Ion Lazu - O pagină de Jurnal american, 2008
Urcăm
o dată cu după-amiaza şi suntem deodată între arborii sequoia, monumentali. Dar
avem încă de mers, de data asta numai pe creastă, mereu spre sud, cu trâmbe de nori care se ridică şi apoi
se prăvălesc de cealaltă parte a masivului muntos. Aici e aici! Intră un pic de
frică în Lidia, o simt crispată, de pe locul din stânga mea. Se uită uluită la minunățiile din jur, dar...În ce mă privește, am genul meu de curaj, de parcă de fiecare dată am mai mult de câștigat decât de pierdut...
Ileana conduce cu tot curajul, dacă tot s-a încumetat să ne aducă până aici; şi
iată-ne ajunşi într-un loc mai deschis, cu diverse construcţii, toate din lemn, niciuna cu etaj.. Este recepţia.
Mergem şi rezolvăm, dar intrăm şi în nişte magazinaşe, cumpărând cine ştie ce,
de-ale gurii dar şi fleacuri turistice, vederi, pliante, ghiduri... Poze.
Mergem să ne instalăm. O căsuţă de lemn, cu două paturi şi un calorifer pe care
îl conectăm imediat, căci aici ne aflăm la peste 2000 m – şi să nu uităm că am
urcat neîntrerupt, de la 100 m altitudine până deasupra norilor... Grand grove
village.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu