joi, 7 ianuarie 2016



Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2005

 

Însemnări disparate, început de an 2005: Există mai multe feluri de aşteptare: anxioasă, nerăbdătoare, dârză, entuziastă, emoţională, luminoasă, resemnată…
Ideile din cărți, oricît e ingenioase, de sclipitoare, nu te ajută la nimic dacă nu au trecut prin tine, dacă nu le-ai redescoperit intuitiv, pînă cînd observaţia nu le re-descoperă în viaţa imediată. Vezi Cioran: Contemplaţia naivă este singura sursă a filosofiei.
După 45 de ani de exerciţiu comunist al nesincerităţii, s-a ajuns la situaţia paradoxală că pare mai convingător cel care minte cu neruşinare, cu aplomb, decît cel care se străduieşte să pună în pagină adevărul, după puterile sale. Ezitările lui stârnesc neîncredere.
Personal nu consider că am fost marginalizat, ci că toţi cei care nu s-au dat cu regimul au fost defavorizaţi, în timp ce marii profitori, Păunescu, Barbu, Nichita, Neagu, Micu, Leu, Dragoş, Vadim Tudor, ejusdem farinae au fost răsfăţaţi, anume ca să ne acopere glasul, iar de s-ar putea, să ne corupă şi pe noi…
Ceva îmi displace foarte mult la milenarişti: exhibiţionismul, fervoarea disperată cu care îşi etalează negii şi aluniţele erotice, dar mai cu seamă maladiile. Eminescu, Bacovia, Camil Petrescu nu şi-au etalat maladiile, le-au trecut sub tăcere, căutînd autenticitatea în altă parte, în fantezie, creativitate etc. Acum se porneşte la cucerirea cititorului (mai întîi a criticului literar) cu mapa de la dispensarul de boli nervoase…
Gh. Grigurcu: Din sfiiciune, am lăsat lucrurile la propriile dimensiuni, n-am folosit lupa, ci ecoul. Iată o exprimare de infinită subtilitate și la cel mai înalt nivel.
Poeţii mei preferaţi? Eminescu, Bacovia, Blaga, Mircea Cioban, Cezar Baltag.
Aş alege de la diferiţi poeţi acele poezii care-mi merg la suflet. Vreau să fiu învins de poezie. Însă ştiu din ce în ce mai puţin cum ar trebui să arate poezia care îmi place. O descopăr în timpul lecturii.

Cum scriu/scriam poezii? Nu cred în inspiraţie, în transă, în dicteu. Cred în iluminarea pe care ţi-o dă trăirea unei experienţe, în ivirea unei idei, a unei intuiţii, atunci cînd descoperi o semnificaţie general-umană, care trece dincolo de cazul tău şi are o valabilitate pentru omul-generic. N-aş scrie nimic despre ce se întîmplă în sufletul meu, în mintea mea, dacă n-aş avea bănuiala că lucrurile acestea tainice,  neexplicite, confuze, dar care mă tulbură, asemenea unui vis, mi s-au mai întîmplat cîndva şi li se întîmplă uneori şi altora – şi încerc să stabilesc un contact - o comunicare cu ceilalți semeni, anume în acest sector problematic.
Va urma