miercuri, 17 iulie 2013

Scriitorul zilei: August Treboniu Laurian
http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-august-treboniu.html

Poezia zilei: Ioan Moldovan

Ioan MOLDOVAN








Duminică spre joi

Munţi de ardei iuţi - degeaba
Găurile negre din mintea mea albă sunt tot mai dese
Tinereţea nu se repetă
Pielea ta înmiresmată nu se repetă
Într-un oraş cooperant de care nu-mi amintesc
Cu tine fratele meu ceresc
Mă întâlnesc
Dinţi de fiară tu ai
Şi eu nări sălbatice
Stăm la o cană de ceai
Pe ţărmul Mării Baltice
Vine Primarul la noi, nu vine?
Găurile negre din mintea mea-s pline de pânze veline

(preluare din revista Caiete silvane, aprilie 2013)
x x x

ştirbi şi privind mereu în gol făcându-ne datoria
aşteptând o adolescentă economică română de pe internet
care scrie poezii direct în limba engleză

înduioşaţi ca după un somn canonic
îl vorbim de bine pe Dumnezeu
care ne-ascultă cel mult ironic

dragi ticăloşi uitând de-ndată legăturile
dintre cuvinte
privind mereu înapoi să vadă cât au lucrat înainte

noaptea târziu ies sub tufişuri
aduc apă-ncepută şi terminată
minunându-se cât sunt de vii


x x x
amân şi amân
să-ţi scriu cât mai rămân

în ograda asta din satul oarecare

câtă frumuseţe aici
iar dincolo – nu ştiu

stau până în zori pentru ca tu să delirezi
în searbăda pustie
pe care o scrie
o mână păscută de iezi

fac lucruri simple şi continui
nu vreau s-aud că mama e doar păpuşa bătrână
pe care fratele meu o mângâie
îi vorbeşte strigând
şi vrea să fie vie


x x x

şi totuşi a fost şi el copil s-a născut a murit
nici astăzi nu ne ştim ruga
pentru ce-a fost între ultima şi prima clipă a sa

nemeritorii la înviere
precum nemeritorii la naştere
nişte biete otrepe cu unele duioşii între moarte şi moarte

naşterea lui clipă de clipă
pentru a învăţa noi ceva ce n-o să ştim niciodată
înfrângerea prin frângere luminată






DE LUCRU

Trebuia mers până hăt departe
până la Pancevo
până la moarte ca să mai scoţi un cuvânt

Fie el şi urât – dar din bojoci
de-acolo de unde nu te mai saturi
să te mai joci de-a ceva de-a cevo

Începusem bine eram serios era mişto
ţigănia din mine se cuminţise îmi adusesem aminte
de replica no-i-şto dintr-un film rusesc
văzut în abise

Nu eu mă jucam
ele se jucau cu mine
nişte rime pline de râme

Eram doar ce eram
o cârtiţă pe mirişite
trăgând pământ de sub cer
să se dărâme

(preluări din revista Nord literar, 2008)


Elisabeta Isanos: Drumul spre Ombria, XXI
... Atunci m-am făcut în mine blondă ca spicul de grâu. În unele zile sunt brună la suflet, neagră-corb, cu luciu metalic-albăstrui. În altele, mai ales dimineaţa, sunt blondă interior, cu părul moale şi lung, luminând de unul singur, până şi sprâncenele mi se deschid, şi când privesc pe sub ele cerul mi se pare albastru. În zilele când sunt blondă sunt bună şi blândă...

Doamne,
Te aşteptai să vină copilul blond care-am fost,
dar am s-ajung pe culme cu părul alb
şi sufletul negru.
Doamne, fă să nu mai pot gândi
decât cu creierul norilor,
să nu mai plâng decât cu ploile,
să nu mai râd decât cu soarele!
N-ai să mă zvârli de la sân?
Cine aruncă în mine cu păsări,
cine mă lapidează cu vrăbii?

Uitarea e memorie pură. În mine se aglomerează vremurile, şi ieri, şi azi, şi mâine, şi niciodată, şi totdeauna. Singurătate populată de murmurul umbrelor. Demult, în dimineaţa umedă băteau clopotele, şi eu,copil nătâng, mă gândeam la Judecător, cum stă el veşnic treaz, idol cu ochii zi şi noapte deschişi... Dar ce bine era: de fiecare dată când deschideam mâna, găseam altceva: un vierme, o piatră, un sâmbure, şi mă miram că toate încăpeau în pumn.
N-am făcut decât să trăiesc, dar cu ceva în plus: scriindu-mi încercarea.
Trebuie să fie ziua o mare tăcere
ca să auzi lumina,
dar cine ar avea puterea să stea până la urmă
în pânzele soarelui 
ar descoperi poate ultimul gând
al unui mort preţios,
ar putea sfârşi poemele neterminate,
rostind adevărul de care ni-e sete
şi-l căutăm zadarnic pe buzele apei.

N.B. Această carte poate fi citită în întregime, în mod gratuit, pe Google: Elisabeta Isanos... Biblioteca virtuală... Drumul spre Ombria, roman, versiunea pdf, 450 pagini. Există şi o variantă cu ilustraţiile autoarei, desene în peniţă, 620 pagini. Lectură plăcută ! 



Cărţile mele: Blana de viezure, Ed. Cartea românească, 1978.


Graficianul Al. Szatmary a prelucrat o fotografie de-a sebsemnatului.


ion lazu: Fotografii de autor: Răsărit de soare la Neptun, sept. 2011


Fotografie


Fotografie
Fântână în nordul Olteniei, 1973