putea regăsi până şi funinginea
scuipată pe coşurile fabricilor,
la începutul acestei ere lucrătoare,
toate vor fi îmblânzite, pentru că s-au sfârşit,
mai puţin periculoase, vor fi iertate puţin.
Blândă va fi şi cenuşa din fumul copacilor
loviţi de fulger în timpul furtunilor de vară,
alunecând în trâmbe negre pe fluviu,
iertaţi vor fi şi revoluţionarii din temniţele imperiale,
care auzeau din zvonuri de celulă
cum ardeau pădurile...
În ce fel ne vom depune noi în aisberg, ce culoare, ce grosime de strat va avea vremea noastră? Nisipuri roşii pe zăpadă? Ori nu se va depune nimic, totul se va scutura pe drum, ca şi cum n-ar fi fost? 
Va urma 
N.B. Această carte poate fi citită în întregime, în mod gratuit, pe Google: Elisabeta Isanos... Biblioteca virtuală... Drumul spre Ombria, roman, versiunea pdf, 450 pagini. Există şi o variantă cu ilustraţiile autoarei, desene în peniţă, 620 pagini. Lectură plăcută ! 


Cărţile prietenilor mei : Mircea Ciobanu, Gabriela Melinescu










Fotografii de familie... 

Lt. Mihail T. Ciobanu*, 1937. FOTO ARTISTIC. Alexandru Fabian de Felso - Eor. Timişoara. Bdul Berthelot nr. 1
* O evocare, 1997: Lt. Mihail T. Ciobanu avea cel mai frumos cal din Regimentul 8 Artilerie, pe Odor, cu care era în tandră prietenie. La o paradă militară, comandantul regimentului, colonelul XY a  dorit să călărească pe minunatul Odor. Ca să lase asistenţa cu gura căscată de admiraţie. Numai că Odor, fidel stăpânului său, frumosul locotenent, nalt şi subţirel/ "tras ca prin inel", şi simţind că un străin cam burduhănos dă să-l încalece, pe dată l-a aruncat la pământ... O lecţie de fidelitate (la scenă deschisă) între nobilul Om şi Nobilul cal.