vineri, 18 iulie 2014

Scriitorul zilei: Micaela Ghiţescu , n. 19 iulie 1931

       

  Fiica unei profesoare (n. Papacostea) şi a unui medic, a făcut liceul la Carman Sylva şi la Gh. Lazăr, iar din 1949 s-a înscris la Filologia din Bucureşti, terminând abia în 1957, pentru că a fost arestată şi deţinută între anii 1952 şi 1955, învinuită că a corespondat cu persoane din Franţa. Până în 1970 nu s-a putut angaja ca profesoară pe baza licenţei obţinute, ci a lucrat ca muncitor necalificat, apoi ca traducător şi documentarist la un institut de cercetări în farmaceutică. Din 1971 devine redactor la Biblioteca Centrală Pedagogică, până la pensionare, în 1987. Din 1990, fiind co-fondatoare a revistei Memoria - revista gândirii arestate, devine redactor, iar din 2003 este redactor-şef al Memoriei.
Încă din 1964 a început să facă traduceri din franceză, engleză, spaniolă şi mai ales portugheză, acestea două din urmă fiind limbi pe care le-a învăţat singură. Din portugheză a tradus nu mai puţin de 60 de titluri, atât scriitori din Peninsulă cât şi brazilieni. A scris numeroase prefeţe şi postfeţe, făcând cunoscute literaturile iberice la noi. A scos dicţionare şi gramatici ale acestor două limbi, a participat la numeroase întruniri privind lusitanistica. I-a tradus în portugheză pe Blaga şi pe Bacovia, în ediţii bilingve, apărute în ţară şi în străinătate.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Micaela_Ghitescu
 http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1611
 http://www.romlit.ro/o_cup_de_ampanie_pentru_micaela_ghiescu

Consemnare:12 decembrie 2009, la Rotonda MNLR, 20 de ani de la apariţia revistei Memoria.
(de la stânga la dreapta: Monica Pillat, Micaela Ghiţescu, Simona Cioculescu,Cosmin Budeancă (ICCMER), N. Constantinescu, I. Derevenco, Ana Blandiana, Romulus Rusan)







Alţi scriitori:
Ion Barac, m. 1848
S. Damian, n. 1930
Nicolae Neagu, n. 1931
Mircea Constantinescu, n. 1945        





Poezia zilei, Nicolae Neagu

***

Impenitent neantul mă sugrumă
şi mă sfinţeşte (public!) cu noroi
de vreme ce pe carnea mea postumă
mai ofileşte firul de trifoi.

Victimă sunt doar că mă doare gura
să ţip în piaţa rudă c-un bazar.
Eu sunt gradatul ce-a-ntrecut măsura
la jugănit asini în Zanzibar.


 
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001



13 august. La noapte se întoarce Andrei din tabăra de cercetaşi, 12 zile la Padiş, în Apuseni, pe cea mai ploioasă vreme din cîte s-au pomenit, iar ei cu corturile… Lidia foarte marcată de acest mare ghinion, îi dorise o vreme de excursii, trasee, relaxare, preumblări, focuri de tabără… şi cînd colo… Mîine în zori mă duc în locul lui la Comisariat, căci a fost chemat pentru recrutare. Bine măcar că o să le dea cu tifla!

Am dat corectura a doua la Ruptura, marea surpriză fiind faptul că Lidia a recitit romanul şi şi-a schimbat complet părerea, de atunci e foarte tandră, se pare că mesajul meu a răzbit în fine acolo unde sufletului său îi e bine, ca să nu zic la fericire.

O săptămînă pentru corectura a doua la Veneticii 2, bună impresie, abia aştept să îl trecem pe ozalid şi, cu el la tipografie! Nimic de la Bancă, sponsorizarea întîrzie…
Duminecă noaptea o aştept pe Ţuca în autogara Rahova; pînă pe 25 iulie la Georgeta, cu care a avut o săptămînă la mare; apoi 15 zile la alde Gelu, zbor cu avionul, 70 euro. Vine încîntată mai ales de Carolina. I-a dat Dumnezeu rude bune, vorba ei, căci rudele nu ţi le alegi… A văzut Parisul cu Gelu, nu a dat-o gata. Apoi cu cei doi a vizitat Trier. Oana fiind în vacanţă, la Ibitza, i-au dat să citească Veneticii, 2, a fost foarte impresionată, o noapte nu a dormit, gîndindu-se la ce scrisesem acolo. A sesizat că unele fragmente provin din scrieri mai vechi; e un fel de Saga, îi explic, toate acele aspecte făceau parte dintr-un întreg... E clar că şi ei i-a plăcut al doilea volum chiar mai mult decît primul, care i s-a părut sub semnul tragicului. Că, totuşi, ea nu e chiar aşa egoistă… Ba eşti şi mai şi, zic, dar m-am oprit la atît.
Cu o seară înainte îmi telefonase Viki Bunescu, şi ei i-a plăcut foarte mult V.1: stil, limbă, personaje…
Îi spun verişoarei despre refugiaţi, drepturile nou obţinute, să facă şi ea demersuri. Respinge, de plano, dar insist şi treptat treptat i se pare posibil… Mai ales cînd cîntăreşte mai bine sumele, scutirile de taxe şi impozite. Ea nu a vorbit niciodată cu părinţii ei despre Basarabia, despre ce-a fost cîndva. Ăsta nu e egoism? aş întreba-o. Nu e niciodată pe fază, fata asta. În drum spre gară, readuce în discuţie romanul meu, se pare că a marcat-o. Îi pare rău că nu are şi ea talent, ca noi din familia Lazu, eu, sora, nepoata, chiar Gelu.  
Va urma 

                  

Fotografii din Peloponez - la Mesohori, petrecerea dinaintea nunţii.


La un pahar de uzo: Ionu, nemaipomenitul dansator Leonidas (Luis) şi Sakis


Fericiţii socri mici, Ana şi Sakis.



Lidia într-un incredibil microrecital, aplaudat minute în şir...

Sub luna abia răsărită, Lidia în desfăşurare sonoră, lumea înmărmurită, iar pisicii din poartă i s-au aprins ochii...