joi, 21 ianuarie 2016

   
 Scriitorul zilei Petru Creţia, n. 21 ianuarie 1927 - d. 15 aprilie 1997
Petru Creția.jpg
A urmat Limbile clasice de la Filologia bucureşteană, luându-şi licenţa în 1951, după care este asistent apoi lector de greacă până în 1971, când trece la Institutul de Filozofie, până în 1975. Trece la MLR şi îl continuă pe perpessicius, editând împreună cu D. Vatamaniuc volumele VII-XVI din ediţia naţională Mihai Eminescu. Din 1989 preia direcţia revistei Manuscriptum. A fost poet, editor, traducător. Principalele volume: Norii, 1975, Epos şi Logos, 1981; Poezii, 1983, Pasărea Phoenix, 1986; Catedrale de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, 1997, iar postum Testamentul unui eminescolog, 2000. Devotat lui Eminescu şi apreciind la maxim contribuţia lui Perpessicius la editarea integralei Eminescu, a avut o privire critică asupra abordărilor acestuia, în principal  cu privire la discriminarea antum/postum, propunând editarea în ordinea cronologică a ultimei intervenţii eminesciene pe textele sale, precum şi cu privire la delimitarea neavenită a unei secţiuni de poezii originale de inspiraţie folclorică. 
A fost un reputat şi foarte selectiv traducător, din greacă: Cărţi din Vechiul Testament, Dialogurile lui Platon; din latină: Dante; din italiană. Bontempelli, Cecchi, Longos; din franceză: Margheritte Yourcenar, Alexis, Dumezil, Cioran; din engleză: Virginia Woolf, eseurile lui T.S. Eliot, Yates, Swift...
Citeşte mai mult:  http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis00-crl-emin-cretia.htm

Pe eminescolog l-am zărit doar în trecere: la MLR, la sediul USR, la conferinţele pe ţară ale scriitorilor, mereu sobru, retractil, interiorizat. Am asistat la câteva conferinţe ale sale, la Muzeul Ţărnului român, fără să reuşesc a obţine rîvnitul autograf pe Norii sau pe vreo traducere din ciclul Platon.
I-am pus o placă memorială la adresa din calea Moşilor , spre intersecţia cu Mihai Bravu, unde a locuit preţ de 10 ani împreună cu Gabriela Creţia, colegă de catedră la universitate, prima dintre cele trei soţii , ce au menţinut între dânsele relaţii amiabile, toate trei participante la comemorarea lui Petru Creţia în 2007, când eminescologul ar fi împlinit 90 de ani.

Din Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale: 
21 apr. 07. La 12:30 trec pe la România literară, nu e nimeni. Scurtă convorbire cu Florin Costinescu, se plânge de ingratitudinea foştilor tovarăşi de drum. Mă opresc la MLR pentru rotonda Petru Creţia 90, vorbeşte M.H.Simionescu, foarte dezlânat, ca de obicei: el scrie acum ceea ce stabilise cu Petru Creţia pe vremuri, scrie ca sub dictarea lui P.C.; apoi un Radu Bercea, învăţăcel şi încheie Sorin Vieru, citind un scurt spici, după care ni se proiectează un CD cu sărbătorirea din 1997, an în care a şi murit eminescologul. Acolo vorbiseră Pleşu, Liiceanu, Petre Roman şi Creţia însuşi, poate şi alţii dar nu vedem CD-ul până la capăt. Îl abordez pe R.Bercea şi-mi indică pe soţia lui P.C., mă prezint şi-mi spune că cu dânsa a locuit puţin, în Grigore Alexandrescu, dar pot să vorbesc cu cealaltă soţie, dna prof univ. Gabriela Creţia, aflată şi ea în sală. Aceea îmi spune mai multe, îmi indică adresa din Calea Călăraşi 175, unde au stat 20 de ani, după care P. C. a trecut la a doua soţie – suntem trei, zice, cu umor, şi foarte bune prietene. Şi chiar le văd sărutându-se, schimbând cărţi de vizită. Este şi o expo-foto, organizată prin contribuţia celor trei neveste care spun că a fost un om foarte bun. Intru şi la Al. Condeescu, singur şi bolnav, îmi cere să-i aduc o listă cu scriitori dispăruţi, să vedem dacă au adresele lor...


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2008

...
Sierra Nevada, Parcul Național Sequoia, cascada de pe Kings Walley, din nou parcul Sequoia... un vis și încă un vis și încă unul. Am privit cu o mie de ochi, am fotografiat, am filmat, am trăit o minune nesperată. Însă de notat n-am mai notat nimic-nimic, părându-mi-se cumva o impietate… Și convins pe deplin că așa ceva nu se poate uita, de acum și până-n veac!
Va urma



Ion Lazu - Coborând spre cascada din Kings Walley