marți, 15 iulie 2014

Scriitorul zilei: Nicolae Dabija ,  n. 15 iulie 1948
   

              

Nepot al arhimandritului Serafim Dabija, deportat în 1947 în Gulag, N. D. s-a născut la Codreni, raionul Cimişlia; în 1966 se înscrie la facultatea de Ziaristică, dar este exmatriculat pentru idei proromâneşti şi antisovietice, apoi reînmatriculat la Filologia din Chişinău, cu licenţă în 1972. Căsătorit, are 4 copii. Redactor la TV Chişinău, la diferite reviste literare, iar din 1986 redactor şef la revista Literatura şi Arta, poet, eseist, militant pentru renaşterea naţională, pentru unirea Basarabiei cu România, a fost unul dintre principalii actanţi, alături de Grigore Vieru şi Leonida Lari ai mişcării care a culminat în 31 august 1989 cu recunoaşterea limbii române ca limbă oficială în Republica Moldova şi cu adoptarea grafiei latine. Acţiune încununată de succes. În 2005 a devenit preşedintele Forului Democratic al Românilor din Moldova FDRM, ce a reunit peste 150 de organizaţii civice neguvernamentale, cu cca 250.000 de membri, cu filiale în străinătate peste tot unde trăiesc români refugiaţi, exilaţi etc. FDRM este iniţiatorul Cererii din 26 decembrie 2006, de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Deputat. Membru de onoare al Academiei Române.
Poet de mari resurse lirice şi civice, dar şi ardent eseist în probleme legate de renaşterea naţională a românilor din Moldova, alcătuitor de manuale şcolare, de antologii lirice, animator al redeşteptării năpăstuiţilor basarabeni oprimaţi în ultimele 4-5 decenii de asuprire bolşevică şi de obstinată politică de mancurtizare, s-a remarcat în ultima vreme şi ca redutabil prozator, cu romanul Tema pentru acasă, ajuns la ediţia a treia, difuzat în cadrul unor turnee prin Basarabia, Rusia, România, prin toate oraşele, liceele, bibliotecile, la Târguri de carte etc. Un profesor de liceu le dă elevilor ca temă pentru acasă un subiect din Istoria Basarabiei răpite. Imediat este ridicat de acasă şi expediat în Siberia. Una dintre liceene îl urmează în Siberia, din admiraţie, din convingeri naţionaliste, din iubire. Vor împărţi viaţa de deportaţi. Tânăra va muri. Nu însă şi iubirea, nici idealurile pentru care trăise până în ultima clipă.

Opera literară (selectiv): „Ochiul al treilea”, poeme,1975; „Apă neîncepută”, poeme, , 1980; „Poveşti de când Păsărel era mic”, poem pentru copii, 1980; „Pe urmele lui Orfeu”, eseuri,  1983(ed. I); ;„Alte poveşti de când Păsărel era mic”, pentru copii, 1984; „Zugravul anonim”, poeme,; „Moldova de peste Nistru – vechi  pământ strămoşesc”, studiu documentar, 1990 (ed.I), ;„Aripă sub cămaşă”, 1989;, 1991; „Domnia lui Ştefan cel Mare”, eseu, 1992 (două ediţii); „Mierla domesticită”, poeme, 1992; „Nasc şi la Moldova oameni”,  povestiri pentru copii (carte de lectură pentru clasa IV-a), 1992; „Dreptul la eroare”, poeme,  1993; „Lacrima care vede”, poeme,1994; „Oul de piatră”, poeme, colecţia Poeţi români contemporani, , 1995; „Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, eseuri, 1997; „Fotograful de fulgere”, poeme, colecţia Biblioteca pentru toţi, 1998;„Cercul de cretă”, poeme autograf şi desene, 1998;„Cerul lăuntric”, poeme, colecţia Biblioteca şcolarului, 1998;„Icoană spartă, Basarabia”, eseuri, 1998 „Între dragoste şi moarte”, poeme,  1998;„Poezia, bucuroasă tristeţe”, poeme,  1998;„Tăceri asurzitoare”, poeme, 1999;„Harta noastră care sângeră”, eseuri, 1999;„La est de vest”, eseuri, 2001;„Vai de capul nostru”, eseuri,  2001; „Aşchii de stele”, poeme şi desene, 2002; „Însemnări de pe front”, eseuri, 2002; „Râul în căutarea mării”, eseuri,  2003;„Basarabia, ţara de la răspântii”, eseuri, 2004;„Doruri interzise”, poeme,  2003; „Bondari cu motor”, poezii pentru copii,  2004;„Fulger înrourat”, poeme, 2005;„Bezna vine de la Răsărit”, eseuri, 2005;„Paznic pe înălţimi”, eseuri, 2007;„De ce limba noastră e română”, eseu, 2007;„Desţăraţi”, eseuri, 2008;„Maraton printre gloanţe”, poeme, 2008; „Mesaje pentru supraviețuitori” ”, eseuri,  2009;„Hoţii de speranţe”, eseuri,  2009;„101 poeme”, poeme,2009;„Tema pentru acasă”, roman, ediţii: 2009, 2010, 2011.
Multe reeditări, multe traduceri în alte limbi, multe manuale de Literatură română pentru elevi. Premii.

Citiţi mai mult:http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Dabija


Lansarea romanului Temă pentru acasă, la Târgul de carte Galaţi, 10 iunie 2010
(Valentin Ajder, prof. Univ. Th. Codreanu, poetul şi editorul Daniel Corbu, dir. Bibl. Jud. Ilie Zanfir, acad. Nicolae Dabija...)


 

Alţi scriitori:
Victor Crăciun, n. 1934



Poezia zilei: Nicolae Dabija 

Icoană

N-am să uit, pe-un şes podit cu pai,
câte zile-or fi să-mi mai rămână:
o căruţă trasă de doi cai
şi în ea - o femeie bătrână.
Carul scârţâia din osii, sfânt,
şi-nlemnii, văzând, lângă-o răscruce.
că bătrâna duce - sau aduce?
o căruţă plină de pământ.
Ea stătea deasupra, -ngenuncheată,
parcă se ruga, cu ochii duşi;
prinse-atunci, blând, lanul să se zbată
şi lumina prinsă în ţăruşi.
Ea stătea ca-n strană, cuvioasă
şi privea tot timpul înainte:
poate-şi aducea strămoşii-acasă,
poate-şi avea carul cu morminte?
Şi am vrut să-i strig o întrebare:
Spune, unde duci acel pământ?
E ţărână scoasă de vânzare?
sau ţărâna propriului mormânt?!
Pentru pomi îl duci sau pentru oale?
Ori, poate, -i pământ răscumpărat
de pe la străbunii dumitale
care îl vândură altui sat?
Şi o urmării, fără de grai,
până se topi cu tot cu cai
în ţărâna şesului acel.
... Cea icoană o mai văd şi-acum
fără-asemănare-n univers:
o femeie şi doi cai pe drum
şi-o căruţă-mbătrânind din mers.
(preluare de pe Internet)


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001 

4 iulie. Aseară am continuat să revăd Jurnalul lui Felea, în ideea de a i-l înapoia lui Ţone. Mi se declară foarte ocupat şi se tot plânge că nimeni dintre ai lui nu-l ajută nicicum. Totuşi o să ne apucăm de carte. Dinspre EC nici un semn. Azi am dat un telefon, secretara îmi promite să-mi comunice rezultatul peste o oră; trece după-amiaza, trece seara – nimic! Lidia: Dacă era serios, cîţi oameni ar fi fost alături de el! Eu tac, îndoit. Continui să bat pe calculator Jurnalul 3. L. a vorbit cu Sile, care a fost la înmormîntarea lui Mitulescu, acum două zile. Aflăm că Bulgăreanu nu era căsătorit cu asistenta, şi că imediat după moartea lui Valentin a apărut aşa-zisul fiu, care a dat-o afară din garsonieră. Ce prostie!, exclamă Lidia. Eu, gîndindu-mă ce-a putut fi în mintea colegului, spun: Nu e prostie, e nebunie curată. (Să fii pe moarte de atîţia ani şi să nu te căsătoreşti cu cea de lîngă tine! De frica morţii să nu faci testament?! Deci un egoism frizând nebunia.)
5 iulie. Aseară am recitit Jurnal 3, episodul morţii lui Dan, din iulie ‘94, cu o descriere de vreo 30 de pagini a celor din clanul D.; am notat acolo mai multe lucruri rele şi bune despre fiecare în parte – adică adevărate. Deci Didi-Nebunică, remarcabil încă din copilărie: isteţ, inventiv, cu mare dorinţă de a se exhiba. Dar mă gîndesc şi la V., acesta de asemeni e hărăzit cu inteligenţă, cu memorie, haz, informare. Calităţi pentru care este apreciat. De ce aceşti doi isteţi au rămas doar nişte inşi mai răsăriţi printre cei de o seamă cu ei – colegi, ofiţeri, comeseni? Răspunsul îmi vine azi: pentru că nu au avut resurse de răbdare, să se înhame la o treabă oricît de grea cum e a scrie o nuvelă, un roman. Perseverenţă, modestie, angajament pe termen nelimitat, cu îndoielnice şanse de reuşită.  Astea le-au lipsit, şi tăria de a nu intra cu săptămînile în cîrciumi – aşa că au rămas nişte povestitori de bancuri, pe astea le repetă de o viaţă, cu convingere, cu încîntare mereu renăscută…
16 iulie. Călduri africane! Ieri am obţinut a doua declaraţie, de data asta de la finul Mihai Căuşneanu, consăteanul de la Cioburciu, ce-i drept mult mai tînăr decît mama şi tata şi care a fost foarte binevoitor. Prima declaraţie o obţinusem de la poeta Viki Bunescu, 72 ani. I-am dat şi ei Veneticii, dar ea citeşte mai agale.
Azi, după un tur de forţă după certificatele medicale şi legalizările şi pozele pentru înscrierea Fiului, dau pe la Automatică, apoi pe la Matematică, iar mîine Andrei va da asaltul dublu pentru înscrieri – trebie să fie el de faţă, probabil vor să prevină substituirile de persoane…
Dau telefon la ASPEC şi secretara îmi promite că mîine pe la 9:30 îmi va comunica unde şi la cine să mă duc pentru a obţine subvenţia acordată. Ar fi să respir uşurat, încă o dată – dar de cîte ori încă pînă se va ivi acest roman?! Oricum, săptămîna asta nu am timp de editură.
Spre seară, telefon de la Magda F., îi explic ce are de făcut, maică-sa este refugiată din Bălţi, în iunie ‘40, deci îi bag în buzunar bani, nu glumă! Ea spune că au o casă de vacanţă la 40 km spre Tîrgovişte şi ne invită să facem descinderi acolo, ei se duc în week-end-uri. Vedem după 1 august, după admitere.

Va urma


Fotografii din Peloponez, de Dr. Iannis Gkoulionis


Lidia sub arcada Timpului...


Cocoţat pe cupola unei cazemate...

Buruienile anistorice, profilate pe cer.

Altarul bisericuţei din incinta Fortăreţei.



În Piaţa Armelor, cu prietenul german Horald (care nu vrea să trăiască decât în Grecia) şi cu Maria, soţia sa grecoaică.