vineri, 26 iulie 2013


Blogul meu... la 2 anişori...


Scriitorul zilei: Cezar Baltag. O evocare: Îngerul se opreşte din scris... http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/citeste-mai-mult-httpro.html 

Pagină de jurnal, 1993
22 februarie, continuare:


Din parc: o pereche de tineri slabi, el măsliniu la chip, cu mustaţă şi un prunc înfăşat în braţe, pe la prînz, vreme de iarnă cu soare, fără zăpadă. Ea îi spune (dar fără prea mare răutate, un reproş atenuat de o bucurie mai nouă, care a îndulcit amărăciunea, poate naşterea copilului, poate întoarcerea soţului fluşturatic): Mă lăsai pe mine în casă şi te pupai cu aia pe stradă…
Din parc: trec două cocoane cu trei copii sub 6 ani, cu căciuli de vulpe argintie, una cu palton verzui, de piele întoarsă, strigînd după fetiţa care o luase razna pe alei. Venind înapoi, fetiţa se afundă într-un şanţ, cade icnind, dar nu plînge. Mama ei o smulge de jos, îi smulge paltonaşul de pe umeri. Îi dă poala la o parte şi o bate pe pantalonaşii roşii tricotaţi: Toţi copiii sunt ca copiii, numai tu eşti ca nebunii! O strig prin casă şi nu mă aude, ăsta e răsfăţul de la bunica. Toată ziua o bat şi degeaba, nu-i pasă! Dacă mai cazi o dată, îţi dau pantalonaşii jos şi te bat pe fundul gol!
26 febr. Azi Angela citeşte cu delicii din Levantul adus de Noni. Liviu se miră de ce fac însemnări pe cărţi. Lidia se pregăteşte pentru un recital la Muzeul Ţăranului Român.
27 febr. La cercul Militar, deschiderea Lunii Basarabiei, vorbeşte Nicolae Halippa, Georgescu Cornelie, la modul patetic şi semidoct cunoscut mie; urmează corul Armatei şi lansarea cărţii unui evreu Bruhis, despre Rusia-România-Basarabia, obţin autografe de la traducător, de la istoricul Nicolae Ciachir şi de la venerabilul general T. Gârbea. Apoi la sediul PNŢCD se dezveleşte un bust Iuliu Maniu. Înregistrez la reportofon. La plecare cu Pan Izverna, îmi spune că în Muzeul Poetului sunt f. f. artist, pare plăcut impresionat, vrea să afle dacă mai scriu poezie. Am un volum la Cartea Rom., zic, dar…
Criză dură de sciatică. A nins în ţară, în ultimele zile, mai puţin în Bărăgan, unde e baza agriculturii. Veşnica mea teamă de secetă.
Cum să nu te bucure şi să nu te seducă felul în care uneori “se leagă lucrurile”? Ele se leagă de o temă care te interesează în perioada respectivă, de lucruri care au căpătat importanţă şi au devenit dominante.
Plecînd ai mei în parc, pun mîna pe Fericitul Augustin şi citesc la nimereală că “Timpul nu poate fi măsurat decît cu sufletul”. Las cartea, deschid Temele neterminate ale Martei Petreu şi tot la nimereală dau de un citat tot din Augustin exact pe aceeaşi temă. Aristotel zice: Există trecutul amintirii, prezentul percepţiei şi viitorul speranţei. Frumos, nu? La care Augustin rectifică: Există prezentul trecutului egal amintirea, prezentul prezentului egal intuiţia şi prezentul viitorului egal aşteptarea. Entuziasmat de această potriveală, dau mai la începutul cărţii şi aflu: “cea mai frumoasă şi mai completă pagină despre eterna poveste a iubiri… a fost scrisă de un filosof: Hegel, care, fără a întrebuinţa măcar o dată cuvîntul dragoste...etc.  Conceptul “mişcarea recunoaşterii” – ea poate fi surprinsă în totalitatea contradicţiilor şi inplicaţiilor ei mai ales în raporturile individuale puternic personalizate cum sunt prietenia şi dragostea. Iar recunoaşterea respectivă ar conţine trei aspecte: recunoaşterea în celălalt, recunoaşterea de celălalt şi recunoaşterea celuilalt. Ceea ce implică simultaneitatea sentimentelor la cei doi protagonişti… Acum îmi e mult mai lesne să înţeleg de ce între noi, atunci, la sfîrşitul facultăţii, a intervenit ruptura.. Şi de unde disperarea mea că nu m-ai recunoscut ca valoare umană, ci m-ai dat de-o parte. Am început cîndva o poezie cu versul: Să nu fiu contestat aş dori… poezie rebutată şi apoi pierdută de tot.
Te uiţi încîntat de tine în oglinda celuilalt; vrei să fii omologat ca unic şi de neînlocuit. Eu ţi-am acordat acest statut, tu ai părut că mi-l acorzi, la rîndul tău, dar brusc mi l–ai retras. 
Va urma
(din Lamentaţiile Uitucului, Jurnal 1990-1999, în manuscris)


Cărţile prietenilor mei : Leo Butnaru, Ion Iovan, Constantin Banu.


































Fotoreportaj de vacanţă...în Parcul IOR: Un grup de tineri muzicieni jazzişti şi o colaboratoare intempestivă, Lidia...