Ion Lazu - O pagină de Jurnal american, 2008
A doua zi mergem la
biserică, unde se adună comunitatea de
români. Are loc recitalul Lidiei, al
patrulea, ultimul și cel mai briant. Eu fac poze pe cât se poate, pentru că
bateria aparatului de filmat nu s-a încărcat, cu toate că a stat în priză peste
noapte - şi pierd astfel ocazia să fac a patra filmare.
Totul la maşină,
ancorez ecranul, căci Jerry s-a lăsat păgubaş după ce la primul recital
încercase să lege şi el, pe partea lui şi nu a reuşit nicicum. Adevărat artist,
deci neîndemânatec cât cuprinde. Nici o iniţiativă în treburile gospodăreşti,
în afară de barbeque nu se bagă, nu bricolează. La Cambria, la Carmel, se mira
că eu găsesc pe plajă diverse lucruri de efect.
Plecăm spre San
Francisco, să dăm o tură şi să ne lansăm apoi spre casă. Prin Oakland, mereu cu
apele golfului S.F. Bay în stânga noastră - şi cândva, de pe un promontoriu ne
lansăm pe teribilul Bay Bridge, lung de vreo 8 km, dacă nu mai mult, înalt mult
deasupra apei şi ancorat cu cabluri spectaculoase, umbrele lor răpăie în
parbriz, eu încerc să fac din viteză poze cu marele oraş, cu insuliţele, cu...
Nu este un pod rectiliniu, ci oarecum în arc cu săgeata spre nord-vest, iar
dincolo de mijlocul construcţiei pilonii se sprijină pe Treasure Island, o
ditamai insulă, nelocuită; apoi în stânga rămâne insuliţa Yerba Buena şi
trebuie să-mi concentrez atenţia pe partea dreaptă, căci este impresionantă
imaginea zgârie-norilor – aici să te opreşti, pe marginea podului, la înălţime
ameţitoare deasupra golfului şi să tot faci poze, chiar dacă eşti convins că
s-au făcut deja, într-o sută de ani, mii şi mii de poze, multe dintre ele
figurând pe ilustrate, pliante, reclame, în cărţile turistice etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu